ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Privitor la solicitarea recurentului de declinare a competenței de soluționare a prezentei cauze secției de administrativ și fiscale, a Înaltei Curți de Casație și justiție, instanța va respinge cererea din următoarele considerente: Potrivit art. 150 din Legea nr. 163/2010 privind sistemul de pensii publice, "Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul M.A.N., M.A.I. și S.R.I. sunt organisme de verificare, care examinează și hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmăresc aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.

(3) în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul M.A.N., M.A.I. și S.R.I.

adoptă hotărâri". Art 151 din același act normativ în alin. 2 prevede că " hotărârile prevăzute la art, 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de Ia comunicare" iar art. 152 stipulează faptul că "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel". Art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară prevede că "In cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvența, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale". Din coroborarea dispozițiilor legale amintite, rezultă că în materie de conflicte de munca și asigurări sociale, competența aparține secțiilor specializate din cadrul tribunalelor și curților de apel, iar nu secțiilor de contencios administrative și fiscal.

În cauza de față, reclamantul N.C. în contradictoriu cu C.T.P. a contestat Decizia nr. 254136 din 16 mai 2013 emisă de către pârâtă prin care a fost modificată decizia de pensionare anticipată a reclamantului emisă sub aceiași nr. la data de 19 august 2011. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale amintite, competența materială și funcțională aparține secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a tribunalului, respectiv a curții de apel, indiferent de critici le de nelegalitate aduse de către reclamant deciziei contestate. Astfel, susținerile recurentului conform cărora competența de soluționare a prezentei cauze care are ca obiect excepția de nelegaiitate a Deciziei nr. 254136 din 16 mai 2013 emise de pârâta C.J.P.

Neamț aparține secției de contencios administrativ și fiscal este nefondată. În ceea ce privește recursul formulat declarat de reclamantul N.C. împotriva Deciziei nr. 492 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Înalta Curte constată caracterul inadmisibil al acestuia pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M.A.N., M.A.I.

și S.R.I." De asemenea, în conformitate cu art. 154 din același act normativ, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritoriala își are domiciliul sau sediul pârâtul". Totodată, dispozițiile art. 155 din legea amintită, prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate tace numai apel fa curtea de apei competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive. Art. 156 stipulează că " Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc.

civ. Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicat, în art. 634 alin. (1) pct. 4 definește noțiunea de hotărâri definitive ca fiind hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în prima instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în prima instanță, care nu au fost atacate cu apel;hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s~a soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivii legii, nu mai pot fi atacate eu recurs ", De asemenea, art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestația reclamantului N.C. împotriva Deciziei de pensionare nr. 254316 din 16 mai 2013 emisă de pârâta C.T.P. Neamț. Din interpretarea sistematică și literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale în calea de atac a apelului, nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare. Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale amintite se apreciază că recursul este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău fiind una definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Față de cele arătate și întrucât instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac care este o excepție de procedură, absolută și peremptorie și care împiedică analiza pe fond a cauzei, criticile deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva Deciziei nr. 492 din 22 decembrie 2014a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de declinare a competenței de soluționare a recursului formulată de reclamantul N.C. în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.C. cu domiciliul în Roman, jud. Neamț în contradictoriu cu C.T.P. cu sediul în Piatra Neamț, jud. Neamț împotriva Deciziei nr. 492 din 22 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 prin C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților conform art, 421 din aceiași act normativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.