ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2014

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2660/2/2012, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea în parte a Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012 și admiterea contestației formulate de AVAS împotriva Deciziei nr. X/40316/2012, în sensul respingerii/înlăturării constatărilor formulate de Curtea de Conturi privind abaterile prezentate la pct. 4 și la pct. 6.2 (6.2.1, 6.2.2. și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție și a situațiilor financiare pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 întocmite de AVAS, Curtea de Conturi - Departamentul X a emis Decizia nr. X/40316/2012/prin care a constatat, la pct. 4 al deciziei, o neconcordanță între valoarea înregistrată în evidența contabilă și valoarea înregistrată în evidența operativă a participațiilor AVAS la societățile comerciale din portofoliu în valoare de 715.976.227,74 lei (mai mare cu 19.405.552 lei decât cea constatată în urma auditului financiar pentru anul 2009), generată de neefectuarea regularizărilor în evidența contabilă a acestor diferențe, cu încălcarea prev. art. 22 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/1998, dar și a art. 6 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, art. 43 din Regulamentul de organizare și funcționare al AVAS, art. 100 pct. 1 lit. m) și pct. 4 lit. b) din același Regulament. Reclamanta a contestat măsura de remediere dispusă la pct. 4 al Deciziei, confirmată prin Încheierea nr. 4/2012 a Curții de Conturi, susținând că participațiile din portofoliul Autorității nu sunt creanțe față de terți, ci acțiuni deținute de Statul Român prin AVAS la capitalul social al unor agenți economici, nefiind supuse valorificării prin procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998. Așa cum a arătat Curtea de Conturi, participațiile Statului Român nu sunt constituite numai din acțiuni, ci și din diferite tipuri de creanțe, așa cum statuează art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998, modificată prin O.U.G. nr. 23/2004. Preluarea creanțelor neperformante de predecesoarea AVAS, AVAB, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 120/1999 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 163/1999 la datoria publică a avut loc prin emiterea de titluri de stat în limita valorică a creanțelor preluate, conform art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 120/1999 și art. 6 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 163/1999. Astfel, participațiile în discuție, de la FNRD, de la Banca Agricolă SA și participații provenite din conversia în acțiuni a unor creanțe neperformante sunt supuse regularizării diferențelor valorice apărute în procesul de valorificare, conform art. 22 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/1998. În ceea ce privește neprevederea legală a unui termen-limită pentru efectuarea operațiunii de regularizare, aceasta nu înseamnă că ea se poate face oricând, având în vedere că exercițiul bugetar este anual și ținând seama de actele normative care reglementează activitatea financiar-contabilă. La pct. 6.2 din Decizie, contestat de reclamantă, s-au constatat deficiențe privind urmărirea recuperării unor drepturi de creanță. Măsurile dispuse au constat în analizarea și clarificarea situației creanțelor, precum și înregistrarea lor în evidența contabilă, iar, pe de altă parte, stabilirea întinderii prejudiciilor în cazul drepturilor de creanță pentru care dreptul de recuperare s-a prescris și dispunerea măsurilor necesare pentru recuperarea acestui prejudiciu. Instanța constată că preluarea unor creanțe conform O.G. nr. 61/2000 nu înseamnă că acestea sunt nerecuperabile, dovada, fiind chiar prevederile actului normativ invocat, care se referă la recuperarea acestor creanțe. Nici trimiterea neindividualizată la existența unor litigii nu este de natură să înlăture legalitatea și temeinicia celor reținute în actul de control. Faptul că o parte din aceste debite ar face obiectul unor propuneri de regularizare conform art. 22 din O.U.G. nr. 51/1998, fără ca această regularizare a evidenței AVAS să fi fost aprobată de Consiliul de Supraveghere și îndrumare, conform art. 22 alin. (3), face ca apărările reclamantei să fie nefondate. Constatarea neluării măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea creanțelor s-a bazat pe nedovedirea măsurilor efectiv întreprinse pentru recuperare. Afirmația reclamantei referitoare la imposibilitatea recuperării este lipsită de valoare probatorie. Cât privește debitorul O.N.T.C. SA, acesta se; numără printre cei 6 debitori preluați în baza O.G. nr. 61/2000, pentru care nu a fost predat titlul de creanță. Constatarea din actele de control a fost în sensul că nu au existat acțiuni întreprinse de AVAS pe lângă băncile cedente ale creanțelor neperformante pentru predarea titlurilor executorii. Existența unor hotărâri judecătorești conform cărora AVAS a fost obligată la plata unor despăgubiri către acest debitor nu este de natură a înlătura constatarea reținută în actele de control. În concluzie, prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012 și a Deciziei nr. X/40316/2012 și a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Calea a atac exercitată în cauză Împotrivă Sentinței civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, susținând că este nelegală, pentru următoarele motive: 3.1. În mod nelegal instanța de fond a respins contestația AVAS, motiv de recurs care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod greșit instanța de fond a stabilit că, prin Încheierea nr. 4 din 12 martie 2012 a Curții de Conturi a României a fost respinsă în parte contestația formulată de AVAS privind abaterile prezentate la pct. 4, pct. 6.2. (6.2.1, 6.2.2 și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor a Curții de Conturi a României. În continuare, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost prezentate integral susținerile din cererea de chemare în judecată, relativ la constatările de la pct. 4 din Decizia nr. X/40316/2012 (a se vedea, în acest sens, f. 4 - 8 din dosarul de fond). 3.2. În mod nelegal instanța de fond a respins contestația AVAS, în ceea ce privește constatările de la pct. 6.2. (6.2.1, 6.2.2. și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 privind "deficiențe privind inventarierea, înregistrarea și urmărirea recuperării drepturilor de creanță". În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a înțeles să reitereze susținerile cuprinse în cererea de chemare în judecată (f. 8 - 14 din dosarul de fond), cu precizarea că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În concluzie, pentru motivele prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea cererii AVAS împotriva Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012, în sensul respingerii constatărilor formulate de Curtea de Conturi privind abaterile prezentate la pct. 4, pct. 6.2 (6.2.1, 6.2.2. și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 a Curții de Conturi a României - Departamentul X.

