ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.L., în contradictoriu cu pârâții Prim ministru al României și A.N.S.V.S.A. a solicitat anularea Deciziei Primului ministru nr. 240 din data de 21 mai 2012, publicat în M. Of. al României, Partea 1, nr. 345 din 21 mai 2012 și în consecință: reîncadrarea în funcția deținută anterior emiterii actului contestat; obligarea pârâtului să-i plătească drepturile bănești de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă în funcția anterior deținută; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția de vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, al A.N.S.V.S.A. în data de 28 aprilie 2010 prin Decizia Primului ministru nr. 147 din aceeași dată, iar în urma modificării aparatului de guvernământ Primul ministru, în data de 21 mai 2012, a dispus revocarea din funcția avută, sens în care a fost emisă și decizia contestată. Reclamantul apreciază că Decizia nr. 240 din 21 mai 2012 este nelegală și netemeinică, având la bază fundamentări absolut politice și nicidecum motive de natură profesională. Susține în continuare, că potrivit art. 62 din O.U.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor cu modificările și completările ulterioare, A.N.S.V.S.A.

are drept scop: apărarea sănătății animalelor, protecția animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranța alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale și protecția mediului, în raport cu creșterea animalelor, identificarea și înregistrarea animalelor, cu excepția ecvinelor; realizarea siguranței alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea alimentelor către consumator. Din această enumerare aproape exhaustivă rezultă că activitatea Autorității este una tehnică și științifică, nu are legătura cu viața politică sau de apartenența politică a persoanelor încadrate la Autoritate.

Sub acest aspect, a susținut că întrucât nu i s-au adus reproșuri în ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul autorității, luând în considerare că mandatul său la data revocării era în curs de desfășurare, apreciază că decizia luată de către Primul ministru a României nu este una fundamentată ori legală. Mai arată că dacă intenția legiuitorului ar fi fost de a supune politicului această instituție mandatul conducerii Autorității ar fi fost mulată după mandatul executivului, respectiv pe o durată de maximum 4 ani, ori mandatul este de 5 ani tocmai pentru garanta independența activității instituției față de politic. În drept a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, O.G. nr. 42/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primul-ministru al României, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului având ca obiect suspendarea executării actului administrativ contestat ca neîntemeiată. A învederat faptul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. A mai susținut că în speța dedusă judecății, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv existența cazului bine justificat și eminența producerii unei pagube.

În ceea ce privește acțiunea în anularea actului, a înțeles să invoce excepția de netimbrare a acțiunii, excepția nulității pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, excepția lipsei de interes precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pentru petitele 2 și 3 iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată. Hotărârea instanței de fond În ceea ce privește excepția de netimbrare a acțiunii, prin încheierea din data de 29 octombrie 2012, instanța a respins-o cu motivarea că taxa judiciară de timbru a fost achitată în cuantumul fixat iar dovada mandatului de reprezentare pe seama avocatului ales se află la dosar.

Pe fondul cauzei, prin sentința nr. 827 din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primul ministru al României pentru petitele 2 și 3 și, în consecință, a respins acțiunea și cererea de suspendare formulată de reclamantul C.N.L. împotriva pârâților Primul ministru al României și A.N.S.V.S.A.. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut din probele administrate în cauză că, prin Decizia nr. 240 din data de 21 mai 2012, pârâtul Primul ministru al României a hotărât eliberarea reclamantului din funcția de vicepreședinte a A.N.S.V.S.A.

Referitor Ia excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, excepție invocată de pârâtul Primul ministru al României, instanța a reținut că literatura juridică definește interesul ca fiind folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă sau oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia și trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct. Mai arată instanța că, reclamantul a justificat existența unui interes legitim juridicește protejat, rămânând a dovedi că acesta este și actual, sintagmă care se interpretează în sensul că interesul trebuie să existe la momentul când se declanșează demersul judiciar. Însă, un interes trecut sau unul eventual nu pot justifica un demers procesual, starea de fapt existentă la momentul declanșării litigiului arătă că există acte care pot fi interpretate ca o încălcare a drepturilor reclamantului.

