AFFAIRE BURAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.06.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Générale}

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BURAN c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 984/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 iunie 2008 DEFINIF 17/09/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Buran c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Iș 984/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Hasan Buran ( La 1 iunie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. La momentul faptei, reclamantul era proprietarul ziarului săptămânal, și anume: Sivil Toplum (societatea civilă ca instrument de depolitizare), Newrozisu özgürleștirelim! Newrozla özgürleșelim maim (Liberăm Newroz, eliberați-ne prin Newroz) și Mart bir isyan a fost o revoltă împotriva citadelelor de la împădurire) au fost publicate în numărul 97 al lui l maimün Kalelerine (în data de 12-19 martie 2001). Primul articol a constat într-un reportaj realizat cu Fikret Bașkaya, economistă și jurnalistă. Unele pasaje din răspunsurile dlui Baskaya se citesc astfel: Interesul guvernatorilor nu se găsește în realizarea libertății și democrației, ci în distrugerea acestora. Ei [guvernatorii] folosesc aceste noțiuni [în discursurile lor], scopul lor este de a manipula conștiința colectivă, de a întuneca spiritele și de a ascunde adevărata natură a regimului. (...) După cum știți, toate sistemele suveranității.... □ se bazează pe două picioare: primul constă în forță fizică sau violență pură ; Al doilea este iluzia ideologică sau consimțământul (...). În prezent, în Turcia, regimul pierde cu orice viteză acest al doilea picior. De acum înainte, în loc să meargă pe ambele picioare, el [sistemul] trebuie să avanseze cu clopotul-picior... [guvernatorii] nu mai au altă cale decât să recurgă cât mai mult posibil la violență pură. (...) În fața unui astfel de atac violent într-o societate în care șomajul, inegalitățile și mizeria sunt structurale, oamenii nu pot să rămână pasivi. Aceasta este natura lucrurilor care doresc ca atacul să invite la contraatac. Ei [guvernatorii] se tem deci de resuscitarea subită a unei mișcări colective. (...) În ceea ce privește al doilea articol, el a înțeles în special următoarele pasaje: Să aprindem focul din Newroz în toate colțurile țării. Să realizăm adevărata libertate populară prin înlocuirea culturii socialiste cu libertatea de a trăi în lumea degenerată.... Muncitori, lucrători, tineri, femei, această viață abominabilă nu este destinul tău. * Singura cale de ieșire din criza economică și din corupție este de a se întări odată cu lupta revoluționară organizată. (...) Disparițiile din timpul gărzilor la vedere, atacurile nesolicitate (...) care au avut un armistițiu scurt au început din nou. Unii au apăsat pe buton. Cei care au profitat întotdeauna de teroare și haos sunt din nou la locul de muncă. (...) Ei doresc să împiedice recunoașterea anumitor drepturi culturale, cum ar fi dreptul la educație în limba kurdă. Este important ca răspândirea atacurilor și a provocarilor să coincidă cu o perioadă în care tema drepturilor culturale [de kurzi] figurează pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate Națională. (...) Newroz este o luptă împotriva opresiunii și a întunericului, pentru a merge la lumină și libertate. Această luptă este condusă astăzi de prizonieri revoluționari și greviști ai foamei în circumstanțe tulburătoare (...). Regimul, guvernul și politica burgheză se comportă într-un mod iresponsabil. În loc să se gândească să dea socoteală pentru crimele comise în timpul raidurilor din închisori, ei se pregătesc pentru masacre colective (...). Al treilea articol constă într-un omagiu pentru trei oameni condamnați la moarte și executați la 13 martie 1982. În articol, pasajul de mai jos era marcat cu grăsime. Seyit Konuk, Ibrahim Ethem Coșkun, Necati Vardar sunt trei lideri muncitori, executați la 13 martie 1982 de dictatura din 12 septembrie. Singura lor crimă a fost să înființeze sindicate, să doboare câțiva fasciști și să lupte împotriva fascismului. Salut cu respect memoria lor și valorile pe care le-au creat. printr-o hotărâre incidentă din 19 martie 2001, tribunalul de jurisdicție penală ( sulh ceza mahkemesi, tribunalul În temeiul hotărârii sale, tribunalul a precizat că a examinat articolele menționate în ansamblul lor, el considerase că acestea incitau la □ și la dușmănie, pe baza unei distincții bazate pe dreptul la o clasă socială, la o rasă, la o sectă sau la o regiune, în conformitate cu art. 312 din Codul penal. 10. În conformitate cu procesul-verbal din aceeași zi, au fost introduse 320 de exemplare nevândute. Dosarul nu conține informații despre numărul total de exemplare distribuite. 11. La 21 martie 2001, reclamantul a formulat o acțiune în fața tribunalului corecțional din Gaziantep. El a susținut că articolele în cauză sunt în curs de desfășurare. La 23 martie 2001, tribunalul corecțional a respins definitiv acțiunea reclamantului. