ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

19 decembrie 2012 reclamanta E.D. SA a chemat în judecată pe pârâta

Administrația Fondului pentru Mediu solicitând instanței ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la modificarea în parte a deciziei

de impunere nr. 383/258432/2012 și a raportului de inspecție fiscală nr.

383/25843/2012, în sensul anulării obligațiilor fiscale suplimentare de plată

la Fondul pentru mediu stabilite de inspecția fiscală în sarcina societății

reclamante în cuantum de 792.728 RON, reprezentând contribuția stabilită

suplimentar pentru anvelope, obligarea pârâtei la anularea accesoriilor de

plată, respectiv 537961,99 RON, reprezentând dobânzi de întârziere, obligarea

pârâtei la anularea accesoriilor de 118909,20 RON, reprezentând penalitățile de

întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat, în esență, că principala activitate desfășurată a fost producția de biciclete

dotate în prim montaj cu anvelope importate din U.E. (Germania, Italia) și din China.

S-a arătat că anvelopele

astfel utilizate, devin parte componentă și indispensabilă a produsului final bicicleta.

A criticat reclamanta

raportul de inspecție din data de 04 octombrie 2012 au fost constatate obligații

suplimentare de plată a contribuțiilor la fondul de mediu, dar și a accesoriilor

la acestea și decizia de impunere nr. 38/258432/2012, prin care s-au stabilit obligații

fiscale suplimentare de plată la Fondul de mediu, după cum urmează, respectiv 26450,78

RON reprezentând contribuția pentru ambalaje conform art. 9 alin. (1) lit. d) din

O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de mediu la care s-au calculat dobânzi și penalități

de întârziere de 8232,20 RON și penalități de 3967,62 RON; 792.728 RON contribuție

pentru anvelope conform art. 9 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 196/2005, la care

s-au calculat dobânzi de întârziere de 537961,99 RON și penalități de întârziere

de 118909,20 RON; 106 RON reprezentând contribuția pentru poluant mobil calculată

conform art. 9 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de mediu.

S-a solicitat modificarea

în parte a deciziei de impunere nr. 383/258432/2012 și a raportului de inspecție

fiscală nr. 383/25843/2012, în sensul anulării obligațiilor fiscale suplimentare

de plată la Fondul pentru mediu.

În acest sens s-a arătat

că anvelopele introduse pe piața din România de către subscrisa sunt anvelope de

prim montaj și sunt exceptate de la sfera de aplicare a H.G. nr. 170/2004 privind

gestionarea anvelopelor uzate

S-au invocat dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor și a vehiculelor

uzate, anvelopele de prim montaj fiind reglementate de această dispoziție legală,

ele nefăcând obiectul H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate.

S-a depus la dosar și

răspunsul Asociației Producătorilor de Biciclete din U.E., prin care aceasta a comunicat

că nicio companie producătoare de biciclete nu plătește contribuție la Fondul pentru

mediu pentru introducerea pe piață a anvelopelor de prim montaj.

De asemenea, s-a mai arătat

că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul

de mediu contravin art. 25 și 28 din Tratatul Comunităților Europene prin care

s-a urmărit eliminarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent, a restricțiilor

cantitative și a măsurilor fiscale interne care ar impieta în vreun fel asupra

liberei circulații a mărfurilor.

S-a mai susținut în acțiune

că reclamanta nu datorează taxa prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit.

i) din O.U.G. nr. 196/2005 în raport de dispozițiile art. 39 din Metodologia de

calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, potrivit căruia

contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 196/2005, se plătește

anual numai în cazul neîndeplinirii obligațiilor de gestionare a anvelopelor uzate.

Pârâta legal citată s-a

prezentat în fața instanței și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

cererii ca neîntemeiată.

Prin

sentința

nr.

