ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața instanței de fond Prin acțiunea formulată, reclamanta G.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Tineretului și Sportului, solicitând anularea parțială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011, respectiv Anexa I art. 14. Prin Sentința civilă nr. 377 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.A.G. împotriva pârâtului Ministerul Educației Tineretului și Sportului București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit acțiunii, reclamanta a solicitat anularea Anexei I art. 14 din Ordinul nr. 3753/2001 emis de pârâtul Ministerului Educației, Tineretului și Sportului, arătând că este nelegal pentru că nu respectă principiul ierarhiei actelor normative, în sensul că art. 361 din Legea nr. 1/2011 prevede că legea intră în vigoare la 30 zile de la publicarea în M. Of., iar în alin. (3) al aceluiași articol sunt prevăzute excepțiile de la regula prevăzută în alin. (1), printre care nu figurează și dispozițiile privind încadrarea în funcțiile didactice prevăzute de art. 247 alin. (1) lit. c) și art. 248 alin. (4). În procedura prealabilă, reclamanta a solicitat de asemenea revocarea parțială a ordinului, potrivit înscrisului depus la dosar, cu motivarea cuprinsă în acțiune.

Curtea a reținut că acțiunea de față trebuia să conțină obligatoriu și o cerere de anulare a unui act administrativ vătămător pentru reclamantă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) sau alin. (2) din Legea nr. 554/2004, emis în baza ordinului din litigiu. Cu alte cuvinte, încălcările de lege invocate printr-o acțiune în contencios administrativ reglementată de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie să fie materializate deja prin acte administrative emise pe seama unor subiecți determinați deja, condiții pe care acțiunea de față nu le îndeplinește. Cum acțiunea în contencios administrativ nu este una în controlul legalității unui act administrativ, indiferent că este individual sau normativ, ci a verificării existenței unui drept subiectiv vătămat în raport cu reclamantul, acțiunea din dosar nu se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, reclamanta G.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta precizează că, prin acțiunea introductivă, a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 (Anexa nr. I, art. 14), emis de Ministerul Educației, Tineretului și Sportului, pentru aceea că adaugă și modifică Legea nr. 1/2011.

Recurenta susține că atât ordinul atacat, cât și hotărârea primei instanțe sunt nelegale, deoarece art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 prevede ca Legea intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în M. Of., iar în alin. (3) al aceluiași articol sunt prevăzute excepțiile de la regula prevăzută în alin. (1), printre care nu figurează și dispozițiile privind încadrarea în funcțiile didactice prevăzute de art. 247 alin. (1) lit. c) și art. 248 alin. (4). Astfel, arată recurenta, având în vedere că excepțiile sunt de strictă interpretare, prin ordinul a cărui anulare a cerut-o nu puteau fi adăugate legii și alte excepții vizând intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 începând cu data de 11 septembrie 2011. Totodată, recurenta susține că invocarea de către prima instanța a dispozițiilor art. 361 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 și ale art. 54 alin. (2), art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000, în sensul competenței pârâtului-intimat de a stabili măsuri tranzitorii și de a aprecia oportunitatea emiterii actelor administrative, este nelegală, în condițiile în care primează principiul ierarhiei actelor normative, principiul uniformității actului administrativ cu legea și regula, potrivit căreia, excepțiile sunt de strictă interpretare.

Pe de altă parte, recurenta menționează că a înaintat o cerere, în data de 23 februarie 2011, către E.-Ș. cu clasele l - VIII, nr. 16, din localitatea Timișoara, prin intermediul căreia a solicitat să fie încadrată pe postul de profesor în învățământul primar, în condițiile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, însă toate solicitările i-au fost respinse prin adresa din 11 martie 2011. Astfel, consideră că prin acest act administrativ, cu caracter normativ, i s-a adus o vătămare, deoarece încadrarea sa ca profesor pentru învățământul primar, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 (10 februarie 2011), înseamnă implicit și majorarea salariului cuvenit pentru aceasta încadrare. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor și apărărilor formulate, dar și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru motivele expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu solicitarea de anulare parțială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de intimatul Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv a art. 14 din Anexa 1 la acest ordin, justificat de împrejurarea că prin acest ordin, contrar legii, se prorogă intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

Raportat la dispozițiile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, potrivit cu care "Absolvenților liceelor pedagogice, ai școlilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor școli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar, care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au absolvit ciclul de licență, li se consideră îndeplinită condiția pentru ocuparea funcțiilor didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar", Înalta Curte reține că sunt fondate criticile recurentei vizând momentul intrării în vigoare a acestor prevederi. Astfel, chiar formularea de tip imperativ a textului - ce se consideră - conduce în mod direct la interpretarea potrivit cu care voința legiuitorului a fost aceea că norma edictată să își producă efectele chiar de la data intrării în vigoare a noii legi a învățământului.

Potrivit art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, data intrării în vigoare a noii legi este prevăzută la 30 de zile de la publicarea în M. Of. al României (10 ianuarie 2011), ca regulă generală, ceea ce înseamnă 10 februarie 2011, fără legătură cu momentul începerii efective a unui nou an școlar. Totodată, în alin. (3) din cuprinsul aceluiași art. 361 din Legea nr. 1/2011 sunt expres enunțate excepțiile de la regulă vizând data intrării în vigoare a actului, mai sus arătată, fără însă ca printre ipotezele avute în vedere de legiuitor să fie reținută și modalitatea de ocupare a funcțiilor didactice de profesor pentru învățământul preșcolar și primar, reglementată de art. 248 alin. (4) din aceIași act normativ.

Drept urmare, Înalta Curte, în acord cu susținerile recurentei, apreciind conform principiului general de drept că excepțiile sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie unor situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, reține nelegalitatea prevederilor art. 14 din anexa I a Ordinului MECTS nr. 3753 potrivit cu care "prevederile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 se aplică începând cu data de 1 septembrie 2011, absolvenților liceelor pedagogice ai școlilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor școli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar". Nelegalitatea este generată de prorogarea termenului de intrare în vigoare a unei dispoziții de lege, printr-un ordin, fără ca o atare prorogare să fie prevăzută de lege, ca act normativ cu forță juridică superioară.

Cum ordinul este emis în aplicarea legii, în mod evident, nu poate adăuga prevederi noi în raport de legea la care se raportează. În plus este de semnalat și împrejurarea că Ordinul MECTS nr. 3753 din 9 februarie 2011 a fost emis cu o zi înainte de data intrării în vigoare chiar legii a cărei punere în executare și aplicare se presupune a o realiza, contrar așadar prevederilor art. 361 alin. (6) din lege, evocate și de prima instanță, prin care se arată că în termen de 8 luni de la intrarea în vigoarea legii (nr. 1/2011), Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului elaborează metodologii la regulamentele și celelalte acte normative care decurg din aplicarea legii și stabilește măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.

Față de toate cele mai sus arătate, ce demonstrează nelegalitatea prevederii indicate din actul administrativ examinat, că și vătămarea evidentă față de recurentă, dată fiind poziția sa profesională și interesul de a beneficia cât mai curând de prevederile art. 248 alin. (4), sus evocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta va admite recursul de față și va modifica sentința atacată în admiterii acțiunii formulate de reclamantă, cu consecința anulării art. 14 din Anexa I a Ordinului MECTS nr. 3753 din 9 februarie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.A.G. împotriva Sentinței civile nr. 377 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta G.A.G. și anulează prevederile art. 14 din Anexa I a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de Ministrul Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL