ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta G.A. a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Tineretului și Sportului,

solicitând anularea parțială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011,

respectiv Anexa I art. 14.

Prin Sentința civilă

nr. 377 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Timiș, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.A.G.

împotriva pârâtului Ministerul Educației Tineretului și Sportului București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit acțiunii, reclamanta a

solicitat anularea Anexei I art. 14 din Ordinul nr. 3753/2001 emis de pârâtul

Ministerului Educației, Tineretului și Sportului, arătând că este nelegal pentru

că nu respectă principiul ierarhiei actelor normative, în sensul că art. 361

din Legea nr. 1/2011 prevede că legea intră în vigoare la 30 zile de la

publicarea în M. Of., iar în alin. (3) al aceluiași articol sunt prevăzute

excepțiile de la regula prevăzută în alin. (1), printre care nu figurează și

dispozițiile privind încadrarea în funcțiile didactice prevăzute de art. 247

alin. (1) lit. c) și art. 248 alin. (4).

În procedura

prealabilă, reclamanta a solicitat de asemenea revocarea parțială a ordinului,

potrivit înscrisului depus la dosar, cu motivarea cuprinsă în acțiune.

Curtea a reținut că

acțiunea de față trebuia să conțină obligatoriu și o cerere de anulare a unui

act administrativ vătămător pentru reclamantă, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

c) sau alin. (2) din Legea nr. 554/2004, emis în baza ordinului din litigiu.

Cu alte cuvinte,

încălcările de lege invocate printr-o acțiune în contencios administrativ

reglementată de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie să fie

materializate deja prin acte administrative emise pe seama unor subiecți

determinați deja, condiții pe care acțiunea de față nu le îndeplinește.

Cum acțiunea în

contencios administrativ nu este una în controlul legalității unui act

administrativ, indiferent că este individual sau normativ, ci a verificării

existenței unui drept subiectiv vătămat în raport cu reclamantul, acțiunea din

dosar nu se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanta G.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În motivarea

recursului, recurenta precizează că, prin acțiunea introductivă, a solicitat

anularea parțială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 (Anexa nr. I, art.

14), emis de Ministerul Educației, Tineretului și Sportului, pentru aceea că

adaugă și modifică Legea nr. 1/2011.

Recurenta susține că

atât ordinul atacat, cât și hotărârea primei instanțe sunt nelegale, deoarece

art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 prevede ca Legea intră în vigoare la 30

de zile de la publicarea ei în M. Of., iar în alin. (3) al aceluiași articol

sunt prevăzute excepțiile de la regula prevăzută în alin. (1), printre care nu

figurează și dispozițiile privind încadrarea în funcțiile didactice prevăzute

de art. 247 alin. (1) lit. c) și art. 248 alin. (4).

Astfel, arată

recurenta, având în vedere că excepțiile sunt de strictă interpretare, prin

ordinul a cărui anulare a cerut-o nu puteau fi adăugate legii și alte excepții

vizând intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 începând cu data de 11 septembrie

2011.

Totodată, recurenta

susține că invocarea de către prima instanța a dispozițiilor art. 361 alin. (6)

din Legea nr. 1/2011 și ale art. 54 alin. (2), art. 77 și art. 78 din Legea nr.

24/2000, în sensul competenței pârâtului-intimat de a stabili măsuri

tranzitorii și de a aprecia oportunitatea emiterii actelor administrative, este

nelegală, în condițiile în care primează principiul ierarhiei actelor

normative, principiul uniformității actului administrativ cu legea și regula,

potrivit căreia, excepțiile sunt de strictă interpretare.

Pe de altă parte,

recurenta menționează că a înaintat o cerere, în data de 23 februarie 2011,

către E.-Ș. cu clasele l - VIII, nr. 16, din localitatea Timișoara, prin

intermediul căreia a solicitat să fie încadrată pe postul de profesor în

învățământul primar, în condițiile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011,

însă toate solicitările i-au fost respinse prin adresa din 11 martie 2011.

Astfel, consideră că

prin acest act administrativ, cu caracter normativ, i s-a adus o vătămare,

deoarece încadrarea sa ca profesor pentru învățământul primar, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 (10 februarie 2011), înseamnă implicit

și majorarea salariului cuvenit pentru aceasta încadrare.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor și apărărilor formulate, dar și în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că

recursul este fondat, însă în limitele și pentru motivele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu solicitarea de

anulare parțială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de intimatul

Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv a art. 14

din Anexa 1 la acest ordin, justificat de împrejurarea că prin acest ordin,

contrar legii, se prorogă intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 248 alin.