2112 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul E.D. SA, în contradictoriu

cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, sub aspectul situației de fapt s-a reținut că pârâta a emis raportul de

inspecție fiscală nr. 383/258431 din 04 octombrie 2012 și decizia de impunere

nr. 383/258/432/2012 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație în

cuantum total de 1.488.507 RON compusă din obligații la Fondul pentru mediu în cuantum

de 819.285 RON; dobânzi (majorări de întârziere) în cuantum de 546.329 RON; penalități

de întârziere în cuantum de 122.893 RON.

Împotriva deciziei de

impunere nr. 383/258/432/2012 reclamanta a formulat contestația înregistrată la

Administrația Fondului pentru Mediu sub nr. 278141 din 26 octombrie 2012, ce a fost

soluționată, în sensul respingerii acesteia, prin decizia nr. 185 din 05

decembrie 2012.

A constatat prima instanță

că reclamanta a contestat, în esență, inexistența unui temei legal în ceea ce privește

stabilirea obligației de plată a sumei de bani constând în contribuția la Fondul

de mediu pentru anvelopele nou sau uzate importate în România care sunt destinate

reutilizării.

S-a apreciat că susținerile

reclamantei potrivit cărora nu există un temei legal în ce privește stabilirea obligației

de plată a sumei de bani constând în contribuția la Fondul de mediu pentru anvelopele

nou sau uzate importate în România care sunt destinate reutilizării pentru perioada

avută în vedere de organele fiscale, respectiv 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011,

sunt neîntemeiate.

În acest sens au fot reținute

dispozițiile

art.

9 alin. (1) lit. i) din

O.U.G.

nr

. 196/2005

privind Fondul pentru mediu, în forma în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, veniturile

Fondului pentru mediu se constituie din o taxă de 1 RON/kg anvelopă, încasată de

la producătorii și importatorii care introduc pe piață anvelope noi și/sau uzate

destinate reutilizării.

Raportând prevederile

art. 9 alin. (1) lit. i) din O.U.G.

nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu la situația

de fapt reținută, respectiv că

în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011 principala

activitate desfășurată de reclamantă a constat în producția de biciclete, iar piesele

și accesoriile au fost achiziționate din țări din UE (Germania, Italia) și din afara

UE (China, Taiwan), producția obținută fiind vândută în România, în Germania și,

ocazional, pe piețe din afara Uniunii Europene, Curtea a reținut că activitatea

desfășurată de către reclamantă a generat în mod legal în sarcina acesteia obligația

de plată prevăzută de textul de lege.

A constatat prima instanță

că

baza de

impunere

pentru

stabilirea obligațiilor de plată la bugetul Fondului pentru mediu se determină ca

fiind diferența dintre obiectivele anuale de gestionare a ambalajelor în conformitate

cu prevederile H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate și cantitatea

efectiv gestionată de agentul economic.

Au fost reținute și prevederile

art. 39 din Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul

pentru mediu aprobată prin Ordinul M.M.G.A. nr. 578 din 06 iunie 2006 cu modificările

și completările ulterioare.

În ce privește anvelopele

introduse pe piața națională, față de care reclamanta a învederat că acestea au

fost achiziționate în scopul echipării bicicletelor produse invocând prevederile

art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor și a vehiculelor

scoase din uz prin care se stabilește că anvelopele de prim montaj sunt reglementate

de H.G. nr. 2406/2004, precum și faptul că acestea nu intră sub incidența H.G.

nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, au fost apreciate susținerile

acesteia ca neîntemeiate

Deși s-au invocat prevederile

art. 2 lit. u) din

H.G.

nr. 2406 din 21 decembrie 2004 s-a apreciat că î

n mod legal și temeinic pârâta a reținut

calitatea reclamantei de contribuabil la Fondul pentru mediu pentru anvelopele introduse

pe piață națională în baza prevederilor art. 2 lit. a) din H.G. nr. 2406/2004 potrivit

cărora prevederile actului normativ menționat anterior se aplică oricărui vehicul

aparținând categoriilor

M_1

sau N_1

precum

și vehiculele cu 3 roți, astfel cum sunt definite prin Ordinul ministrului lucrărilor

publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor

privind condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere

în vederea admiterii în circulație pe drumurile publice din România - RNTR 2, cu

modificările și completările ulterioare, cu excepția mototriciclurilor.

