ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 75/2015

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 381 pronunțată la data de 01 iulie 2014 de Judecătoria sectorului 6 București, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului A.R.C., din infracțiunile prevăzute de art. 313 alin. (1) și art. 314 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. și art. 314 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 lit. a) C. pen. În baza art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani. Aceste drepturi i-au fost interzise și ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 314 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare. I-au fost, de asemenea, interzise drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani și ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea rnai grea, aceea de 3 ani, sporită cu 8 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă, de la 13 martie 2014, la zi (1 iulie 2014). A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 112 alin. (1) lit. b) și f) C. pen., s-au confiscat de la inculpat o serie de bunuri: o mască de material plastic, un dispozitiv XX, un dispozitiv YY, două bucăți din plastic ce imită fanta ATM-ului, o baghetă din plastic, trei cartele SIM O., o cartelă SIM O., o cartelă SIM cu seria ZZ, un acumulator artizanal, inscripționat cu WW.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 3396/P din 7 mai 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.R.C., pentru infracțiunile de punere în circulație de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen., și deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., reținându-se că acesta a deținut, la locuința sa din București, strada M., nr. 14, sector 6, mai multe instrumente de plată electronică false, precum și dispozitivele necesare falsificării acestora.

Această situație a fost stabilită pe baza următoarelor probe: procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului, planșă fotografică, procesul verbal de citire a cardurilor tip blank, procesul verbal și manualul de utilizare pentru dispozitivele XX, adresa Băncii P., declarațiile inculpatului, HDD și DVD conținând informații stocate pe laptopul S. și telefonul S.M. supuse percheziției informatice.

Ca urmare a examinării probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a deține instrumente de plată electronică, respectiv un număr de 16 carduri bancare falsificate, în vederea punerii în circulație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., iar fapta inculpatului de a deține echipamentele necesare în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, respectiv 94 carduri de fidelitate și cartele PVC, o mască din plastic de culoare albă, două bucăți din plastic ce imită fanta ATM, două dispozitive electronice de tip XX, un laptop S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen.

Față de situația de fapt reținută și de încadrarea juridică a acesteia, instanța, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor, așa cum s-a arătat mai sus, și, în raport de dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost angajată răspunderea penală a inculpatului. La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., în urma evaluării acestor împrejurări, condamnându-l pe inculpat la câte o pedeapsă orientată peste minimul special pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul A.R.C., criticând sentința pentru netemeinicie, solicitând desființarea acesteia și reindividualizarea pedepsei, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante judiciare și reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

De asemenea, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 91 și urm. C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În motivarea căii de atac, printre altele, inculpatul a arătat că, încă de la început a dorit să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) și art. 375 C. proc. pen., care reglementează recunoașterea vinovăției, însă cererea i-a fost respinsă, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile pentru aplicarea acestei proceduri. În fapt, apelantul s-a aflat în eroare cu privire la infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate, neînțelegând că textul art. 313 alin. (1) C. pen. incriminează și pedepsește și deținerea de instrumente de plată falsificate în vederea punerii lor în circulație.

Prin decizia nr. 900/A din 25 august 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinței penale nr. 381 din 1 iulie 2014 a Judecătoriei sectorului 6 București, care a fost desființată în parte și, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința apelată, în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. Au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen.

și, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen., au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului, după cum urmează: - de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen.; - de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni, aplicată inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, de 100 zile, la Administrația Domeniului Public sector 6 București, conform programului stabilit de această instituție.

S-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite prin hotărârea de condamnare. În baza art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 14 martie 2014 emis de Judecătoria sectorului 6 București, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 13 martie 2014 la zi (25 august 2014). A fost înlăturată dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii, menținând numai pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aplicată prin sentința apelată, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul parțial avocat oficiu de 50 RON, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a deținut, în vederea punerii în circulație, instrumente de plată electronică.

De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., anume deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Astfel, instanța de apel a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de pericol, niciuna dintre ele nefiind de rezultat, ceea ce a fost considerat ca fiind esențial la aprecierea gravității acestora. S-a mai arătat că inculpatul nu a utilizat respectivele instrumente și nu a cauzat nicio pagubă vreunei persoane fizice sau juridice. Pe de altă parte, analizând criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., instanța de apel a considerat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen.

Ca atare, apelul declarat de inculpat a fost apreciat întemeiat doar în ce privește individualizarea pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că instanța a aplicat inculpatului A.R.C. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, în motivarea recursului s-a arătat că, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen.

trebuiau reduse cu o treime, noile limite fiind cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare. Ca atare, pedeapsa aplicată de instanță de 1 an închisoare este nelegală, fiind sub limita minimă de 1 an și 4 luni închisoare. S-a mai arătat că, urmare a acestui calcul eronat, a fost aplicat greșit și sporul pentru concursul de infracțiuni prevăzut de dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în sensul că o treime dintr-o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare reprezintă 5 luni și 10 zile, acest spor trebuind a fi adăugat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 2 ani 5 luni și 10 zile. Prin încheierea nr. 15/RC din 15 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5341/303/2014, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc.

pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 900/A din 25 august 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul A.R.C., și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de parchet, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 202/1/2015. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc.

pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei. Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel, reținând circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.R.C.

la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen., și la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., în urma aplicării dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (1) C. pen., atunci când au fost reținute circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime. Ca atare, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. (având limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare), una dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen.

și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., noile limite speciale de pedeapsă, ca urmare a reducerii cu o treime, sunt cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare. În aceste condiții se constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de apel pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., este nelegală având în vedere că limita specială minimă de pedeapsă aplicabilă, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, este de 1 an și 4 luni închisoare. Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Din această perspectivă, se constată că, prin aplicarea unei pedepse nelegale pentru una din infracțiunile aflate în concurs, este influențat și sporul aplicat potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă devenind, la rândul ei, nelegală. Astfel, în această speță, în condițiile stabilirii unei pedepse egale cu minimul special pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., sporul ce trebuie aplicat obligatoriu pentru concursul de infracțiuni este de 5 luni și 10 zile închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an și 4 luni), pedeapsa rezultantă ajungând la un cuantum de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare și nu 2 ani și 4 luni închisoare cum, în mod greșit, a stabilit instanța de apel.

Ca atare, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului A.R.C. este în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este fondat. În consecință, pentru a înlătura greșita aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 900/A din 25 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 5341/303/2014. Va casa, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A.R.C.

în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, precum și sporul de 4 luni închisoare, pe care îl va înlătura. Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A.R.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin decizia atacată pentru infracțiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care va adaugă un spor de 5 luni și 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul A.R.C.

să execute pedeapsa de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare. În baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.R.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 900/A din 25 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 5341/303/2014. Casează, în parte, decizia penală atacată și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A.R.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, precum și sporul de 4 luni închisoare, pe care îl înlătură. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A.R.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin decizia atacată pentru infracțiunea prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 5 luni și 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul A.R.C. să execute pedeapsa de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare. În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.R.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.