ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3462/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5068 din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA ca inadmisibilă. Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, așa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea O.U.G.

nr. 4/2011, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea AVAS și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, suspendarea executării acestei ordonanțe de urgență, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 27.226.500 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din data plății, plus dobânda legală aferentă, începând cu data de 23 februarie 2010 și până la plata plății integrale a debitului, invocând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, față de prevederile art. 108 alin. (4) teza I și ale art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea parțială a O.U.G. nr. 4/2011, în ceea ce privește art. IV și V din ordonanță și suspendarea executării acestor dispoziții, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, față de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3), art. 44 alin. (1) și (2) Teza I din Constituția României, precum și art. 6 parag. (1) din CEDO și dispozițiile art. 1 Protocolul 1 adițional la C.E.D.O. Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 4/2011.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 689 din 28 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză. Pentru a pronunța hotărârea recurată, Curtea a reținut următoarele. Acțiunea de față se circumscrie dispoziției art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 4/2011, care a pus-o în situația imposibilității continuării procedurii de executare silită declanșată, respectiv imposibilitatea validării popririi împotriva SGG și a întârzierii executării titlului executoriu pentru sumele datorate de debitoarea AVAS, reclamanta solicitând în condițiile art. 9 din lege anularea în integralitate și în subsidiar, parțială, a O.U.G.

nr. 4/2011, invocând excepția de neconstituționalitate a acesteia. Față de aceste considerente, constatând că obiectul acțiunii nu este însăși constatarea neconstituționalității acestor dispoziții, Curtea a respins excepția de inadmisibilitate ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 4/2011, Curtea a apreciat-o ca inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. Prin urmare, în opinia instanței, nu se poate dispune suspendarea executării decât a actului administrativ unilateral, individual sau normativ, or, în speța de față reclamanta a solicitat suspendarea executării a unui act normativ, a unei ordonanțe de urgență, emisă de către Guvernul României în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituția României și nu a unui act administrativ așa cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Procedura specială de control de legalitate prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu prevede posibilitatea suspendării executării ordonanței sau ordonanței de urgență, iar prevederile art. 14-15 se referă expres la actul administrativ individual, neexitând nici o altă dispoziție legală care să permită instanței de contencios administrativ să suspende executarea unei ordonanțe de urgență, astfel că instanța a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare și a respins pe cale de consecință această cerere ca inadmisibilă. Împotriva sentinței nr. 5068 din 18 septembrie 2012 a declarat recurs reclamanta SC B. SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea.

În motivarea căii de atac se arată în esență că, sentința recurată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină precum și motive contradictorii. Totodată se arată că, sentința recurată se circumscrie dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 312 alin. (5), aceasta fiind dată fără ca instanța să cerceteze fondul dreptului dedus judecății. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, așa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea O.U.G.

nr. 4/2011, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea AVAS și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, suspendarea executării acestei ordonanțe de urgență, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 27.226.500 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din data plății, plus dobânda legală aferentă, începând cu data de 23 februarie 2010 și până la plata plății integrale a debitului, invocând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, față de prevederile art. 108 alin. (4) teza I și ale art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea parțială a O.U.G. nr. 4/2011, în ceea ce privește art. IV și V din ordonanță și suspendarea executării acestor dispoziții, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, față de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3), art. 44 alin. (1) și (2) Teza I din Constituția României, precum și art. 6 parag. (1) din C.E.D.O. și dispozițiile art. 1 Protocolul 1 adițional la C.E.D.O. Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 689 din 28 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză.

Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. Din această perspectivă, cererea reclamantei este inadmisibilă. În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B. SA împotriva sentinței nr. 5068 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2014.