A constatat prima instanță

că Ordinul M.L.P.T.L. nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condițiile

tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii

în circulație pe drumurile publice din România definește vehiculele din categoria

M_1 ca fiind

vehicule

proiectate și fabricate pentru transportul de persoane, care au cel mult opt locuri

pe scaune, în afara scaunului conducătorului și

N_1 ca fiind

vehicule proiectate și

fabricate pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă care nu depășește 3,5 t.

De asemenea, s-a reținut

că potrivit prevederilor cuprinse în anexa 2 din

H.G. nr. 170/2004 dispozițiile actului

normativ menționat anterior se aplică anvelopelor pentru motociclete, motorete,

motoscutere și biciclete, anvelopelor pentru aeronave, anvelopelor pentru autoturisme

de oraș, autoturisme de teren, microbuze și autoutilitare, anvelopelor pentru autocamioane,

autospeciale, autobuze, troleibuze, remorci și semiremorci auto, anvelopelor pentru

tractoare și mașini agricole și anvelopelor pentru mașini și utilaje pentru construcții

și exploatări miniere.

Din interpretarea coroborată

a prevederilor legale menționate Curtea de apel a reținut că

prevederile art. 1

alin. (5) din H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor și a vehiculelor

uzate, referitoare la excepția aplicării H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor

uzate la anvelopele folosite pentru prim montaj la echiparea vehiculelor, nu se

aplică în cazul bicicletelor, astfel încât în mod legal și temeinic s-a reținut

în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de bani constând în contribuția

prevăzută la art. 9 lit. i) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu,

aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Susținerile reclamantei

potrivit cărora pentru anvelopele importate pe piața națională atât din China, cât

și din Germania nu se datorează contribuția la Fondul pentru mediu, au fost apreciate

neîntemeiate, fiind în discordanță cu prevederile art. 9 pct. 1 lit. i) din O.U.G.

nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările

și completările ulterioare, cât și cu celelalte acte normative menționate în cuprinsul

hotărârii care reglementează obligația de plată a contribuției la Fondul de

Mediu pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011.

Interpretarea reclamantei

în sensul că în cazul livrărilor din spațiul intracomunitar nu se datorează contribuție

la Fondul pentru mediu a fost contrazisă de prevederile art. 4 alin. (1) lit.

o) din Legea nr. 608/2001, în vigoare la data nașterii obligației de plată pentru

reclamantă, privind evaluarea conformității produselor și pct. 9

1

din

anexa I la Ordinul M.M.G.A. nr. 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul

al contribuției și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, care definește introducerea

pe piață ca fiind „acțiunea de a face disponibil un produs pentru prima dată pe

piața națională contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii și /sau utilizării”.

Curtea a reținut intenția

legiuitorului de a institui plata unei taxe la Fondul pentru mediu în sarcina tuturor

operatorilor economici, pentru toate anvelopele introduse pe piața națională, indiferent

de proveniența acestora, în scopul protecției mediului și sancționării prin plată

a poluatorului.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta E.D. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 din H.G.

nr. 2406/2004 și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor H.G. nr. 170/2004 privind

gestionarea anvelopelor uzate și a dispozițiilor art. 9 lit. i) din O.U.G. nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu.

Recurenta-reclamantă arată

că soluția de respingere a acțiunii astfel cum a fost formulată și completată dispusă

prin sentința atacată se bazează pe raționamente logico-juridice eronate și anume

încadrarea activității reclamantei în categoria activităților care au ca obiect

introducerea pe piață a acestor categorii de bunuri în vederea distribuirii sau

utilizării pe motiv că au fost importante acele bunuri, dar nu în scop de distribuire

sau utilizare independentă și excluderea aplicabilității dispozițiilor H.G. nr.

