ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 426/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 426/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

apelului de față,

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 124 din 09 octombrie 2014, Curtea de Apel Alba lulia, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă cererea formulată

de condamnatul H.O.M., având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 117/2012

pronunțată la 3 octombrie 2012 de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, în Dosar

nr. 834/57/2011.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în

esență, că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba lulia la data de 07

februarie 2014 sub Dosar nr. 87/57/2014, urmare a înaintării cererii de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie-D.N.A.-Serviciul

Teritorial Alba lulia cu adresa din 06 februarie 2014 condamnatul H.O.M. a

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 117/2012 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția penală, în Dosar nr. 834/57/2011, astfel modificată prin Decizia

penală nr. 3002/2013 pronunțată la data de 03 octombrie 2013 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, invocând în drept dispozițiile art. 394 lit.

a) și d) C. proc. pen. din 1968.

În expunerea de motive, revizuientul prin apărătorul

ales, a arătat, în esență, că hotărârea a cărei revizuire se solicită este

nelegală, întrucât nu au fost respectate garanțiile unei judecăți adecvate.

Astfel, judecătorul cauzei nu a observat că numerotarea dosarului este greșită,

ceea ce relevă necunoașterea dosarului de către judecător și că există mijloace

de probe la dosar care nu au fost numerotate deloc. S-a mai susținut că au fost

nesocotite grav normele în materia privind compunerea completului de judecată,

fiind încălcat principiul continuității completului de judecată - art. 292 C. proc.

pen. și principiul nemijlocirii în administrarea probelor - art. 65 C. proc. pen.,

ceea ce atrage nulitatea hotărârii.

Un alt motiv de revizuire se referă la modul greșit în care

judecătorul cauzei a interpretat toate probele dosarului, neexistând nici măcar

aparența comiterii faptelor de către revizuient, astfel că ne aflăm în situația

unei erori de fapt. întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte

realitatea cu privire la conflictul de drept penal dedus judecății și să

îndeplinească condițiile de legalitate și temeinicie, se apreciază că în cauză

aceste condiții obligatorii nu au fost respectate, hotărârea nefîind motivată

logic și punctual pe fiecare aspect de fapt și de drept și că cercetarea

judecătorească nu s-a desfășurat într-un mod eficient care să garanteze aflarea

adevărului.

Prealabil verificării admisibilității cererii de revizuire

Curtea de apel a arătat că, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare

Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a

abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), astfel cadrul

procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentei cererii de revizuire este

cel reglementat de prevederile art. 452-464 din noua lege de procedură penală .

La dosarul cauzei a fost atașat Dosarul nr. 87/57/2014

al Curții de Apel Alba lulia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de

revizuire, astfel cum se prevede în art. 459 C. proc. pen., Curtea de apel,

raportat la împrejurarea că la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul cod de

procedură penală, iar cererea de revizuire a fost formulată anterior acestei

date, fiind întemeiată în drept pe cazurile prevăzute de vechiul cod de

procedură penală, potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen., a pus în vedere

revizuientului să-și completeze cererea cu arătarea cazului de revizuire pe

care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, precum și

anexarea tuturor copiilor înscrisurilor de care înțelege să se folosească în

cauza de față.

Revizuientul condamnat nu s-a conformat cerințelor instanței

dispuse potrivit art. art. 456 alin. (4) C. proc. pen..

Ori, în acest context și raportat la dispozițiilor art. 459 alin.

(3) C. proc. pen. cererea de revizuire a apărut ca fiind inadmisibilă.

Chiar trecând peste acest aspect și analizând cazurile de

revizuire invocate inițial, întemeiate pe dispozițiile art. 394 lit. a) și d) C.

proc. pen. din 1968, cazuri care se regăsesc în art. 453 alin. 1 lit. a) și d) C.

proc. pen., instanța de fond a constatat că cererea de revizuire apare ca fiind

inadmisibilă, întrucât analizându-se motivele invocate de revizuent, s-a

reținut că acestea nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute

de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 124 din 09 octombrie 2014 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat

apel revizuentul condamnat H.O.M., fără a-l motiva.

Apelul declarat de revizuentul condamnat este nefondat

pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că

prin sentința penală nr. 117/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, în Dosar nr. 834/57/2011, s-a hotărât, printre altele, în baza art. 334

C. proc. pen. din 1968, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin

rechizitoriu în privința inculpatului H.O.M. ( condamantul revizuient din

prezenta cauză) din art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.

pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 (3 fapte) în art.

13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și din art. 26 C. pen. din 1969

rap. la art. 253

1

C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. din 1969 (5 fapte) în art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 253

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 .

A fost condamnat inculpatul H.O.M. după cum urmează: -

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice

în formă continuată prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art.