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 13. Dreptul intern relevant în vigoare la data faptelor este menționat în hotărârea Sayg PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 14. Reclamantul susține că confiscarea nu 97 din hebdomadarul de care era proprietar și-a încălcat dreptul la libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei. El invocă articolele 10 și 6 din convenție. Curtea consideră că, astfel cum a formulat reclamantul, Ö Õ este de examinat din unghiul exclusiv al articolului 10 din convenție, astfel cum a fost formulat în pasajele sale relevante Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) În exercitarea acestor libertăți, care implică obligații și responsabilități, pot fi supuse anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...). 15. Guvernul introduce o excepție de la data la care absența de calitate de victimă. Acesta reamintește că o persoană poate pretinde în mod valabil că este victima unei interferențe în exercitarea drepturilor pe care le garantează Convenția dacă a fost direct afectată de faptele care țin de ingerință. El susține că decizia în litigiu referitoare la confiscarea nului 97 din data de 19 martie 2001, adică ziua publicării următorului număr. El consideră că reclamantul nu poate pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor pe care i le garantează art. 10 din Convenție, în măsura în care confiscarea exemplarelor nevândute nu a avut un impact asupra exercitării dreptului de a comunica informații sau idei. În acest sens, el subliniază că reclamantul nu a fost dat în judecată și că nu a fost văzut aducând nicio amendă pecuniară. În sfârșit, guvernul susține că reclamantul nu demonstrează modul în care introducerea numerelor nevândute, care urmau, în principiu, să fie retrase de pe piață pentru distrugere sau vânzare în greutate, a încălcat drepturile garantate prin art. 10 din convenție. 16. Reclamantul nu se pronunță asupra acestui punct precis. 17. Curtea consideră că această excepție ar trebui să fie anexată la fondul Ö Õ articolului 10 și, în special, la problema existenței unei ingerințe, la care aceasta este strâns legată, și declară cererea admisibilă. Pe fond Õ de o interferență 18. Reclamantul nu se pronunță asupra acestui punct. 19. Guvernul își reiterează observațiile cu privire la calitatea de victimă a reclamantului (punctul 15 de mai sus). 20. Curtea constată că măsura de confiscare a intervenit odată ce săptămâna de publicare a numărului în cauză era anterioară și că o parte din exemplarele acestuia fusese vândută. Cu toate acestea, Comisia constată că confiscarea a avut efecte asupra exemplarelor nevândute, care ar fi putut fi vândute ulterior sau păstrate pentru arhivare. În plus, Comisia consideră că, chiar dacă pare să fi fost caducă în practică, această sancțiune poate avea ca efect cenzura parțial activitățile persoanelor, în special ale jurnaliștilor, și limitarea capacității acestora de a prezenta public o critică sau o opinie, care își are locul într-o dezbatere publică și a cărei existență nu poate fi negată (a se vedea mutatis mutandis Yașar Kaplan c. , nr. 56566/00, § 32). 21. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, confiscarea în litigiu și ansamblul efectelor sale potențiale constituie în sine o interferență în dreptul reclamantului de a comunica informații și idei (a se vedea mutatis mutandis Eytișim Ltd Ști. c. Turcia, n 69763/01, §§ 10 și 17, 22 iunie 2006). Prin urmare, aceasta respinge excepția preliminară a guvernului. Justificarea ingerinței 22. Curtea ia notă de faptul că nu este de acord cu controversele dintre părți că confiscarea în litigiu era prevăzută de art. 312 din Codul penal și că aceasta urmărea cel puțin unul dintre scopurile legitime prevăzute la alineatul (2) din art. 10 din Convenție, și anume apărarea ordinii și/sau prevenirea infracțiunii. Curtea subscrie la această apreciere. În acest sens, litigiul se referă la întrebarea dacă o astfel de sesizare era necesară într-o societate democratică. 23. Curtea amintește principiile fundamentale care decurg din jurisprudența sa în această privință (a se vedea, printre multe altele, Hertel c. Elveția , Hotărârea din 25 august 1998, Recuperarea hotărârilor și a Deciziilor 1998 VI, § 46). Principii generale 24. Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condițiile esențiale ale progresului său și ale înfrumusețării fiecăruia. Sub rezerva alin. (2) din art. 10, aceasta nu este valabilă numai pentru informații mai ales în cazul celor care se confruntă, șoc sau îngrijorare: astfel doresc pluralismul, toleranța și spiritul de deschidere fără de care nu este o societate democratică. 10, ea este însoțită de excepții care necesită totuși o interpretare îngustă și necesitatea de a o restrânge trebuie să fie stabilită într-un mod convingător. Adjectiv Statele contractante au o anumită marjă de apreciere pentru a judeca existența unei astfel de nevoi, dar aceasta se dublează cu un control european asupra legii și deciziilor care îi sunt aplicabile, chiar și atunci când au o jurisdicție independentă. Astfel, Curtea are competența de a se pronunța în ultimă instanță pe punctul de a ști dacă o restricție mai mult decât libertatea de exprimare pe care o protejează art. 10. Curtea nu are ca sarcină, atunci când își exercită controlul, să se substituie instanțelor interne competente, ci să verifice sub aspectul articolului 10 deciziile pe care le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere. Prin urmare, nu trebuie să se limiteze la a căuta dacă statul pârât a exercitat această putere cu bună-credință, cu