ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Targu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A.C.T. și F.L.I.A.C.T., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., a solicitat anularea Ordinului nr. 855 din 10 mai 2007 emis de M.A.D.R.

privind aprobarea criteriilor de încadrare a zonelor montane defavorizate, prin raportarea acestora la „zone", conform legislației U.E., iar nu la unități administrativ-teritoriale și, pe cale de consecință, anularea Programului național de Dezvoltare Rurală pe anii 2007-2013 și a anexelor acestuia privind lista unităților administrativ-teritoriale defavorizate, emiterea unui nou ordin privind aprobarea unor criterii de încadrare și delimitare a zonelor montane defavorizate, cu respectarea prevederilor Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din F.E.O.G.A. pentru dezvoltarea rurală și de modificare și abrogare a unor regulamente și a Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru o dezvoltare rurală acordat de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală; includerea în lista zonelor montane defavorizate și zonelor localităților Idicel și Idicel Pădure, din cadrul com.

Brâncovenești, jud. Mureș, delimitate conform hărții întocmite (provenită din hărți digitale, bazate pe imagini satelitare și elaborate în conformitate cu metodologia aplicată la nivel comunitar). În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele s-au constituit în asociații profesionale zootehnice, nonguvernamentale și nonprofit reunind crescătorii de taurine. Reclamantele au susținut că se află într-o situație dezavantajoasă, arătând că deși se află într-o zonă montană defavorizată, îndeplinind criteriile stabilite legal, din cauza condițiilor de altitudine și condiții climaterice, totuși nu pot beneficia de ajutoarele și facilitățile primite din partea U.E. doar pe considerentul că, din punct de vedere administrativ, satul Idicel Pădure aparține Comunei Brâncovenești care în majoritatea suprafeței se află în zonă colinară și de șes.

Reclamantele au considerat că prevederile Ordinului Ministerului nr. 355 din 10 mai 2007 sunt nelegale deoarece încalcă dispozițiile Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 și a Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20 septembrie 2005, în sensul că prin ordinul atacat aceste acte ale U.E. au fost transpuse în legislația națională fără a avea în vedere scopul adoptării lor, cel al sprijinirii efective a producătorilor din aceste zone, respectiv conținutul lor concret cu referire la zone defavorizate, nicidecum la „unități administrativ-teritoriale" defavorizate. Pârâtul M.A.D.R.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că obiectivele stabilite la nivel comunitar au fost atinse prin Ordinul nr. 355 din 10 mai 2007, prin implementarea Măsurii 211 - zona montană defavorizată vizează utilizarea durabilă a terenurilor agricole, neavând un scop productiv, așa cum este prezentat în motivația acțiunii administrative. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 224 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantele A.C.T. și F.L.I.A.C.T. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în România nivelul cel mai înalt de detaliu utilizat pentru delimitarea unităților teritoriale este disponibil numai începând cu nivelul N.U.T.S.

5 (unități administrativ-teritoriale - comune, orașe și municipii), nu și pentru sate, astfel încât nu poate fi făcută o analiză a parametrilor de altitudine și pantă la un nivel mai mare de detaliu decât N.U.T.S. 5. De asemenea, a avut în vedere procedura de desemnare a unităților administrativ-teritoriale de nivel N.U.T.S. 5, încadrate în zona montană, procedură necontestată de reclamante și în urma căreia s-a stabilit că datorită valorii medii a parametrilor de altitudine și pantă calculați pentru com. Brâncovenești (548 m altitudine și 11,46 % pantă) nu este posibilă includerea acestei unități administrativ-teritoriale în Anexa 4/A a P.N.D.R. din 2007-2013, în lista ce cuprinde unitățile administrativ-teritoriale incluse în zona defavorizată.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu este posibilă includerea în lista zonelor montane defavorizate a localității Idicel și Idicel Pădure din cadrul comunei Brâncovenești, întrucât încadrarea în această listă se face la nivel de comună și nu de sat. La baza aceste încadrări stau prevederile Anexei 4A din P.N.D.R. din 2007-2013, a cărui compatibilitate cu normele comunitare (Regulamentul C.E. nr. 1257/1999) rezultă, pe de-o parte din faptul aprobării P.N.D.R. din 2007-2013 prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din 16 iulie 2008, iar pe de altă parte, din faptul că legislația comunitară conferă flexibilitate statelor membre în determinarea „zonelor defavorizate" iar în România nivelul cel mai înalt de detaliu pentru determinarea acestor zone este acela de unități administrativ-teritoriale: comune, orașe și municipii.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamanta A.C.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 Cod procedura civilă.

În esență, recurenta-reclamantă a arătat, fără a formula critici concrete cu privire la sentința pronunțată, că potrivit art. 50 din Regulamentul Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20 septembrie 2005, criteriile de delimitare a zonelor montane, care determină limitarea semnificativă a posibilităților de utilizare a terenurilor și creșterea costurilor lucrărilor sunt generate: fie de existența unor condiții climatice foarte diferite datorate altitudinii care conduc la scurtarea semnificativă a perioadei de vegetație, fie la prezența, la o altitudine mai mică a unor pante abrupte pe majoritatea teritoriului care fac imposibilă reorganizarea sau impun utilizarea unor echipamente foarte costisitoare, fie o combinație a acestor doi factori în cazul în care handicapul generat de fiecare dintre aceștia, separat este mai puțin accentuat, iar combinația generează un handicap echivalent.

