ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3930/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3930/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Examinând actele și lucrările de la

dosar, constată:

1.

Prin Decizia nr. 3796 din 07 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în primul ciclu procesual, a admis recursurile declarate de

reclamanții Orașul Covasna prin primar și Consiliul Local Covasna, de pârâta SC

I.S.H. SA prin SC L.J. A.M.C. SRL și de intervenienta SC H.T.P. SRL împotriva

Deciziei nr. 69 din 21 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pe

care a casat-o cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.

apreciat ca întemeiat în raport de art. 9 alin. (2) teza a II-a din Decretul

nr. 167/1958, reținând greșita soluționare a apelului cu privire la primele

două capete de cerere prin admiterea excepției prescripției dreptului la

acțiune și respingerea lor pe acest temei. S-au reținut ca fondate și criticile

cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 46 și 48 din Legea nr.

31/1990, texte care vizează acțiunea de regularizare a societății, obiectul

litigiului de față constituindu-l constatarea nulității absolute parțiale a

actului constitutiv al SC I.S.H. SA pentru lipsa consimțământului Consiliul

local, respectiv pentru frauda comisă de primarul în funcție la data de 10

februarie 2005 care a prezentat notarului spre autentificare un alt act decât

cel aprobat de acesta.

admis pentru a se asigura o judecată unitară cu respectarea principiilor

procesuale, criticile cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 36

alin. (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001 nefiind reținute, în baza acestora

Consiliul exercitându-și toate drepturile și obligațiile corespunzătoare

participatiilor deținute la societăți sau regii autonome, fiind apreciate ca

neântemeiate și criticile cu privire la greșita aplicare a prevederilor art.

121 din Legea nr. 31/1990 față de caracterul special al dispozițiilor art. 36

alin. (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001, în cauză nefiind aplicabile

dispozițiile cu privire la mandatul aparent și cu privire la depășirea

limitelor mandatului, situație în care s-au apreciat ca neântemeiate și

criticile cu privire la lipsa interesului și a inadmisibilității cererii de

chemare în judecată.

Ploiești a pronunțat Decizia nr. 99 din 10 aprilie 2014 prin care apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 606 din 04 octombrie 2011

pronunțată de Tribunalul Prahova care Ie-a admis în parte acțiunea, constatând

nulitatea hotărârilor A.G.A. solicitată și respingând ca neîntemeiată cererea

privind constatarea nulității parțiale a actului constitutiv al societății

pârâte SC I.S.H. SA și cererea de modificarea actului constitutiv, a fost

respins ca nefondat.

greșita respingere a primelor două capete de cerere ca neântemeiate, fiind

nedovedite, având ca obiect constatarea nulității parțiale a actului

constitutiv al SC I.S.H. SA, respectiv a art. 9 alin. ultim și modificarea

actului constitutiv în vederea readucerii lui la forma inițială, aprobată de

Consiliul Local, au fost înlăturate de instanța de apel.

perspectiva legii societăților comerciale care constituie dreptul special din

această perspectivă, a reglementării ei de art. 56 din Legea nr. 31/1990/R care

prin modificarea operată de O.G. nr. 32/1997 a transpus în dreptul intern

Directiva nr. 68/151/CEE, ajunge la concluzia că lipsa consimțământului

invocată de apelantă este o cauză de nulitate de drept comun, fără eficiență în

dreptul societar. Că, de altfel, consimțământul apelantei a fost valabil

exprimat la data la care s-a convenit constituirea societății, primarul având mandat

din partea orașului Covasna de a semna actul constitutiv, manifestarea de

voință fiind dincolo de orice îndoială iar susținerea că primarul ar fi semnat

o altă formă a actului constitutiv s-a apreciat neântemeiată, problema lipsei

consimțământului nemaipunându-se în condițiile în care prin exercitarea

ulterioară a drepturilor conferite de calitatea de acționar în perioada de 4

ani care s-a scurs de la data autentificării actului deoarece nulitatea actului

constitutiv este absorbită de nulitatea societară care se acoperă.

la momentul învestirii instanței cu acțiunea în anulare, actul constitutiv a

suferit mai multe modificări, inclusiv art. 9, prin atragerea unor noi

acționari de bună credință, fiind evident că schimbarea de atitudine a

reclamantei are ca temei alegerea unui nou primar și a unui nou consiliu local

în luna iunie 2008. Nu poate fi ignorat nici faptul, motivează decizia, că

societatea al cărui act constitutiv se cere a se constata nul parțial a fost dizolvată

