ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 179 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A.P.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., D.G.F.P. Argeș, ca prematur introdusă. 2. Cererea de recurs 2.1. Motivele de casare Prin cererea de recurs formulată de SC A.P.T. SRL a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitându-se admiterea recursului și casarea în întregime a sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A fost indicat ca motiv de recurs dispoziția art. 488 pct. 5 noul C. proc.
civ., susținându-se că a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata a susținut că legea specială aplicabilă în materie, Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, prevede parcurgerea unei proceduri prealabile, iar reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții motiv pentru care o acțiune la instanța de contencios administrativă este prematură, așa cum corect a apreciat prima instanță. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc.
civ. Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 26 mai 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte reține că principala critică formulată de recurentă se referă la faptul că societatea a îndeplinit procedura prevăzută de lege, întrucât a atacat actele administrativ fiscale ce fac obiectul acțiunii introductive, însă intimata nu a soluționat contestația în termenul prevăzut de lege.
Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă având în vedere argumentele ce urmează. Obiectul acțiunii judiciare este reprezentat de solicitarea reclamantei de anulare a deciziei de impunere din 11 aprilie 2013 și a raportului de inspecție fiscală din 11 aprilie 2013 emise de pârâtă. În conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, iar potrivit dispozițiilor art. 218 alin. (2) deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de contestatar sau persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Practica Înaltei Curți este constantă în sensul că dispozițiile art. 205-art. 218 C. proc. fisc. instituie o procedură a recursului grațios sau ierarhic, nereprezentând o procedură administrativ jurisdicțională, iar sesizarea instanței se face numai după îndeplinirea acestei proceduri prealabile, așa cum este cuprinsă în titlul IX din O.G.
nr. 92/2003. Prin urmare, soluția de respingere ca prematur formulată a acțiunii formulate de SC A.P.T. SRL este corectă, iar Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, întrucât în cauză reclamanta nu a atacat decizia finală emisă în temeiul art. 218 C. proc. fisc. de autoritatea de control fiscal competentă. 4.2.2. Soluția instanței de recurs . Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul formulat de SC A.P.T. SRL împotriva sentinței nr. 179 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.