2406/2004 și a Ordinului M.L.P.T.L. nr. 211/2003 în privința bicicletelor pentru

considerentul că aceste dispoziții legale reglementează doar anvelopele de prim

montaj ale vehiculelor cu 3 roți și a celor menționate în categoriile M1 și N1.

Recurenta arată că în

mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

H.G. nr. 170/2004 în condițiile în care recurenta nu a comercializat anvelope în

mod independent ci în scopul realizării produsului finit.

Astfel activitatea principală

este de protecție și comercializare biciclete și nu comercializarea de anvelope

noi sau uzate.

În acest sens se invocă

adresa din 18 iunie 2013 a Asociației Producătorilor de Biciclete din UE în care

se arată că „pentru anvelopele importate pentru care se face dovada folosirii acestora

într-un proces de producție pentru obținerea unui vehicul considerate anvelope de

prim montaj, nu există obligația de plată la bugetul Fondului de mediu.

Recurenta arată că activitatea

sa nu intră sub incidența dispozițiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005

privind Fondul de Mediu deoarece societatea nu introduce pe piață anvelope de prim

montaj ca produs de sine stătător ci le asamblează pe biciclete, acesta fiind produsul

introdus pe piață.

Un alt aspect de nelegalitate

invocat privește faptul că taxa stabilită de art. 9 alin. (1) lit. c) din O.U.G.

nr. 196/2005 contravine dispozițiilor art. 25

1

și 28

2

din

Tratatul Comunităților europene prin care s-a urmărit eliminarea taxelor vamale,

a taxelor cu efect echivalent, a restricțiilor cantitative și a măsurilor fiscale

interne care ar împiedica libera circulație a mărfurilor.

Principiului aplicării

directe a dreptului comunitar conferă cetățenilor din Uniune posibilitatea de a

invoca reglementări comunitare, chiar nepreluate în dreptul intern și chiar dacă

nu se adresează nemijlocit acestora.

În situația în care un

text de lege este contrar reglementărilor comunitare, Curtea de Justiție a

Comunității Europene a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele

comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita

sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri

constituționale.

Potrivit Curții de

Justiție a Comunității Europene în cauza Simmenthal (1976), judecătorul național

este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin

normelor interne, fără a solicita eliminarea acestora pe cale administrativă sau

a unei alte proceduri constituționale.

Prin decizia pronunțată

în cauza Costa/Enel (1964) Curtea de Justiție a Comunității Europene a apreciat

că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar

putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără

a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității

însăși să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeași decizie

a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre,

arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate

de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.

În consecință, în cazul

în care instanța este sesizată cu o cerere prin care se invocă o contrarietate între

anumite dispoziții legale din dreptul intern și un tratat al Uniunii Europene, prevederile

și reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile

interne.

Un alt aspect de nelegalitate

privește încălcarea rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ. deoarece hotărârea

se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o interpretare

greșită a legii și o administrare eronată a probelor.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel

cum a fost formulată și completată.

La dosar recurenta-reclamantă

a depus concluzii scrise.

La dosar intimata-pârâtă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente

ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., aplicarea greșită a legii în raport de situația de fapt rezultată

din probele administrate.

În perioada 29

februarie 2012 - 27 august 2012, inspectorii Administrației fondului pentru Mediu

au efectuat inspecție fiscală la sediul SC E.D. SA, având ca obiect:

- Verificarea modului

de constituire și de întocmire a declarațiilor lunare privind obligațiile de plată

la veniturile Fondul pentru mediu, pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31

decembrie 2011;

- Verificarea modului

de calcul și de virare a veniturilor Fondului pentru mediu pentru perioada 11

ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011;

- Verificarea modului

de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile.

