ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3938/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3938/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului negativ de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 4108/245/2013, reclamanta SC

G.R. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL,

obligarea pârâtei la plata sumei de 101.600,97 lei, reprezentând plăți datorate

în baza contractului pentru agent de comerț din 24 iunie 2010, precum și

obligarea pârâtei să transmită reclamantei situațiile contabile aferente

lunilor iulie, august, septembrie 2011, conform art. 8.1 din contract.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a

solicitat instanței să oblige reclamanta-pârâtă la plata sumelor care vor fi

constatate ca prejudiciu suferit prin executarea defectuoasă a obligațiilor

contractuale sau neexecutarea acestora și determinarea scăderii vânzărilor.

Judecătoria lași, secția civilă, prin sentința nr. 13444

din 18 octombrie 2013 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

lași.

A declinat competența de soluționare a cererii

reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă SC I. SRL în contradictoriu cu

reclamanta-pârâtă SC G.R. SRL, în favoarea Tribunalului lași, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A disjuns acțiunea principală formulată de reclamanta SC G.R.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL, a dispus formarea unui nou dosar,

înregistrarea acestuia manual la același complet de judecată.

S-a reținut în motivare că potrivit art. 2 din Legea nr.

11/1991, cu modificările ulterioare: „constituie concurență neloială, în sensul

prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea

industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum

și de efectuare a prestărilor de servicii".

Art. 6 din același act normativ stipulează că persoana care

săvârșește un act de concurență neloială va fi obligată să înceteze sau să

înlăture actul, să restituie documentele confidențiale însușite în mod ilicit

de la deținătorul lor legitim și, după caz, să plătească despăgubiri pentru

daunele pricinuite, conform legislației în vigoare iar art. 7 stabilește că

acțiunile izvorând dintr-un act de concurență neloială sunt de competența

tribunalului locului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se

găsește sediul pârâtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent

tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului.

S-a apreciat că din punct de vedere material, instanța

competentă să judece cererea formulată de pârâta-reclamantă SC I. SRL în

contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC G.R. SRL, având ca obiect constatarea

actului de concurentă neloială este instanța de contencios administrativ,

respectiv tribunalul.

Tribunalul lași, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 92 din 8 aprilie 2014, a admis

excepția de necompetență teritorială a Tribunalului lași și a declinat

competența teritorială în favoarea Tribunalului Bacău, în aplicarea art. 158 C.

proc. civ.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul lași a

reținut că potrivit art. 7 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței

neloiale „acțiunile izvorând dintr-un act de concurență neloială sunt de

competența locului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește

sediul pârâtului, textul legal stabilind competența teritorială în privința

actelor de concurență neloială în favoarea locului săvârșirii faptei sau în

raza teritorială unde se găsește sediul pârâtului sau domiciliul acestuia.

Raportându-se la actele de concurență neloială

invocate, respectiv folosirea bazei de date puse la dispoziție de SC I. SRL și

comercializarea în interes propriu a produselor inserții textile ale

furnizorului SC F. SA, instanța a constatat că, deși este prevăzută o

competență alternativă, circumstanțiată fie de locul săvârșirii actelor de

concurență neloială, fie de sediul pârâtei (situat în Bacău, jud. Bacău), în

ambele ipoteze, aplicabile speței, competența revine Tribunalului Bacău, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalului Bacău, secția a ll-a civilă și de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 220 din 3 septembrie 2014 a admis

excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului lași, secția a ll-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflict negativ de competență.

A dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 21 C.

proc. civ.

A înaintat prezenta cauză la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a

reținut că în aplicarea art. 17 C. proc. civ. în speță operează o prorogare

legală de competență, astfel că instanța competentă teritorial să judece o

cerere principală își păstrează competența de a soluționa și cererile

incidentale, după disjungere.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului

negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (3) C. proc. civ., constată că

Tribunalul lași este competent teritorial în soluționarea cauzei, pentru

motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 158 pct. 5 C. proc. civ., dacă necompetența nu

este de ordine publică partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă

nu va putea cere declararea necompetenței iar conform art. 159 pct. 3 C. proc.

civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin

întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima

zi de înfățișare.

În cauza de față acțiunea a fost promovată de

reclamanta SC I. SRL iar la prima zi de înfățișare, astfel cum rezultă din

încheierea de ședință de la acea dată, respectiv 11 februarie 2014, pârâta SC

G.R. SRL nu a invocat excepția de necompetența teritorială.

În speță nu operează prorogarea legală de competență, astfel

cum motivează Tribunalul lași întrucât dispozițiile art. 9, 17 și 164 C. proc.

civ. au în vedere instanțe de același grad.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în

temeiul art. 135 alin. (3) C. proc. civ. stabilește competența teritorială de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2014.