în procedura Legii nr. 85/2006 situație în care acesta și-a păstrat capacitatea

juridică numai pentru actele lichidării în vederea acoperirii creanțelor.

apel reclamanții au declarat recurs solicitând modificarea acesteia, admiterea

apelului și, pe fond, admiterea și a primelor două capete de cerere.

invocă recurenții sunt cele reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. în a căror dezvoltare, aduce argumentele care urmează.

constitutiv nu cuprinde mențiunea pe care o prevede art. 3 din Hotărârea

Consiliului Local nr. 1/2005, în sensul că orice modificare a acestuia în ceea

ce privește acționarul Orașul Covasna va putea fi făcută doar după aprobarea

Consiliului local prin hotărâre și nici mențiunea sumei de 4 milioane de

dolari. S-au încălcat astfel norme imperative și necesitatea protejării unor

interese colective, prin depășirea mandatului conferit de consiliul local

primarului fiind aplicabil și principiul fraus omnia corrumpit. Nulitatea este

absolută întrucât felul acesteia este dat de natura actelor prin care s-a

împuternicit primarul.

calificat petitele 1 și 2 ca reprezentând o cerere de anulare a societății

deoarece, doar regimul nulităților privind societatea comercială este derogator

de la dreptul comun, nu și cel privind actul juridic în baza căruia aceasta s-a

constituit. Dispozițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 reglementează doar

ipoteza lipsei actului constitutiv sau a formei sale autentice, nu și

condițiile sale esențiale care se supun dreptului comun.

prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., argumentele fiind contradictorii în

sensul că privesc, mai întâi existența consimțământului apelantei și apoi lipsa

acestuia și suplinirea prin executarea actului juridic. De asemenea este axată

pe alt temei decât acela pe care a fost întemeiată acțiunea și ignoră partea

din hotărâre care a intrat în puterea lucrului judecat.

alin. (6) C. proc. civ. hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății iar prin cererea pe care a formulat-o a solicitat doar invalidarea

parțială a actului constitutiv nu anularea societății, obiectul cererii fiind

stabilit neechivoc în condițiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ.

referit la confirmarea actului prin executare deoarece nulitățile referitoare

la o societate comercială nu sunt nulități relative ci sunt nulități absolute

nefiind susceptibile de ratificare dat fiind interesul general pe care-l

protejează.

întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală a

deciziei atacate.

În opinia intimatei niciunul din motivele

de recurs invocate nu sunt întemeiate, decizia nefiind contradictorie, ipoteza

art. 304 pct. 8 nefiind întrunită iar prevederile Legii nr. 31/1990 au fost

corect aplicate în contextul cauzei, solicitarea recurentei de anulare a

actului constitutiv după verificarea legalității acestuia de către notar fiind

de natură să aducă atingere stabilității raporturilor juridice în baza

mențiunilor notate în Registrul Comerțului.

Recursurile nu sunt fondate.

încadrat în dispozițiile aret. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 5 C. proc.

civ.

În susținerea acestui motiv de recurs

se invocă de către recurenți că argumentele deciziei sunt contradictorii

întrucât privesc mai întâi existența consimțământului lor la constituirea societății

iar apoi lipsa acestuia și suplinirea lui prin executarea actului juridic; că

motivarea nu ia în considerare partea din sentință care a intrat în puterea

lucrului judecat și că este axată pe un alt temei de drept decât cel pe care se

sprijină acțiunea, fiind deci încălcat art. 129 alin. (6) C. proc. civ.,

respectiv, limitele obiectului judecății.

civ., modificarea hotărârii atacate poate fi cerută când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

recurenții susțin a fi argumente contradictorii nu se încadrează în ipoteza

pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., modalitatea de abordare a unor argumente nu

înseamnă și nu echivalează cu excluderea logică altora ci le plasează în planul

complementarității. De asemenea, nici susținerea conform căreia decizia nu a

luat în considerare partea din sentință, neapelată de reclamanții recurenți și

care a intrat în puterea lucrului judecat nu se încadrează în ipoteza pct. 7

menționat, ipoteză care referă la lipsa motivelor pe care se sprijină soluția

adoptată or, se constată că decizia atacată prezintă considerentele în

susținerea acesteia conform raționamentului juridic abordat de aceasta și care

poate fi diferit de prefigurarea părților sub un anume aspect pe care acestea

îl apreciază ca relevant.

motivare s-ar fi încălcat limitele obiectului dedus judecății a cărui

respectare o impune art. 129 alin. (6) C. proc. civ., susținere care s-ar putea

încadra în teza finală a pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., se constată, de

asemenea, că motivele deciziei atacate nu sunt străine de natura pricinii.

reclamanții au solicitat și să se constate nulitatea absolută parțială a

actului constitutiv al SC I.S.H. SA autentificat, „respectiv cu privire la art.