În urma controlului efectuat,

s-au făcut următoarele constatări:

- În perioada 01

ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011 principala activitate desfășurată de recurenta-reclamantă

a fost producția de biciclete; piesele și accesoriile au fost achiziționate din

țări din UE (Germania Italia) și din afara UE (China, Taiwan), iar producția obținută

a fost vândută în România, în Germania și, ocazional, pe piețe din afara Uniunii

Europene. În plus, recurenta-reclamantă a achiziționat articole sportive (biciclete

medicinale, steppere, biciclete eliptice, scutere și ATV-uri), pe care le-a distribuit

pe piața națională: Aceste activități au generat reclamantei obligații de plată

la bugetul Fondului pentru mediu pentru contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1)

lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea

nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare. Drept urmare, baza de

impunere în cazul acestei obligații la Fondul pentru mediu s-a stabilit prin diferența

dintre obiectivele anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje în conformitate

cu prevederile H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor

de ambalaje și obiectivul efectiv realizat de agentul economic:

- În perioada 01

ianuarie 2007 - 10 noiembrie 2007 recurenta-reclamantă a introdus pe piața națională

anvelope atât din China, cât și din Germania, pentru echiparea bicicletelor produse;

această activitate a generat în sarcina reclamantei obligații de plată pentru contribuția

prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. i) clin O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru

mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare;

baza de impunere pentru stabilirea obligațiilor de plată la bugetul Fondului pentru

mediu a fost stabilită prin diferența dintre obiectivele anuale de gestionare a

ambalajelor în conformitate cu prevederile H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea

anvelopelor uzate și cantitatea efectiv gestionată de agentul economic;

- În perioada 01

ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, recurenta-reclamantă înregistrează în evidențele

contabile cheltuieli cu combustibili, datorând astfel la Fondul pentru mediu contribuția

prevăzută la art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu,

aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Drept urmare, a fost întocmit

raportul de inspecție fiscală nr. 383/258431 din 04 octombrie 2012 și decizia de

impunere nr. 383/258/432/2012 prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante

o obligație în cuantum total de 1.488.507 RON, compusă din:

- obligații la Fondul

pentru mediu în cuantum de 819.285 RON;

- dobânzi (majorări de

întârziere) în cuantum de 546.329 RON;

- penalități de întârziere

în cuantum de 122.893 RON.

Împotriva deciziei de

impunere nr. 383/258/432/2012 recurenta-reclamantă a formulat contestația înregistrată

la Administrația Fondului pentru Mediu sub nr. 278141 din 26 octombrie 2012, ce

a fost soluționată în sensul respingerii acesteia, prin decizia nr. 185 din 05

decembrie 2012.

Actele administrative

contestate au fost apreciate ca legal emise prin soluția recurată dispusă de instanța

de fond prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei-recurente.

Curtea nu va reține aspectele

de nelegalitate invocate în recurs având ca obiect calitatea recurentei de contribuabil

la Fondul pentru mediu și inaplicabilitatea excepției prevăzute de dispozițiile

art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 2406/2004, excepție privind anvelopele de prim montaj.

În urma inspecției fiscale

desfășurată la societate, s-a reținut că reclamanta desfășoară următoarele activități:

- Principală Fabricarea

de biciclete și de vehicule pentru invalizi Cod CAEN 3092;

- Secundară - Comerțul

cu amănuntul al echipamentelor sportive. În magazine specializate Cod Al-N 4764.

Referitor la anvelopele

introduse pe piața națională, recurenta-reclamantă susține că acestea au fost achiziționate

în scopul echipării bicicletelor produse. În apărarea sa, societatea invoca prevederile

art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor și a vehiculelor

scoase din uz, cu modificările și completările ulterioare, prin care se stabilește

că „Anvelopele de prim montaj sunt reglementate prin prezenta hotărâre, ele nefăcând

obiectul H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate".

Același act normativ definește

la art. 2 lit. u) anvelopele de prim montaj ca reprezentând „anvelopele cu care

se echipează roțile vehiculului, inclusiv roata de rezervă, în cadrul procesului

de fabricație a vehiculului respectiv”.

