ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cererea de chemare în judecată

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 2660/2/2012, reclamanta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Conturi a României, pronunțarea unei hotărâri judecătorești

prin care să se dispună anularea în parte a Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012

și admiterea contestației formulate de AVAS împotriva Deciziei nr.

X/40316/2012, în sensul respingerii/înlăturării constatărilor formulate de

Curtea de Conturi privind abaterile prezentate la pct. 4 și la pct. 6.2 (6.2.1,

6.2.2. și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012

1.

Hotărârea primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă

ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi

a României.

Pentru

a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În

urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție și a situațiilor

financiare pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 întocmite de

AVAS, Curtea de Conturi - Departamentul X a emis Decizia nr. X/40316/2012/prin

care a constatat, la pct. 4 al deciziei, o neconcordanță între valoarea

înregistrată în evidența contabilă și valoarea înregistrată în evidența operativă

a participațiilor AVAS la societățile comerciale din portofoliu în valoare de

715.976.227,74 lei (mai mare cu 19.405.552 lei decât cea constatată în urma

auditului financiar pentru anul 2009), generată de neefectuarea regularizărilor

în evidența contabilă a acestor diferențe, cu încălcarea prev. art. 22 alin.

(2) și (3) din O.U.G. nr. 51/1998, dar și a art. 6 alin. (1) și art. 9 alin.

(1) din Legea contabilității nr. 82/1991, art. 43 din Regulamentul de

organizare și funcționare al AVAS, art. 100 pct. 1 lit. m) și pct. 4 lit. b)

din același Regulament.

Reclamanta

a contestat măsura de remediere dispusă la pct. 4 al Deciziei, confirmată prin

Încheierea nr. 4/2012 a Curții de Conturi, susținând că participațiile din

portofoliul Autorității nu sunt creanțe față de terți, ci acțiuni deținute de

Statul Român prin AVAS la capitalul social al unor agenți economici, nefiind

supuse valorificării prin procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998.

Așa

cum a arătat Curtea de Conturi, participațiile Statului Român nu sunt

constituite numai din acțiuni, ci și din diferite tipuri de creanțe, așa cum

statuează art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998, modificată prin O.U.G. nr.  23/2004.

Preluarea creanțelor neperformante de predecesoarea AVAS, AVAB, în temeiul art.

1 alin. (1) din O.U.G. nr. 120/1999 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 163/1999

la datoria publică a avut loc prin emiterea de titluri de stat în limita

valorică a creanțelor preluate, conform art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr.

120/1999 și art. 6 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 163/1999. Astfel,

participațiile în discuție, de la FNRD, de la Banca Agricolă SA și participații

provenite din conversia în acțiuni a unor creanțe neperformante sunt supuse

regularizării diferențelor valorice apărute în procesul de valorificare, conform

art. 22 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/1998.

În

ceea ce privește neprevederea legală a unui termen-limită pentru efectuarea

operațiunii de regularizare, aceasta nu înseamnă că ea se poate face oricând,

având în vedere că exercițiul bugetar este anual și ținând seama de actele

normative care reglementează activitatea financiar-contabilă.

La

pct. 6.2 din Decizie, contestat de reclamantă, s-au constatat deficiențe

privind urmărirea recuperării unor drepturi de creanță. Măsurile dispuse au

constat în analizarea și clarificarea situației creanțelor, precum și

înregistrarea lor în evidența contabilă, iar, pe de altă parte, stabilirea

întinderii prejudiciilor în cazul drepturilor de creanță pentru care dreptul de

recuperare s-a prescris și dispunerea măsurilor necesare pentru recuperarea

acestui prejudiciu.

Instanța

constată că preluarea unor creanțe conform O.G. nr. 61/2000 nu înseamnă că

acestea sunt nerecuperabile, dovada, fiind chiar prevederile actului normativ

invocat, care se referă la recuperarea acestor creanțe. Nici trimiterea

neindividualizată la existența unor litigii nu este de natură să înlăture

legalitatea și temeinicia celor reținute în actul de control. Faptul că o parte

din aceste debite ar face obiectul unor propuneri de regularizare conform art.

22 din O.U.G. nr. 51/1998, fără ca această regularizare a evidenței AVAS să fi

fost aprobată de Consiliul de Supraveghere și îndrumare, conform art. 22 alin.

(3), face ca apărările reclamantei să fie nefondate.