9 alin. ultim, având în vedere că Actul constitutiv supus autentificării a fost

prezentat într-o altă formă decât cea luată la cunoștință și aprobată de

Consiliul Local Covasna prin Hotărârea nr. 1/2005" și, subsecvent, să se

dispună „modificarea Actului constitutiv în vederea readucerii lui la forma

inițială, aprobată de Consiliul local prin Hotărârea nr. 1/2005".

Celelalte două capete de cerere, 3 și

4 privesc solicitarea de constatare nulitate a unor hotărâri A.G.A.

Legea nr. 215/2001- legea administrației publice locale; 2. Hotărâri ale

Consiliului local al Orașului Covasna; 3. Actul constitutiv al societății SC

I.S.H. SA; 4. Legea nr. 31/1990 - privind societățile comerciale. 5. C. proc.

civ.; 6. Decretul nr. 167/1958- privind prescripția extinctivă.

cuprinde nicio referire la vreo cauză de nulitate a actului constitutiv și nici

încadrarea în drept nu este distinctă sub acest aspect de încadrarea generală

mai sus menționată. Singura susținere în admiterea acestor două capete de

cerere constă în neconcordanța dintre forma de redactare a art. 9 alin. ultim

din actul constitutiv pe care Consiliul ar fi avut-o în vedere la adoptarea

Hotărârii nr. 1/2005 prin care a aprobat actul constitutiv și forma redactată a

acestui alineat al art. 9 în care a fost autentificat, în sensul că aceasta referă

numai la suma necesară finalizării proiectului, nu și la cuantumul ei, cu care

s-au obligat acționarii, exclusiv Primăria Covasna, să majoreze capitalul

social în decurs de 36 luni de la înființare și fără inserarea cuprinsului art.

3 din hotărâre, în sensul că orice modificare ulterioară a actului constitutiv,

în ce privește acționarul Oraș Covasna- va putea fi făcută doar după aprobarea

ei de către Consiliul local, prin hotărâre.

cu privire la cererea în nulitate parțială a actului consecutiv a reținut că,

deși conform art. 1169 C. civ. reclamanții aveau sarcina probei, aceștia nu au

dovedit că forma autentificată a actului constitutiv contravine dorinței

acționarului orașul Covasna prin Consiliul său local de la acel moment, că ar

fi avut o altă formă decât cea autentificată, situație în care, în temeiul art.

948 C. civ. raportat la art. 56 din Legea nr. 31/1990 a respins ca neîntemeiate

primele două capete de cerere.

critică sentința pentru greșita motivare numai sub aspectul temeiniciei, ca

fiind în contradicție cu actele de la dosar, respectiv, Hotărârea nr. 1/2005 cu

privire la aprobarea actului constitutiv cu anexele aferente și actul

constitutiv autentificat la notar, fiind suficientă pentru dovedirea

neconcordanței semnalate în opinia lor o simplă confruntare de conținut,

neexistând practica ca fiecare filă din actul constitutiv anexă la hotărâre să

fie semnată de consilieri, cum se arată în sentință, faptul că actul constitutiv

autentificat contravine dorinței consilierilor exprimată prin Hotărârea nr.

1/2005 rezultând astfel.

și nu au criticat încadrarea în drept sub care prima instanță a respins cele

două capete de cerere.

deciziei instanța face un examen teoretic al instituției nulității societare în

reglementarea Legii nr. 31/1990, act normativ pe care reclamanții l-au invocat

ca temei de drept în acțiunea lor, comparativ cu dreptul comun, ajungând la

concluzia că lipsa consimțământului este o cauză de nulitate de drept comun, că

la momentul încheierii actului autentic prin care societatea s-a constituit

consimțământul reclamantei a existat, că, în condițiile în care reclamanta și-a

exercitat drepturile aferente calității de acționar timp de 4 ani, problema

lipsei consimțământului nu s-ar mai pune deoarece cauza de nulitate a actului

constitutiv este absorbită de nulitatea societară care se acoperă prin

executare, că astfel, sentința este corectă, mobilul promovării acțiunii

constând de fapt, în schimbarea primarului și a consiliului, pe care îl susțin,

constată instanța de recurs, și reclamanții în justificarea promovării în

termen a acțiunii.

concluzie, că motivele deciziei atacate nu sunt străine de natura pricinii în

raport de obiectul acțiunii și încadrarea în drept a acesteia, cum greșit

susțin recurenții, că incidența art. 56 din Legea nr. 31/1990 reținut prin

sentință nu a format obiect de critică în apelul declarat de reclamanți, că,

astfel, nici din această perspectivă ipoteza pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.

nu se regăsește în cauză.