248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prevăzută de art. 26 C.

pen. din 1969 raportat la art. 253

1

C. pen. din 1969 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. din 1969 la pedeapsa de 3 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

din 1969.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. din 1969 au

fost contopite cele două pedepse principale în cea mai grea dintre ele de 5 ani

închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969

conform art. 35 C. pen. din 1969, astfel că în final s-a dispus executarea

pedepsei rezultante pentru inculpatul H.O.M. este de 5 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

din 1969.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. din 1969.

Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 și 346 C.

proc. pen. din 1968 s-a dispus obligarea inculpatului H.O.M. alături de

ceilalți trei coinculpați D.N.R., C.D.A. si T.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC A.M.C. SRL la plata către partea civilă Municipiul

Hunedoara prin Consiliul local al Municipiului Hunedoara a sumei de 171.212,36

lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul H.O.M., precum și ceilalți trei coinculpați D.N.R., C.D.A. si T.I.

să plătească statului fiecare câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție-D.N.A.-Serviciul

Teritorial Alba Iulia și inculpații D.N.R., C.D.A. si T.I.

Prin Decizia penală nr. 3002/2013 pronunțată la data de 03

octombrie 2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosar nr. 837/57/2011 s-a admis recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A.-Serviciul Teritorial

Alba Iulia, s-a casat în parte sentința si în rejudecare în baza art. 191 C.

proc. Pen. din 1968 au fost obligați inculpații H.O.M., D.N.R., C.D.A. si T.I.

(iar pe acesta în solidar cu partea responsabila civilmente SC A.M.C. SRL) la

câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații D.N.R., C.D.A. și T.I. împotriva aceleiași sentințe, cu

obligarea acestor recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat.

Revizuirea

este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au

soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri

conforme cu adevărul, împrejurări care să conducă la o hotărâre contrară primei

hotărâri, de achitare sau încetare a procesului penal.

Este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri

judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul

cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de

drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal.

Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere

autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive,

legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este

admisibilă, reglementându-le prin art. 453 C. proc. pen.

Potrivit art. 456 alin. (2) C. proc. pen. cererea se

formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire

Așa după cum și prima instanță a reținut, analizând motivele

invocate de revizuent, se constată că acesta nu se încadrează în situațiile

expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., mai

exact în speța de față nu există fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost

cunoscute de instanța de fond și de cele de control judiciar la soluționarea

cauzei.

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. este dublu condiționată, în sensul că presupune

descoperirea de fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului. Expresia "fapte sau

împrejurări", utilizată de legea procesual-penală în reglementarea acestei

căi extraordinare de atac, se referă la probele propriu-zise, ca elemente de

fapt cu caracter informativ, cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de

atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație sau stare care, în mod

autonom sau prin coroborare cu alte probe, poate să conducă la dovedirea

netemeiniciei hotărârii de condamnare a revizuentului.

Constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispozițiilor

art. 543 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările care nu au

putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității

dovedirii lor. Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul textului de

lege menționat, apărările care au fost puse în discuție, analizate și lămurite

prin probele administrate în primă instanță și în căile de atac promovate

împotriva hotărârii primei instanțe.

Se constată așadar că, de fapt, revizuentul solicită, în

calea extraordinară de atac a revizuirii, reinterpretarea probațiunii

administrată și evaluată atât de instanța fondului, cât și de instanța de

control judiciar, care au examinat toate susținerile și apărările sale cu

privire la acuzațiile aduse (a se vedea concluziile pe fond), apărări care

formează și obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., în condițiile în care condamnatul nu a invocat

existența unei hotărâri definitive privind săvârșirea vreunei infracțiuni de

către organele judiciare în legătură cu dosarul a cărei revizuire se cere, s-a

apreciat că motivele invocate de către acesta nu pot fi circumscrise nici uneia

dintre aceste situații, astfel încât, în mod corect, prima instanță a

considerat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și sub acest

aspect.

Așa fiind, in raport de toate argumentele anterior expuse, Înalta

Curte constată că prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la

reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, precum și la reanalizarea și

extinderea probatoriului administrat, așa încât cererea de revizuire a fost

corect respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond, care a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică.

Potrivit disp. art. 412 alin. (4) C. proc. pen. „apelul

se motivează în scris, arătându-se motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază".

Cum în fața instanței de apel, revizuentul condamnatul nu a

invocat nici un motiv pentru care hotărârea pronunțată să fie nelegală sau

netemeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. l lit. b) C. proc. pen.,

urmează a respinge apelul ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca fiind

legală.

Văzând și disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - revizuent

condamnat H.O.M. împotriva sentinței penale nr. 124 din 09 octombrie 2014 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul - revizuent condamnat la plata sumei de 300

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2014.