ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad reclamanta A.O.S.C.I.H. a chemat în judecată pe pârâta SC E.C. SRL Sebiș și a solicitat obligarea pârâtei la plata prețului neachitat al masei lemnoase cumpărate și exploatate în cuantum de 102.195 ron. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor comerciale dintre părți, pârâta a cumpărat masă lemnoasă pe picior pentru exploatare în anii 2003-2005, însă a achitat numai parțial contravaloarea acesteia. Prin sentința civilă nr. 1967 din 27 septembrie 2007, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de către reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 102.195 ron cu titlu de preț și 5.201,1 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentința de fond a fost apelată de către pârâta SC E.C. SRL Sebiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 249 din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a exonerat pârâta de la plata sumei de 26.150 lei cu titlu de preț. A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat reclamanta, la plata către pârâtă a sumei de 875,5 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a declarat recurs pârâta SC E.F.C. SRL Sebiș, fără a indica motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probelor solicitate de către pârâtă.

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, excepția netimbrării cererii de recurs, și a reținut : Având în vedere recursul declarat, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1324,5 lei și respectiv 5 lei timbru judiciar, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/1995. Recursul nu a fost timbrat cu sumele stabilite în sarcina recurentei.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Constatând că recursul nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008 să timbreze recursul.

Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 si pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii si ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC E.F . C. SRL SEBIȘ împotriva deciziei civile nr. 249 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.