Constatarea

neluării măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea creanțelor s-a bazat pe

nedovedirea măsurilor efectiv întreprinse pentru recuperare. Afirmația

reclamantei referitoare la imposibilitatea recuperării este lipsită de valoare

probatorie.

Cât

privește debitorul O.N.T.C. SA, acesta se; numără printre cei 6 debitori

preluați în baza O.G. nr. 61/2000, pentru care nu a fost predat titlul de

creanță. Constatarea din actele de control a fost în sensul că nu au existat

acțiuni întreprinse de AVAS pe lângă băncile cedente ale creanțelor neperformante

pentru predarea titlurilor executorii. Existența unor hotărâri judecătorești

conform cărora AVAS a fost obligată la plata unor despăgubiri către acest

debitor nu este de natură a înlătura constatarea reținută în actele de control.

În

concluzie, prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia Încheierii nr. 4

din 12 martie 2012 și a Deciziei nr. X/40316/2012 și a respins cererea

reclamantei, ca neîntemeiată.

3.

Calea a atac exercitată în cauză

Împotrivă

Sentinței civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului, susținând că este nelegală, pentru următoarele motive:

3.1.

În mod nelegal instanța de fond a respins contestația AVAS, motiv de recurs

care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

mod greșit instanța de fond a stabilit că, prin Încheierea nr. 4 din 12 martie

2012 a Curții de Conturi a României a fost respinsă în parte contestația

formulată de AVAS privind abaterile prezentate la pct. 4, pct. 6.2. (6.2.1,

6.2.2 și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 emisă de Comisia de soluționare a

contestațiilor a Curții de Conturi a României.

În

continuare, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost prezentate integral

susținerile din cererea de chemare în judecată, relativ la constatările de la

pct. 4 din Decizia nr. X/40316/2012 (a se vedea, în acest sens, f. 4 - 8 din

dosarul de fond).

3.2.

În mod nelegal instanța de fond a respins contestația AVAS, în ceea ce privește

constatările de la pct. 6.2. (6.2.1, 6.2.2. și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012

privind "deficiențe privind inventarierea, înregistrarea și urmărirea

recuperării drepturilor de creanță".

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a înțeles să reitereze

susținerile cuprinse în cererea de chemare în judecată (f. 8 - 14 din dosarul

de fond), cu precizarea că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În

concluzie, pentru motivele prezentate, recurenta a solicitat admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea cererii AVAS

împotriva Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012, în sensul respingerii

constatărilor formulate de Curtea de Conturi privind abaterile prezentate la

pct. 4, pct. 6.2 (6.2.1, 6.2.2. și 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 a Curții de

Conturi a României - Departamentul X.

4.

Apărările formulate în cauză

Intimata

Curtea de Conturi a României a solicitat, prin întâmpinare, respingerea

recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a Sentinței

civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând în special

următoarele apărări:

4.1.

În mod corect a reținut instanța de fond faptul că participațiile statului din

portofoliul AVAS sunt constituite și din creanțe preluate de instituțiile

publice implicate în privatizare, existente înainte de constituirea sa, creanțe

care au fost preluate la datoria publică, prin emiterea de titluri de stat în

limita valorică a creanțelor preluate, regularizarea diferențelor valorice

apărute în procesul de valorificare fiind guvernată de prevederile art. 22

alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, ceea ce justifică și menținerea

pe fond a măsurii dispuse la pct. 4 din decizia contestată.

4.2.

Afirmațiile recurentei sunt neîntemeiate și în ceea ce privește constatările de

la pct. 6.2. din procesul-verbal de constatare și măsura dispusă la pct. 7 din decizia

contestată, întrucât, urmare a analizării situațiilor privind creanțele bancare

preluate, au fost identificați un număr de 146 debitori față de care

reclamanta, prin Direcția Creanțe, nu a aplicat niciuna dintre procedurile de

executare silită prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 51/1998,

cuantumul total al acestor creanțe fiind de 45.264.868 lei.

De

asemenea, din documentele prezentate auditorilor publici externi nu rezultă că

entitatea audiată ar fi întreprins vreun demers pe lângă B.C.R. SA, care să

permită realizarea scopului pentru care s-a realizat predarea creanțelor, și

anume valorificarea creanțelor, preluate și angajarea răspunderii acestei bănci

în temeiul art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/1998 pentru necomunicarea

documentelor sau informațiilor care să permită valorificarea creanțelor

preluate la datoria publică.

