ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2634/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea

înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, la data de

19 aprilie 2013, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., anularea notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 3 ianuarie 2013 emise

de pârât și a deciziei din 6 martie 2013 a Comisiei de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul M.D.R.A.P. de respingere a contestației împotriva

notei de constatare.

Prin sentința civilă

nr. 2424 din 3 octombrie 2013, Tribunalul Covasna a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare

a acțiunii în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin sentința civilă

nr. 230 din 6 decembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar a formulat recurs, în condițiile

art. 483 C. proc. civ.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului

declarat, recurentul-reclamant a invocat motivele de nelegalitate reglementate la

art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței

recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

a recursului

3.1 Cu privire la examinarea

recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză,

în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat

în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 21 ianuarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18

martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate

și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu,

în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată

pe fond a recursului.

3.2. Cu privire la fondul

recursului. Renunțarea la acțiunea introductivă.

Recurentul-reclamant a

depus, la data de 24 iunie 2015, cerere de renunțare la judecata acțiunii introductive,

întemeiată pe art. 406 alin. (1), alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., motivat

de faptul că prin adresa din 6 martie 2014 a M.D.R.A.P., Direcția Generală Programe

Europene, s-a stabilit, în legătură cu contractul de achiziție din 28 mai 2010,

stingerea debitului în sumă de 227.130,64 RON pentru care beneficiarul nu mai are

calitatea de debitor, conform art. 4 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 2544/2013,

și plata către beneficiar a sumelor și a accesoriilor aferente, recuperate deja

de către Autoritatea de Management pentru P.O.R. în sumă de 116.965,94 RON.

de recurs

Înalta Curte reține că

manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare,

un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului

disponibilității care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor

art. 406 alin. (1) C. proc. civ., „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată,

în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă”.

Conform alin. (5) și alin.

(6) ale aceluiași articol, „Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile

extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea,

în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Renunțarea la judecată

se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic

superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei

secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.”

Față de cererea recurentului-reclamant

de renunțare la judecata acțiunii, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale

anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând

a admite recursul, a anula hotărârea recurată și a lua act de renunțarea reclamantului

la judecata acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar împotriva sentinței civile nr. 230/F din

6 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Anulează hotărârea sus

menționată și ia act că reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe a renunțat la judecata

acțiunii în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 24 iunie 2015.