ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

de Apel Targu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, reclamantele A.C.T. și F.L.I.A.C.T., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.,

a solicitat anularea Ordinului nr. 855 din 10 mai 2007 emis de M.A.D.R. privind

aprobarea criteriilor de încadrare a zonelor montane defavorizate, prin

raportarea acestora la „zone", conform legislației U.E., iar nu la unități

administrativ-teritoriale și, pe cale de consecință, anularea Programului

național de Dezvoltare Rurală pe anii 2007-2013 și a anexelor acestuia privind

lista unităților administrativ-teritoriale defavorizate, emiterea unui nou

ordin privind aprobarea unor criterii de încadrare și delimitare a zonelor

montane defavorizate, cu respectarea prevederilor Regulamentului Consiliului (C.E.)

nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din F.E.O.G.A. pentru

dezvoltarea rurală și de modificare și abrogare a unor regulamente și a

Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20 septembrie 2005 privind

sprijinul pentru o dezvoltare rurală acordat de Fondul european agricol pentru

dezvoltare rurală; includerea în lista zonelor montane defavorizate și zonelor

localităților Idicel și Idicel Pădure, din cadrul com. Brâncovenești, jud.

Mureș, delimitate conform hărții întocmite (provenită din hărți digitale,

bazate pe imagini satelitare și elaborate în conformitate cu metodologia

aplicată la nivel comunitar).

În motivarea cererii

s-a arătat că reclamantele s-au constituit în asociații profesionale

zootehnice, nonguvernamentale și nonprofit reunind crescătorii de taurine.

Reclamantele au

susținut că se află într-o situație dezavantajoasă, arătând că deși se află

într-o zonă montană defavorizată, îndeplinind criteriile stabilite legal, din

cauza condițiilor de altitudine și condiții climaterice, totuși nu pot

beneficia de ajutoarele și facilitățile primite din partea U.E. doar pe

considerentul că, din punct de vedere administrativ, satul Idicel Pădure

aparține Comunei Brâncovenești care în majoritatea suprafeței se află în zonă

colinară și de șes.

Reclamantele au

considerat că prevederile Ordinului Ministerului nr. 355 din 10 mai 2007 sunt

nelegale deoarece încalcă dispozițiile Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1257/1999

din 17 mai 1999 și a Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20

septembrie 2005, în sensul că prin ordinul atacat aceste acte ale U.E. au fost

transpuse în legislația națională fără a avea în vedere scopul adoptării lor,

cel al sprijinirii efective a producătorilor din aceste zone, respectiv

conținutul lor concret cu referire la zone defavorizate, nicidecum la „unități

administrativ-teritoriale" defavorizate.

Pârâtul M.A.D.R. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată, arătând că obiectivele stabilite la nivel comunitar au fost

atinse prin Ordinul nr. 355 din 10 mai 2007, prin implementarea Măsurii 211 -

zona montană defavorizată vizează utilizarea durabilă a terenurilor agricole,

neavând un scop productiv, așa cum este prezentat în motivația acțiunii

administrative.

de apel

Prin sentința nr. 224

din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantele

A.C.T. și F.L.I.A.C.T. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că în România nivelul cel mai

înalt de detaliu utilizat pentru delimitarea unităților teritoriale este

disponibil numai începând cu nivelul N.U.T.S. 5 (unități

administrativ-teritoriale - comune, orașe și municipii), nu și pentru sate,

astfel încât nu poate fi făcută o analiză a parametrilor de altitudine și pantă

la un nivel mai mare de detaliu decât N.U.T.S. 5.

De asemenea, a avut

în vedere procedura de desemnare a unităților administrativ-teritoriale de

nivel N.U.T.S. 5, încadrate în zona montană, procedură necontestată de

reclamante și în urma căreia s-a stabilit că datorită valorii medii a

parametrilor de altitudine și pantă calculați pentru com. Brâncovenești (548 m

altitudine și 11,46 % pantă) nu este posibilă includerea acestei unități

administrativ-teritoriale în Anexa 4/A a P.N.D.R. din 2007-2013, în lista ce

cuprinde unitățile administrativ-teritoriale incluse în zona defavorizată.