grijă și în mod rezonabil : trebuie să ia în considerare ingerința în litigiu în lumina întregii cauze pentru a stabili dacă aceasta era În acest sens, Curtea trebuie să se convingă că autoritățile naționale au aplicat norme în conformitate cu principiile prevăzute în art. 10 și, în plus, pe baza unei evaluări acceptabile a faptelor relevante. (ii. Aplicarea principiilor menționate în speță 25. În observațiile sale din 16 ianuarie și 26 aprilie 2007, reclamantul prezintă faptul că, din cauza faptului că a apărut într-o regiune în care nivelul economic și cultural al populației este deosebit de scăzut și în care persistă conflicte în ceea ce privește problema kurdă, un ziar precum F Ar fi trebuit să beneficieze de o mai mare protecție în temeiul articolului 10 din Convenție și, în plus, susține că, de la detenția hebdomadarului, acesta și jurnaliștii săi au fost victime ale multor capturi și alte interferențe, atât de mult încât a fost obligat să pună capăt definitiv publicării sale. 26. Guvernul consideră că articolele în litigiu constituiau un stimulent pentru infracțiuni și un apel la revoltă pentru a aduce atingere autorității din statul membru, subliniind în special că articolul Nevruzu özgürleștirelim... a avut ca unic scop sprijinirea și răspândirea actelor unei organizații teroriste; în ceea ce privește proporționalitatea ingerinței, acesta își reiterează observațiile cu privire la admisibilitate (punctul 15 de mai sus). 27. Curtea amintește în primul rând că obiectul prezentei cereri este decizia de sesizare din 19 martie 2001, care se referă la n 97 de la școala de corecție, așa că examinarea lui se va limita la aceasta. Examinând prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale, Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în articolele incriminate, precum și contextului în care acestea au fost publicate. În această privință, Curtea a ținut seama de circumstanțele referitoare la cazul supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (abrahim Aksoy, citată anterior, § 60 și Incal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998, Rec., 1998, p. 1568, § 58; a se vedea, de asemenea, Yalç Electroluxn Küçük c. Turcia, nr 28493/95, 5 decembrie 2002). 29. În al doilea articol, el susține libertatea și drepturile culturale ale kurzilor, și conține o critică îndrăzneață a gestionării de către guvernul revoltelor din închisori, subiect de actualitate și de interes general. În al treilea articol, în special în partea a treia, singura lor infracțiune a fost (...) să doboare câțiva fasciști. Curtea constată că autorul, care aduce un omagiu celor trei persoane condamnate la moarte - ar trebui să fie acuzat de crimă - și executate, subestimează gravitatea unei infracțiuni într-un comentariu de un eveniment trecut. 30. Dacă aceste cuvinte publicate în Fatta Yașam, și, în special, cele menționate la al treilea articol, au o conotație ostilă, dar nu solicită utilizarea violenței, nici a rezistenței armate, nici a revoltei, și nu este vorba despre un discurs de ură, ceea ce, în opinia Curții, este elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea a contrario Sürek c. Turcia [GC], n 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 iulie 1999. 31. Curtea a concluzionat deja, în cauze care ridicau probleme similare celor din prezenta specie, la încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea în special Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 VI, (a se vedea mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n. [GC], nr. 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). 33. Curtea amintește în sfârșit că libertatea Monnat c. Elveția , nr 73604/01, § 61, CEDH 2006 ...). 34. În această privință, Comisia remarcă faptul că cea mai mare parte a exemplarelor de la nr. 97 de la l mail-hebdomadar a fost deja vândută în cursul săptămânii de publicare a acesteia și că dosarul nu conținea nici o dovadă care să indice o necesitate socială imperioasă care să justifice confiscarea exemplarelor nevândute (a se vedea mutatis mutandis Editions Plon c. Franța, 58148/00, §§ 53-55, CEDH 2004 IV c. Franța). 35. Având în vedere cele de mai sus, motivele prezentate în sprijinul sechestrării exemplarelor nevândute nu sunt suficiente pentru a convinge Curtea că ingerința în exercitarea dreptului reclamantului la libertatea de exprimare era necesară într-o societate democratică; în special, această sechestrare nu răspundea unei nevoi sociale impetuoase Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagube 37. Reclamantul solicită 10 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral, și 40 000 EUR pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit; el nu prezintă nicio justificare în sprijinul cererii sale. 38. Guvernul consideră că cererea este nefondată și excesivă. 39. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu moral, Curtea consideră că, în circumstanțele speciale ale cauzei, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă. Excepția preliminară a guvernului și respingerea acesteia Declară cererea admisibilă A se spune că a avut loc o încălcare a articolului 10 din convenție A declarat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral; respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 17 iunie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte