ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța
de fond
Prin sentința nr. 179
din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea formulată
de reclamanta SC A.P.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., D.G.F.P. Argeș,
ca prematur introdusă.
Cererea de recurs
2.1. Motivele de casare
Prin cererea de recurs
formulată de SC A.P.T. SRL a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică
și nelegală, solicitându-se admiterea recursului și casarea în întregime a sentinței
recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
A fost indicat ca motiv
de recurs dispoziția art. 488 pct. 5 noul C. proc. civ., susținându-se că a fost
parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă
la dosarul de recurs, intimata a susținut că legea specială aplicabilă în materie,
Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, prevede parcurgerea unei proceduri prealabile, iar
reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții motiv pentru care o acțiune la instanța
de contencios administrativă este prematură, așa cum corect a apreciat prima instanță.
Procedura de soluționare
a recursului
4.1. Cu privire la examinarea
recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză,
în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost
analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de
ședință din data de 24 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile
art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Părțile nu au depus
puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității
în principiu a recursului.
Prin încheierea din 26
mai 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit
în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate
și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil
în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat
termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul
recursului
4.2.1. Argumentele de
fapt și de drept relevante.
Înalta Curte reține că
principala critică formulată de recurentă se referă la faptul că societatea a îndeplinit
procedura prevăzută de lege, întrucât a atacat actele administrativ fiscale ce fac
obiectul acțiunii introductive, însă intimata nu a soluționat contestația în termenul
prevăzut de lege.
Înalta Curte nu poate
primi critica formulată de recurentă având în vedere argumentele ce urmează.
Obiectul acțiunii judiciare
este reprezentat de solicitarea reclamantei de anulare a deciziei de impunere
din 11 aprilie 2013 și a raportului de inspecție fiscală din 11 aprilie 2013 emise
de pârâtă.
În conformitate cu dispozițiile
art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. împotriva titlului
de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula
contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu
înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale
printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii,
iar potrivit dispozițiilor art. 218 alin. (2) deciziile emise în soluționarea contestațiilor
pot fi atacate de contestatar sau persoanele introduse în procedura de soluționare
a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ
competentă, în condițiile legii.
Practica Înaltei Curți
este constantă în sensul că dispozițiile art. 205-art. 218 C. proc. fisc. instituie
o procedură a recursului grațios sau ierarhic, nereprezentând o procedură administrativ
jurisdicțională, iar sesizarea instanței se face numai după îndeplinirea acestei
proceduri prealabile, așa cum este cuprinsă în titlul IX din O.G. nr. 92/2003.
Prin urmare, soluția de
respingere ca prematur formulată a acțiunii formulate de SC A.P.T. SRL este corectă,
iar Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, întrucât
în cauză reclamanta nu a atacat decizia finală emisă în temeiul art. 218 C. proc.
fisc. de autoritatea de control fiscal competentă.
4.2.2.
Soluția instanței
de recurs
.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 496 noul C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive
de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori
potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat
de SC A.P.T. SRL împotriva sentinței nr. 179 din 18 septembrie 2013 a Curții de
Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.