Referitor la lipsa calității procesuale pasive, excepție invocată d același pârât, instanța a reținut că potrivit normelor juridice instituite prin C. proc. civ., calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care poate fi obligat în raportul dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Instanța a mai constatat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, eventualele atribuții privind reintegrarea și plata drepturilor bănești revenindu-i pârâtei A.N.S.V.S.A., sens în care a admis excepția invocată.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de vicepreședinte al A.N.S.V.S.A., la data de 28 aprilie 2010, prin Decizia nr. 147 emisă de Primul ministru al României. La o dată ulterioară, prin Decizia nr. 240/2012, Primul ministru al României decide revocarea reclamantului din funcția deținută. Din cuprinsului actului administrativ amintit anterior rezultă că acesta a fost emis în temeiul art. 15 lit. a) și art. 19 din Legea nr. 90/2001, art. 66din O.G. nr. 42/2004, art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2009.

Instanța de fond a mai reținut că actul administrativ contestat, respectiv decizia nr. 240/2012 întrunește cerințele de legalitate impuse de legiuitor fiind emisă de către autoritatea competentă material și teritorial, în limitele de competențe, conținutul actului este conform legii, corespunde scopului urmărit de lege și este emis în forma specifică actului administrativ și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege. Arată că, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2009, A.N.S.V.S.A., se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în subordinea Guvernului și în coordonarea primului-ministru.

Potrivit art. 4 din același act normativ, autoritatea este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, ajutat de 2 vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, numiți prin decizie a primului-ministru pe o perioadă de 5 ani. Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la cap. IV, lit. b), pct. 8, menționează drept funcție de demnitate publică numită și cea de subsecretar de stat. În fine, instanța fondului, arată că funcția deținută de către reclamant în temeiul Deciziei nr. 147/2008 este o funcție de demnitate publică numită, prerogativa numirii fiind dată de legiuitor în competența exclusivă a primului ministru în vederea organizării și funcționării guvernului.

De altfel, la momentul desemnării reclamantului, nu au fost urmate regulile privind funcția publică instituite de Legea nr. 188/1999, acesta fiind numit nu în urma unui concurs organizat în care să-i fi fost testate cunoștințele sau pregătirea profesională sau a promovării, ci prin decizia Primului ministru, pentru a asigura organizarea și funcționarea guvernului. Împotriva sentinței civile 827/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul C.N.L. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În conținutul cererii de recurs sunt reluate susținerile din fața instanței de fond și descrie mecanismul de numire în funcția de vicepreședinte al A.N.S.V.S.A..

Precizează în acest sens că a fost numit în funcția de vicepreședinte al autorității cu rang subsecretar de stat în data de 28 aprilie 2010 prin Decizia primului ministru nr. 147 emisă cu aceeași dată. În exercitarea acestei funcții și-a îndeplinit întocmai obligațiile de serviciu iar activitatea lui profesională nu a fost niciodată contestată sau pusă sub semnul întrebării. Cu toate acestea în urma modificării aparatului de guvernământ Primul ministru a dispus revocarea lui din funcție cu nerespectarea prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 42/2004 dispoziții care stabilesc că autoritatea este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat și doi vicepreședinți cu rang de subsecretari de stat numiți prin decizia primului ministru pe o perioadă de 5 ani.

În această situație orice modificări intervenite în aparatul de guvernământ nu pot modifica perioada de mandat de 5 ani fără motive imputabile persoanei desemnate în această funcție, autoritatea înființată în acord cu normele europene și funcționând pe principiul independenței transparenței, confidențialității, accesului la documente și informații fiind o instituție apolitică. Din decizia emisă de primul ministru prin care a fost revocat din funcție nu rezultă motivele sau împrejurările care au stat la baza revocării astfel că se poate susține că decizia a fost emisă cu exces de putere. Prin întâmpinarea depusă la dosar A.N.S.V.S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală.

Susține în conținutul întâmpinării că numirea și eliberarea din funcția de subsecretar de stat reprezintă o prerogativă absolută acordată de lege primului ministru în vederea organizării și funcționării în bune condiții a ministerelor și a celorlalte autorității publice. Funcția de subsecretar de stat nu poate fi subsumată regulilor instituite prin Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici, numirea și revocarea demnitarilor fiind supusă Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și al ministerului. Actul de eliberare într-o funcție de demnitate publică apare ca o conjuncție între oportunitate și legalitate astfel cum este aceasta apreciată de către echipa guvernamentală, astfel că art. 6 6 alin. (1) din O.G.