Deși afirmativ, se susține că ordinul atacat a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 17, 18 Regulamentul C.E. nr. 1257/1999 și art. 50 din Regulamentul C.E. nr. 1698/2005 la elaborarea sa a fost încălcat termenul de „zonă defavorizată” fiind invocate în acest sens Legea nr. 351/2001 privind planul de amenajare a teritoriului național și în acest mod s-a restrâns posibilitatea aplicării Regulamentului doar la acele unități administrativ-teritoriale care, per ansamblu, la nivelul întregii suprafețe îndeplinesc condițiile. În acest fel modul de aplicare a celor două regulamente contravine scopului și conținutului acestora, respectiv sprijinirea „zonelor defavorizate”, fiind delimitate acele localități care deși sunt în zone montane defavorizate, dar pentru că aparțin unei anumite comune nu pot fi sprijinite, cum este cazul localității Idicel Pădure.

4. Apărările intimatului-pârât M.A.D.R. Prin întâmpinarea depusă la data de 22 ianuarie 2015 intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample și detaliate prin care a încercat să demonstreze că soluția de respingere a cererii reclamantei este legală, având în vedere că: - Ordinul nr. 355/2007 a fost adoptat în baza art. 17, 18 din Regulamentul C.E. nr. 1698/2008; - cu referire la petitul trei al cererii de chemare în judecată, trimiterea la „zone defavorizate” din Regulamentul C.E. nr. 1698/2005 conferă flexibilitatea statelor membre în determinarea zonelor defavorizate, în lipsa unei structuri administrativ-teritoriale uniform aplicabile la nivelul U.E. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu se impune reformarea sentinței în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 312 C. proc. civ. Prin Ordinul nr. 355 din 10 mai 2007, contestat în prezenta cauză au fost reglementate începând cu anul 2007, criteriile de delimitare și încadrare, precum și lista unităților administrativ-teritoriale din zona montană defavorizată. În prezent delimitarea zonelor defavorizate este făcută în baza prevederilor Anexei 4/A a P.N.D.R. din 2007-2013, ordinul contestat aplicându-se doar până la momentul aprobării prin Decizia Comisiei Europene a P.N.D.R. din 2007-2013, potrivit prevederilor Legii nr. 347/2004. Reclamanta consideră că prin raportarea criteriilor prevăzute în ordinul contestat la unități administrativ-teritoriale și nu la zone, așa cum prevede legislația U.E.

este prejudiciată prin faptul că deși se află într-o zona montană defavorizată, nu poate beneficia de ajutoarele și facilitățile stabilite de U.E., doar pe considerentul că din punct de vedere administrativ, sat. Idicel Pădure aparține comunei Brâncovenești, care în majoritatea suprafeței se află în zonă colinară și de șes. A solicitat în consecință anularea ordinului menționat și obligarea autorității pârâte la emiterea unui nou ordin cu respectarea prevederilor Regulamentului C.E. nr. 1698 din 20 septembrie 2005 și Regulamentului C.E. nr. 1257/1999, prin includerea în lista zonelor montane defavorizate și a localităților Idicel Pădure și Idicel din comuna Brâncovenești, județul Mureș. Soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă A.C.T.

este împărtășită de instanța de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei. O.P.D.R. pe anii 2007-2013 au fost emise în aplicarea regulamentelor mai sus menționate, astfel că se impune analizarea conformității acestora cu dispozițiile comunitare arătate. Noțiunea de „zonă defavorizată” din Regulamentul (C.E.) nr. 1257/1999 și Regulamentul (C.E.) nr. 1698/2005 are o accepție flexibilă în reglementarea națională, în lipsa unei structuri administrativ-teritoriale uniform aplicabilă la nivelul U.E. Având în vedere că la nivel național, nivelul cel mai înalt de detaliu pentru determinarea acestor zone, este acela de unități administrativ-teritoriale: comune, orașe, municipii, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că localitățile Idicel și Idicel Pădure nu pot fi incluse în lista zonelor montane defavorizare întrucât acestea reprezintă sate în cadrul comunei Brâncovenești.

Astfel cum este prevăzut în P.N.D.R. din 2007-2013, zona montană defavorizată este constituită din unitățile administrativ-teritoriale (U.A.T.): 1 - situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice identificate în sistemul integrat de administrare și control care aparțin de aceste U.A.T.; 2 – situate la altitudini medii între 400-600 m și care au o pantă medie egală sau mai mare 15%, limitele acelora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în sistemul integrat de administrare și fiscal) care aparțin de aceste U.A.T. Comisia Europeană, urmare a analizării propunerii României din de P.N.D.R. din 2007-2013 în ceea ce privește metodologia aplicată în vederea delimitării zonei montane defavorizate a considerat că este o metodă corespunzătoare din punct de vedere al riscului de expunere a fondurilor comunitare destinate agricultorilor și dezvoltării rurale.

În consecință, autoritatea pârâtă a aplicat procedura de desemnare a unităților administrativ-teritoriale la nivel N.U.T.S. 5, încadrate în zona montană, rezultând că datorită valorii medii a parametrilor de altitudine și pantă calculați pentru com. Brâncovenești (548 m altitudine și 11,46% pantă) nu este posibilă încadrarea acestei U.A.T. în Anexa 4/A a P.N.D.R. 2007-2013 - listă care cuprinde unitățile administrativ-teritoriale incluse în zona defavorizată. Întrucât încadrarea în lista privind zonele defavorizate se face la nivel de comună și nu de sat, în mod judicios instanța de fond a respins cererea de încadrare a satelor Idicel și Idicel Pădure din cadrul comunei Brâncovenești în lista zonelor montane defavorizate.

În consecință, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C.T. și F.L.I.A.C.T. împotriva sentinței nr. 224 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2015.