Prin urmare, instanța

de fond a apreciat că nu este posibilă includerea în lista zonelor montane

defavorizate a localității Idicel și Idicel Pădure din cadrul comunei

Brâncovenești, întrucât încadrarea în această listă se face la nivel de comună

și nu de sat.

La baza aceste

încadrări stau prevederile Anexei 4A din P.N.D.R. din 2007-2013, a cărui

compatibilitate cu normele comunitare (Regulamentul C.E. nr. 1257/1999)

rezultă, pe de-o parte din faptul aprobării P.N.D.R. din 2007-2013 prin Decizia

Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din 16 iulie 2008, iar pe de altă parte,

din faptul că legislația comunitară conferă flexibilitate statelor membre în

determinarea „zonelor defavorizate" iar în România nivelul cel mai înalt

de detaliu pentru determinarea acestor zone este acela de unități

administrativ-teritoriale: comune, orașe și municipii.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamanta A.C.T.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în conformitate cu

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

Cod procedura civilă.

În esență,

recurenta-reclamantă a arătat, fără a formula critici concrete cu privire la

sentința pronunțată, că potrivit art. 50 din Regulamentul Consiliului (C.E.) nr.

1698 din 20 septembrie 2005, criteriile de delimitare a zonelor montane, care

determină limitarea semnificativă a posibilităților de utilizare a terenurilor

și creșterea costurilor lucrărilor sunt generate: fie de existența unor condiții

climatice foarte diferite datorate altitudinii care conduc la scurtarea

semnificativă a perioadei de vegetație, fie la prezența, la o altitudine mai

mică a unor pante abrupte pe majoritatea teritoriului care fac imposibilă

reorganizarea sau impun utilizarea unor echipamente foarte costisitoare, fie o

combinație a acestor doi factori în cazul în care handicapul generat de fiecare

dintre aceștia, separat este mai puțin accentuat, iar combinația generează un

handicap echivalent.

Deși afirmativ, se

susține că ordinul atacat a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 17,

18 Regulamentul C.E. nr. 1257/1999 și art. 50 din Regulamentul C.E. nr. 1698/2005

la elaborarea sa a fost încălcat termenul de „zonă defavorizată” fiind invocate

în acest sens Legea nr. 351/2001 privind planul de amenajare a teritoriului

național și în acest mod s-a restrâns posibilitatea aplicării Regulamentului

doar la acele unități administrativ-teritoriale care, per ansamblu, la nivelul

întregii suprafețe îndeplinesc condițiile.

În acest fel modul de

aplicare a celor două regulamente contravine scopului și conținutului acestora,

respectiv sprijinirea „zonelor defavorizate”, fiind delimitate acele localități

care deși sunt în zone montane defavorizate, dar pentru că aparțin unei anumite

comune nu pot fi sprijinite, cum este cazul localității Idicel Pădure.

intimatului-pârât M.A.D.R.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 22 ianuarie 2015 intimatul a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, formulând apărări ample și detaliate prin care a încercat să

demonstreze că soluția de respingere a cererii reclamantei este legală, având

în vedere că:

- Ordinul nr. 355/2007

a fost adoptat în baza art. 17, 18 din Regulamentul C.E. nr. 1698/2008;

- cu referire la

petitul trei al cererii de chemare în judecată, trimiterea la „zone

defavorizate” din Regulamentul C.E. nr. 1698/2005 conferă flexibilitatea

statelor membre în determinarea zonelor defavorizate, în lipsa unei structuri

administrativ-teritoriale uniform aplicabile la nivelul U.E.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se impune reformarea sentinței în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 312 C. proc. civ.

Prin Ordinul nr. 355

din 10 mai 2007, contestat în prezenta cauză au fost reglementate începând cu

anul 2007, criteriile de delimitare și încadrare, precum și lista unităților

administrativ-teritoriale din zona montană defavorizată.