Susținerile recurentei-reclamante

în sensul că nu ar avea calitatea de contribuabil la Fondul pentru mediu pentru

anvelopele introduse pe piață, acestea fiind folosite ca anvelope de prim montaj

cu care se echipează bicicletele produse, contravin prevederilor cuprinse în următoarele

acte normative:

A) H.G. nr. 2406/2004

privind gestionarea vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz se aplică vehiculelor

așa cum sunt ele definite la art. 2 lit. a): (...) orice vehicul aparținând categoriilor

M 1 sau V/, precum și vehiculele cu 3 roți, astfel cum sunt definite prin Ordinul

ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 21 f/2003 pentru

aprobarea Reglementărilor privind condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească

vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulație pe drumurile publice din România

- RNTR 2. cu modificările și completările ulterioare cu excepția motolriciclurilor";

B) Ordinul M.I.P.T.L.

nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condițiile tehnice pe care

trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulație

pe drumurile publice din România definește vehiculele din categoria M_l (...)Vehicule

proiectate și fabricate pentru transportul de persoane, care au cel mult opt locuri

pe scaune, în afara scaunului conducătorului. "și N 1 (...) vehicule proiectate

și fabricate pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă care nu depășește 3,5

t." (anexa 1 Secțiunea 2):

C) H.G. nr. 170/2004 privind

gestionarea anvelopelor uzate include în anexa 2, în lista anvelopelor pentru care

are aplicabilitate, chiar la punctul 1, „Anvelope pentru motociclete, motorete,

motoscutere și biciclete".

Aceasta deoarece în cauză

sunt aplicabile și pentru anvelopele introduse de recurentă pe piața națională dispozițiile

H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate și nu dispozițiile art.

1 și art. 2 din H.G. nr. 2406/2004 pentru că bicicletele nu au fost enumerate expres

ca aparținând categoriilor M1 și N1 precum și vehiculelor cu trei roți astfel cum

sunt definite prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 211/2003. Conform acestui act normativ

pentru aprobarea Reglementărilor privind condițiile tehnice pe care trebuie să le

îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulație pe drumurile

publice din România, sunt definite vehiculele din categoria M1 și N1. Iar potrivit

prevederilor cuprinse în anexa 2 din H.G. nr. 170/2004 acestea se aplică anvelopelor

pentru motociclete, motorete, motoscutere și biciclete, anvelopelor pentru aeronave,

anvelopelor pentru autoturisme de oraș și de teren, anvelopelor pentru autocamioane,

pentru mașini agricole, anvelopelor pentru mașini și utilaje pentru construcții

și exploatări miniere. În consecință, Curtea apreciază ca fiind corect și legal

raționamentul instanței de fond în sensul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 2406/2004 referitoare la excepția aplicării H.G.

nr. 170/2004 în cazul bicicletelor.

Aspectele de nelegalitate

privind lipsa de rol activ și existența unei contestații între dreptul intern și

dreptul comunitar nu pot fi reținute.

Faptul că unele țări din

UE nu se datorează contribuția la Fondul pentru mediu pentru anvelopele de prim

montaj importate și introduse pe piața națională nu poate exonera pe reclamantă

de obligația prevăzută în legislația națională, respectiv de obligația de plată

pentru contribuția prevăzută la art. 9 pct. 1 lit. i) din O.U.G. nr. 196/2005 privind

Fondul pentru Mediu aprobată prin Legea nr. 105/2006 pentru perioada supusă controlului

1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011.

În mod corect prima instanță

a analizat și concluzionat asupra legalității actelor administrative contestate,

reținându-se intenția legiuitorului național de a institui plata unei taxe la Fondul

pentru mediu în sarcina tuturor operatorilor economici, pentru toate anvelopele

introduse pe piața națională, indiferent de proveniența acestora în scopul protecției

mediului și conform regulii „poluatorul plătește”.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de E.D. SA împotriva sentinței nr. 2112 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2015.