Apărările formulate în cauză Intimata Curtea de Conturi a României a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a Sentinței civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând în special următoarele apărări: 4.1. În mod corect a reținut instanța de fond faptul că participațiile statului din portofoliul AVAS sunt constituite și din creanțe preluate de instituțiile publice implicate în privatizare, existente înainte de constituirea sa, creanțe care au fost preluate la datoria publică, prin emiterea de titluri de stat în limita valorică a creanțelor preluate, regularizarea diferențelor valorice apărute în procesul de valorificare fiind guvernată de prevederile art. 22 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, ceea ce justifică și menținerea pe fond a măsurii dispuse la pct. 4 din decizia contestată. 4.2. Afirmațiile recurentei sunt neîntemeiate și în ceea ce privește constatările de la pct. 6.2. din procesul-verbal de constatare și măsura dispusă la pct. 7 din decizia contestată, întrucât, urmare a analizării situațiilor privind creanțele bancare preluate, au fost identificați un număr de 146 debitori față de care reclamanta, prin Direcția Creanțe, nu a aplicat niciuna dintre procedurile de executare silită prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 51/1998, cuantumul total al acestor creanțe fiind de 45.264.868 lei. De asemenea, din documentele prezentate auditorilor publici externi nu rezultă că entitatea audiată ar fi întreprins vreun demers pe lângă B.C.R. SA, care să permită realizarea scopului pentru care s-a realizat predarea creanțelor, și anume valorificarea creanțelor, preluate și angajarea răspunderii acestei bănci în temeiul art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/1998 pentru necomunicarea documentelor sau informațiilor care să permită valorificarea creanțelor preluate la datoria publică. Totodată, referitor la constatările auditorilor publici externi cu privire la creanțele rezultate din vânzarea pachetelor de acțiuni, reclamanta nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte finalizarea acțiunilor de executare silită sau înscrierea la masa credală a societăților fată de care s-a indicat starea de faliment.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți În recurs, la solicitarea recurentei AVAS, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a supus controlului de legalitate dispozițiile pct. I din Încheierea nr. 4 din 12 martie 2012, emisă de Curtea de Conturi a României și dispozițiile înscrise la pct. 4 și pct. 6.2 (6.2.1, 6.2.2. și 6.2.3) din Decizia nr. X/40316/2012 emisă de Departamentul X din cadrul Curții de Conturi a României. Soluția primei instanțe, în sensul respingerii cererii de anulare a actelor administrative contestate, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, în privința abaterii reținute la pct. 4 al Deciziei nr. X/40316/2012, susținerea recurentei, în sensul că cele consemnate de organul de control în cuprinsul deciziei nu se regăsesc, în această formă, nici în Raportul de audit financiar încheiat la AVAS și nici în Procesul-verbal de constatare înregistrat la AVAS sub nr. P/12186 din 16 decembrie 2011, nu se confirmă. Aceasta abatere este prezentată în Raportul de audit, la Cap. I, lit. C), pag. 13 și în Procesul-verbal de constatare, la pct. 3, pag. 7 -

Sub acest aspect, se observă că însăși reclamanta a redat în cuprinsul contestației administrative pasajele relevante cuprinzând descrierea abaterii de la pct. 4 al Deciziei, pasaje aflate la pag. 13 din Raportul de audit și la pag. 7 - 9 din Procesul-verbal de constatare, neexistând pretinsa neconcordantă între acestea. Măsura dispusa la pct. 4 din decizia contestată în mod corect a fost menținută de prima instanță, întrucât participațiile Statului român sunt constituite atât din acțiuni, cât și din diferite tipuri de creanțe, așa cum s-a prevăzut prin art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin art. 13 din O.U.G. nr. 23/2004. De asemenea, creanțele neperformante ale F.N.R.D. și ale B.A. SA au fost preluate la datoria publică, prin emiterea de titluri de stat în limita valorică a creanțelor preluate de AVAB, predecesorul AVAS. Prin urmare, regularizarea diferențelor valorice apărute în procesul de valorificare a acestor creanțe se supune prevederilor art. 22 alin. (3) și (3) din O.U.G. nr. 51/1998, constatările autorității pârâte în această privință fiind în mod legal validate prin hotărârea primei instanțe. În ceea ce privește dispozițiile înscrise la pct. 6.2 din Decizia nr. X/40316/2012, în mod just prima instanță a observat că reclamanta a făcut trimitere la obiecțiunile formulate la procesul-verbal de constatare, care au fost reiterate în contestația administrativă și la care autoritatea pârâtă a prezentat un răspuns în Încheierea nr. 4/2012. S-a apreciat că documentele anexate de AVAS obiecțiunilor, neselectate, neopisate, nenumerotate și nesemnate, nu cuprind elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate, neavând calitatea de documente justificative conform OMFP nr. 3512/2008. în lipsa unor documente care să evidențieze cu claritate demersurile întreprinse pentru punerea în executare a titlurilor executorii, precum și pentru încasarea creanțelor în termenul general de prescripție, în mod legal prima instanță a menținut și constatările cuprinse la pct. 6.2 al deciziei contestate. Înscrisurile prezentate în recurs de către reclamantă nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, atât timp cât acestea nu sunt sistematizate și însoțite de precizări privitoare la relevanța lor asupra existenței/inexistenței abaterilor reținute prin actele administrative contestate. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca nefondat.