ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 25.09.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3462/2014

HOTĂRÂRE

25.09.2014

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3462/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5068 din 18 septembrie 2012,

Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de

pârâtul Guvernul României și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA

ca inadmisibilă.

Prin cererea ce face obiectul

cauzei de față, așa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea

O.U.G. nr. 4/2011, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea AVAS și pentru

executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri

executorii, suspendarea executării acestei ordonanțe de urgență, în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în

cuantum de 27.226.500 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României

din data plății, plus dobânda legală aferentă, începând cu data de 23 februarie

2010 și până la plata plății integrale a debitului, invocând excepția de neconstituționalitate

a acestor dispoziții, față de prevederile art. 108 alin. (4) teza I și ale art.

115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

În subsidiar, reclamanta

a solicitat anularea parțială a O.U.G. nr. 4/2011, în ceea ce privește art. IV și

V din ordonanță și suspendarea executării acestor dispoziții, în temeiul art. 15

din Legea nr. 554/2004, invocând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții,

față de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3), art. 44 alin.

(1) și (2) Teza I din Constituția României, precum și art. 6 parag. (1) din CEDO

și dispozițiile art. 1 Protocolul 1 adițional la C.E.D.O.

Prin încheierea din data

de 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis cererea de sesizare a Curții

Constituționale, cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 4/2011.

Prin Decizia Curții Constituționale

a României nr. 689 din 28 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de

neconstituționalitate invocată în prezenta cauză.

Pentru a pronunța hotărârea

recurată, Curtea a reținut următoarele.

Acțiunea de față se circumscrie

dispoziției art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, având ca obiect acordarea de

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 4/2011, care a pus-o în

situația imposibilității continuării procedurii de executare silită declanșată,

respectiv imposibilitatea validării popririi împotriva SGG și a întârzierii executării

titlului executoriu pentru sumele datorate de debitoarea AVAS, reclamanta solicitând

în condițiile art. 9 din lege anularea în integralitate și în subsidiar, parțială,

a O.U.G. nr. 4/2011, invocând excepția de neconstituționalitate a acesteia.

Față de aceste considerente,

constatând că obiectul

acțiunii nu este însăși constatarea neconstituționalității acestor dispoziții, Curtea

a respins excepția de inadmisibilitate ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării O.U.G. nr. 4/2011, Curtea a apreciat-o ca inadmisibilă

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată

nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează

de drept și fără nicio formalitate.

Prin urmare, în opinia

instanței, nu se poate dispune suspendarea executării decât a actului administrativ

unilateral, individual sau normativ, or, în speța de față reclamanta a solicitat

suspendarea executării a unui act normativ, a unei ordonanțe de urgență, emisă de

către Guvernul României în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115

din Constituția României și nu a unui act administrativ așa cum este definit de

art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Procedura specială de

control de legalitate prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu prevede posibilitatea

suspendării executării ordonanței sau ordonanței de urgență, iar prevederile

art. 14-15 se referă expres la actul administrativ individual, neexitând nici o

altă dispoziție legală care să permită instanței de contencios administrativ să

suspende executarea unei ordonanțe de urgență, astfel că instanța a admis excepția

de inadmisibilitate a cererii de suspendare și a respins pe cale de consecință această

cerere ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței

nr. 5068 din 18 septembrie 2012 a declarat recurs reclamanta SC B. SA, solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea.

În motivarea căii de atac

se arată în esență că, sentința recurată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină precum și motive contradictorii.

Totodată se arată că,

sentința recurată se circumscrie dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu

art. 312 alin. (5), aceasta fiind dată fără ca instanța să cerceteze fondul dreptului

dedus judecății.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și înscrisurile

cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va respinge, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.