nr. 42/2004 nu poate constitui o limitare a prerogativelor primului ministru. Prin notele de ședință depuse pentru ședința publică din 22 octombrie 2014 precizează că prin Decizia Primului ministrul nr. 250 din 1 august 2014 recurentul-reclamant a fost numit în funcția de vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat al A.N.S.V.S.A. astfel că cererea de reîncadrare în funcția deținută anterior a rămas fără obiect. Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Asupra excepției rămânerii fără obiect a acțiunii invocată de intimată instanța constată că este nefondată întrucât motivele de nulitate a actului administrativ se analizează în raport cu situația existentă în momentul emiterii lui și dacă în intervalul de timp în care și-a produs efectele s-ar fi putut produce o vătămare în drepturile sau interesele legitime ale reclamantului.În măsura în care din probele cauzei rezultă existența unor consecințe vătămătoare pe care le-a produs actul revocat acțiunea în contencios administrativ poate fi admisă în vederea reparării adecvate a prejudiciului produs reclamantului.

Pe fond se reține că în controlul exercitat asupra actelor administrative deduse judecății instanța de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestora cu legea și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv și/sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autorității publice sunt chemate să-l ocrotească. Numai în măsura în care probele cauzei conduc către concluzia ruperii acestui echilibru, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere a autorității publice se poate vorbi despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 sau despre o deturnare a scopului legii în sensul de „fraudă de lege”.

Reclamantul - recurent prin acțiunea dedusă judecății invocă nulitatea actului de revocare pe motiv că nu sunt evidențiate împrejurările care să justifice această măsură. Verificarea vizează așadar, temeiurile și efectele deciziei administrative prin prisma unui echilibru rezonabil între interesul public și cel privat. Tocmai de aceea amploarea și detalierea motivării unui act administrativ se analizează în raport de natura acesteia și cu circumstanțele cauzei.

Din această perspectivă sentința recurată este la adăpost de orice critică deoarece prima instanță a analizat temeiurile și efectele măsuri precum și vătămarea invocată de reclamant prin prisma faptului că acesta a fost numit în funcția de vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat în baza Deciziei nr. 147 din 28 aprilie 2010, iar prin Decizia nr. 240 din 21 mai 2012 a fost eliberat din funcție, decizie emisă de către Primul ministru al guvernului României în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și al ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora - „Primul ministru numește și eliberează din funcție: a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepția persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului, conform art. 3 alin. (1); b) secretarul general și secretarii generali adjuncți ai Guvernului, în cazul utilizării acestor funcții; c) secretarii de stat și consilierii de stat din cadrul aparatului de lucru al Guvernului; d) secretarii de stat și subsecretarii de stat; e) alte persoane care îndeplinesc funcții publice,

în cazurile prevăzute de lege.” Rezultă din acest text legal că numirea și eliberarea din funcția de secretar sau subsecretar de stat reprezintă o prerogativă absolută acordată de lege primului ministru în vederea organizării și funcționării în bune condiții a ministerelor și a celorlalte autorității ale administrației publice. Funcția de subsecretar de stat nu face parte din categoria funcțiilor prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, reclamantul nu a ocupat această funcție prin concurs în care să i se verificat cunoștințele și prerogativele profesionale. A fost numit în baza prerogativelor primului ministru și în considerația unor calități personale, pe baza încrederii acordate de primul ministru la data respectivă și de aceea, nici eliberarea din funcție nu poate fi supusă unui regim juridic identic cu numirea în funcție pe bază de concurs.

Conform principiului simetriei în drept organul care numește o persoană într-o funcție are dreptul de a o elibera din acea funcție pe aceleași considerente avute în vedere la numire. Împrejurarea că prin H.G. nr. 1415/2009 se reglementează durata mandatului președintelui respectiv vicepreședintelui A.N.S.V.S.A. la 5 ani, fără a se stabili în mod expres condițiile de eliberare din această funcție înainte de expirarea mandatului, nu înseamnă că i se poate restrânge primului ministru posibilitatea de a lua măsuri pentru eficientizarea activității instituției chiar și prin eliberarea din funcție a președintelui sau a vicepreședintelui, decizia de eliberare fiind una de oportunitate, iar în acest caz anularea actului poate interveni numai în situația în care dreptul de apreciere a fost exercitat cu exces de putere ceea ce în speță nu s-a demonstrat.

Având în vedere cele expuse mai sus rezultă că Decizia Primului ministru nr. 240 din 11 mai 2012 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare astfel încât hotărârea primei instanțe de respingere a acțiunii în anularea actului administrativ este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins în condițiile prevăzute art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 316 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.L. împotriva sentinței civile nr. 827 din 05 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.