Cu privire la motivul de recurs

încadrat în art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

304 pct. 8 C. proc. civ. este incident atunci „când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neândoielnic al acestuia."

instanța de fond cu o acțiune în constatarea nulității unui act juridic

reclamând o neconcordanță între forma actului constitutiv aprobată prin

Hotărârea Consiliului local nr. 1/2005, conform art. 1 din această hotărâre s-a

aprobat actul constitutiv iar nu proiectul acestuia cum greșit susține recursul,

și redactarea în formă autentică sub aspectul alineatului final al art. 9, în

sensul că aceasta nu mai menționează cuantumul sumei necesară finalizării

proiectului cu care acționarii, exceptând acționarul Orașul Covasna, s-au

obligat să majoreze capitalul social în decurs de 36 de luni și nici mențiunea

conținutului art. 3 din hotărâre.

distincției dintre nulitatea relativă și nulitatea absolută din perspectiva

interesului ocrotit și al caracterului normelor care-l protejează, recurenții

consideră că decizia atacată a calificat greșit petitele menționate, în

constatarea nulității absolute parțiale și în modificarea actului constitutiv

în forma inițială prin hotărâre judecătorească, ca reprezentând o cerere în

anularea societății.

învestit instanța de fond cu o acțiune în constatarea unei sancțiuni, a

sancțiunii nulității absolute, pentru o cauză pe care instanța de fond a

identificat-o ca fiind lipsa consimțământului, și pe care aceștia nu au

criticat-o prin apel, judecata apelului fiind guvernată de cele două principii

tantum devolutum quantum apellatum și tantum devolutum quantum iudicatum,

consacrate și de art. 295 alin. (1) C. proc. civ.: „Instanța de apel va

verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și

aplicarea legii de către prima instanță."

parte, obiectul acțiunii, în constatarea unei sancțiuni, a nulității, este

incompatibil cu ipoteza pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, chiar dacă s-ar fi dedus judecății un act juridic apreciat valid, care

ar fi presupus o operațiune de interpretare a lui din partea instanței, soluția

deciziei din apel, de respingere a apelului cu consecința menținerii sentinței,

contrazice o posibilă schimbare a naturii actului juridic dedus judecății

altfel decât a făcut-o prima instanță și sub care sentința nu a fost criticată.

Ca atare, motivul de recurs cu această încadrare nu poate fi primit.

Cu privire la motivul încadrat în art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

distinctă a motivului de recurs cu această încadrare, rezultând că aplicarea

greșită a legii referă la aplicarea art. 56 din Legea nr. 31/1990 și a

principiului fraus omnia corrumpit, susținerea depășirii mandatului acordat de

consiliul local primarului fiind o critică de netemeinicie, presupunând dovada

depășirii, și care, de fapt, se reduce la o simplă afirmație neargumentată.

face un examen teoretic a nulității societare în reglementarea Legii nr.

31/1990, cu referire la art. 56, lege pe care reclamanții și-au întemeiat în

drept acțiunea, examinând însă sentința din perspectiva existenței

consimțământului, cu concluzia dovedirii lui, aprecierea lipsei acestuia prin

absorbirea nulității de drept comun de nulitatea societară care în principiu se

acoperă fiind un argument alternativ, în consolidare iar nu determinant pentru

soluția adoptată, soluția primei instanțe fiind confirmată prin respingerea apelului.

nu a fost criticată prin apel sub aspectul nelegalității acesteia, a temeiului

de drept reținut, respectiv a incidenței art. 56 din Legea nr. 31/1990 și art.

948 C. civ. iar principiul fraus omnia corrumpit nu a făcut obiectul judecății

instanței de fond. Apelanții au criticat sentința numai sub aspectul

temeiniciei, al dovedirii cauzei de nulitate sub care a fost examinată cererea,

consimțământul, așa încât critica greșitei aplicări a prevederilor art. 56 din

Legea nr. 31/1990, omisso medio, nu poate fi primită.

considerentele mai sus reținute, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate.

274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurenților, solicitarea

acestora de obligare la cheltuieli de judecată nu va primi satisfacție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

recurenții-reclamanți Orașul Covasna prin primar și Consiliul Local Covasna

împotriva Deciziei nr. 99 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția a lll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 decembrie 2014.