Totodată,

referitor la constatările auditorilor publici externi cu privire la creanțele

rezultate din vânzarea pachetelor de acțiuni, reclamanta nu a prezentat

înscrisuri din care să rezulte finalizarea acțiunilor de executare silită sau

înscrierea la masa credală a societăților fată de care s-a indicat starea de

faliment.

5.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți

În

recurs, la solicitarea recurentei AVAS, s-a administrat proba cu înscrisuri

noi, conform art. 305 C. proc. civ.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând

sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și

lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit

considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamanta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a supus controlului de

legalitate dispozițiile pct. I din Încheierea nr. 4 din 12 martie 2012, emisă

de Curtea de Conturi a României și dispozițiile înscrise la pct. 4 și pct. 6.2

(6.2.1, 6.2.2. și 6.2.3) din Decizia nr.  X/40316/2012 emisă de Departamentul X

din cadrul Curții de Conturi a României.

Soluția

primei instanțe, în sensul respingerii cererii de anulare a actelor

administrative contestate, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu

înscrisuri administrată în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile.

Astfel,

în privința abaterii reținute la pct. 4 al Deciziei nr. X/40316/2012,

susținerea recurentei, în sensul că cele consemnate de organul de control în

cuprinsul deciziei nu se regăsesc, în această formă, nici în Raportul de audit

financiar încheiat la AVAS și nici în Procesul-verbal de constatare înregistrat

la AVAS sub nr. P/12186 din 16 decembrie 2011, nu se confirmă. Aceasta abatere

este prezentată în Raportul de audit, la Cap. I, lit. C), pag. 13 și în Procesul-verbal

de constatare, la pct. 3, pag. 7 - 9. Sub acest aspect, se observă că însăși

reclamanta a redat în cuprinsul contestației administrative pasajele relevante

cuprinzând descrierea abaterii de la pct. 4 al Deciziei, pasaje aflate la pag.

13 din Raportul de audit și la pag. 7 - 9 din Procesul-verbal de constatare,

neexistând pretinsa neconcordantă între acestea.

Măsura

dispusa la pct. 4 din decizia contestată în mod corect a fost menținută de

prima instanță, întrucât participațiile Statului român sunt constituite atât

din acțiuni, cât și din diferite tipuri de creanțe, așa cum s-a prevăzut prin

art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin art. 13 din

O.U.G. nr. 23/2004.

De

asemenea, creanțele neperformante ale F.N.R.D. și ale B.A. SA au fost preluate

la datoria publică, prin emiterea de titluri de stat în limita valorică a

creanțelor preluate de AVAB, predecesorul AVAS.

Prin

urmare, regularizarea diferențelor valorice apărute în procesul de valorificare

a acestor creanțe se supune prevederilor art. 22 alin. (3) și (3) din O.U.G.

nr. 51/1998, constatările autorității pârâte în această privință fiind în mod

legal validate prin hotărârea primei instanțe.

În

ceea ce privește dispozițiile înscrise la pct. 6.2 din Decizia nr.

X/40316/2012, în mod just prima instanță a observat că reclamanta a făcut

trimitere la obiecțiunile formulate la procesul-verbal de constatare, care au

fost reiterate în contestația administrativă și la care autoritatea pârâtă a

prezentat un răspuns în Încheierea nr. 4/2012. S-a apreciat că documentele

anexate de AVAS obiecțiunilor, neselectate, neopisate, nenumerotate și

nesemnate, nu cuprind elemente menite să asigure consemnarea completă a

operațiunilor efectuate, neavând calitatea de documente justificative conform OMFP

nr. 3512/2008. în lipsa unor documente care să evidențieze cu claritate

demersurile întreprinse pentru punerea în executare a titlurilor executorii,

precum și pentru încasarea creanțelor în termenul general de prescripție, în

mod legal prima instanță a menținut și constatările cuprinse la pct. 6.2 al

deciziei contestate.

Înscrisurile

prezentate în recurs de către reclamantă nu sunt de natură să conducă la o altă

concluzie, atât timp cât acestea nu sunt sistematizate și însoțite de precizări

privitoare la relevanța lor asupra existenței/inexistenței abaterilor reținute

prin actele administrative contestate.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru

toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului împotriva Sentinței civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.

Procesat

de GGC - GV