În prezent

delimitarea zonelor defavorizate este făcută în baza prevederilor Anexei 4/A a

P.N.D.R. din 2007-2013, ordinul contestat aplicându-se doar până la momentul

aprobării prin Decizia Comisiei Europene a P.N.D.R. din 2007-2013, potrivit

prevederilor Legii nr. 347/2004.

Reclamanta consideră

că prin raportarea criteriilor prevăzute în ordinul contestat la unități

administrativ-teritoriale și nu la zone, așa cum prevede legislația U.E. este

prejudiciată prin faptul că deși se află într-o zona montană defavorizată, nu

poate beneficia de ajutoarele și facilitățile stabilite de U.E., doar pe

considerentul că din punct de vedere administrativ, sat. Idicel Pădure aparține

comunei Brâncovenești, care în majoritatea suprafeței se află în zonă colinară

și de șes.

A solicitat în

consecință anularea ordinului menționat și obligarea autorității pârâte la

emiterea unui nou ordin cu respectarea prevederilor Regulamentului C.E. nr. 1698

din 20 septembrie 2005 și Regulamentului C.E. nr. 1257/1999, prin includerea în

lista zonelor montane defavorizate și a localităților Idicel Pădure și Idicel

din comuna Brâncovenești, județul Mureș.

Soluția de respingere

ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă

A.C.T. este împărtășită de instanța de control judiciar, după efectuarea

propriei evaluări asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei.

O.P.D.R. pe anii

2007-2013 au fost emise în aplicarea regulamentelor mai sus menționate, astfel

că se impune analizarea conformității acestora cu dispozițiile comunitare

arătate.

Noțiunea de „zonă

defavorizată” din Regulamentul (C.E.) nr. 1257/1999 și Regulamentul (C.E.) nr. 1698/2005

are o accepție flexibilă în reglementarea națională, în lipsa unei structuri

administrativ-teritoriale uniform aplicabilă la nivelul U.E.

Având în vedere că la

nivel național, nivelul cel mai înalt de detaliu pentru determinarea acestor

zone, este acela de unități administrativ-teritoriale: comune, orașe,

municipii, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că localitățile Idicel

și Idicel Pădure nu pot fi incluse în lista zonelor montane defavorizare

întrucât acestea reprezintă sate în cadrul comunei Brâncovenești.

Astfel cum este

prevăzut în P.N.D.R. din 2007-2013, zona montană defavorizată este constituită

din unitățile administrativ-teritoriale (U.A.T.): 1 - situate la altitudini

medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale

blocurilor fizice identificate în sistemul integrat de administrare și control

care aparțin de aceste U.A.T.; 2 – situate la altitudini medii între 400-600 m

și care au o pantă medie egală sau mai mare 15%, limitele acelora fiind acelea

ale blocurilor fizice (identificate în sistemul integrat de administrare și

fiscal) care aparțin de aceste U.A.T.

Comisia Europeană,

urmare a analizării propunerii României din de P.N.D.R. din 2007-2013 în ceea

ce privește metodologia aplicată în vederea delimitării zonei montane defavorizate

a considerat că este o metodă corespunzătoare din punct de vedere al riscului

de expunere a fondurilor comunitare destinate agricultorilor și dezvoltării

rurale.

În consecință,

autoritatea pârâtă a aplicat procedura de desemnare a unităților

administrativ-teritoriale la nivel N.U.T.S. 5, încadrate în zona montană,

rezultând că datorită valorii medii a parametrilor de altitudine și pantă

calculați pentru com. Brâncovenești (548 m altitudine și 11,46% pantă) nu este

posibilă încadrarea acestei U.A.T. în Anexa 4/A a P.N.D.R. 2007-2013 - listă

care cuprinde unitățile administrativ-teritoriale incluse în zona defavorizată.

Întrucât încadrarea

în lista privind zonele defavorizate se face la nivel de comună și nu de sat,

în mod judicios instanța de fond a respins cererea de încadrare a satelor

Idicel și Idicel Pădure din cadrul comunei Brâncovenești în lista zonelor

montane defavorizate.

În consecință, Înalta

Curte văzând dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3)

C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.C.T. și F.L.I.A.C.T. împotriva sentinței nr. 224 din 30 aprilie

2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2015.