(4) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

Raportat la

dispozițiile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, potrivit cu care

"Absolvenților liceelor pedagogice, ai școlilor postliceale pedagogice, ai

colegiilor universitare de institutori sau ai altor școli echivalente,

încadrați în învățământul preșcolar și primar, care, până la intrarea în

vigoare a prezentei legi, au absolvit ciclul de licență, li se consideră

îndeplinită condiția pentru ocuparea funcțiilor didactice de profesor pentru

învățământul preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar",

Înalta Curte reține că sunt fondate criticile recurentei vizând momentul

intrării în vigoare a acestor prevederi.

Astfel, chiar

formularea de tip imperativ a textului - ce se consideră - conduce în mod

direct la interpretarea potrivit cu care voința legiuitorului a fost aceea că

norma edictată să își producă efectele chiar de la data intrării în vigoare a

noii legi a învățământului.

Potrivit art. 361

alin. (1) din Legea nr. 1/2011, data intrării în vigoare a noii legi este

prevăzută la 30 de zile de la publicarea în M. Of. al României (10 ianuarie

2011), ca regulă generală, ceea ce înseamnă 10 februarie 2011, fără legătură cu

momentul începerii efective a unui nou an școlar.

Totodată, în alin. (3)

din cuprinsul aceluiași art. 361 din Legea nr. 1/2011 sunt expres enunțate

excepțiile de la regulă vizând data intrării în vigoare a actului, mai sus

arătată, fără însă ca printre ipotezele avute în vedere de legiuitor să fie

reținută și modalitatea de ocupare a funcțiilor didactice de profesor pentru

învățământul preșcolar și primar, reglementată de art. 248 alin. (4) din

aceIași act normativ.

Drept urmare, Înalta

Curte, în acord cu susținerile recurentei, apreciind conform principiului

general de drept că excepțiile sunt de strictă interpretare, neputând fi

aplicate prin analogie unor situații ce nu au fost avute în vedere de

legiuitor, reține nelegalitatea prevederilor art. 14 din anexa I a Ordinului

MECTS nr. 3753 potrivit cu care "prevederile art. 248 alin. (4) din Legea

nr. 1/2011 se aplică începând cu data de 1 septembrie 2011, absolvenților

liceelor pedagogice ai școlilor postliceale pedagogice, ai colegiilor

universitare de institutori sau ai altor școli echivalente, încadrați în

învățământul preșcolar și primar".

Nelegalitatea este

generată de prorogarea termenului de intrare în vigoare a unei dispoziții de

lege, printr-un ordin, fără ca o atare prorogare să fie prevăzută de lege, ca

act normativ cu forță juridică superioară.

Cum ordinul este emis

în aplicarea legii, în mod evident, nu poate adăuga prevederi noi în raport de

legea la care se raportează.

În plus este de

semnalat și împrejurarea că Ordinul MECTS nr. 3753 din 9 februarie 2011 a fost

emis cu o zi înainte de data intrării în vigoare chiar legii a cărei punere în

executare și aplicare se presupune a o realiza, contrar așadar prevederilor

art. 361 alin. (6) din lege, evocate și de prima instanță, prin care se arată

că în termen de 8 luni de la intrarea în vigoarea legii (nr. 1/2011), Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului elaborează metodologii la

regulamentele și celelalte acte normative care decurg din aplicarea legii și

stabilește măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.

Față de toate cele

mai sus arătate, ce demonstrează nelegalitatea prevederii indicate din actul

administrativ examinat, că și vătămarea evidentă față de recurentă, dată fiind

poziția sa profesională și interesul de a beneficia cât mai curând de

prevederile art. 248 alin. (4), sus evocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta va admite

recursul de față și va modifica sentința atacată în admiterii acțiunii

formulate de reclamantă, cu consecința anulării art. 14 din Anexa I a Ordinului

MECTS nr. 3753 din 9 februarie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.A.G. împotriva Sentinței civile nr. 377 din 19 iunie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta G.A.G. și anulează

prevederile art. 14 din Anexa I a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis

de Ministrul Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL