ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1975/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată

pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20 noiembrie 2014, sub nr.

3189/112/2014, apoi extinsă și completată la data de 17 decembrie 2014,

reclamanții F.D.L., H. (fostă U.), D.V., A.E., B.N., B.C., D. (fostă P.) S., I.V.,

M.L., D. (fostă T.) D., T.L.I., D.E., P.I.S., B.A., C.A.D. au chemat în

judecată pe pârâții Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Ministerul

Finanțelor Publice București solicitând să se constate că a intervenit

compensarea legală între sumele încasate cu titlu de drepturi salariale restante

în baza titlurilor executorii achitate de pârâții Curtea de Apel Suceava și

Ministerul Justiției în temeiul O.G. nr. 71/2009, și sumele cuvenite lor în

baza acelorași titluri executorii, ce reprezintă actualizarea cu indicele inflației

și dobânda calculată la sumele prevăzute în titlurile executorii și obligarea

celor doi pârâți la plata sumelor ce li se cuvin lor, după efectuarea

compensării, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce

fondurile necesare efectuării plății.

În motivare,

au arătat că au calitatea de grefieri la Curtea de Apel Suceava, respectiv fost

grefier la Curtea de apel Suceava, reclamanta C.A.D. și, în baza titlurilor

executorii pe care le dețin au încasat, prin procedura executării silite,

sumele calculate potrivit titlurilor executorii, sume care însă nu au fost

actualizate cu indicele inflației și nici nu s-a calculat dobânda legală

cuvenită lor, cumulul celor două fiind permis, așa cum a statuat înalta Curte

de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă nr. 89 din 11 martie 2015, Tribunalul Bistrița Năsăud,

secția I civilă, a

constatat necompetența teritoriala a instanței și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Suceava.

În motivare,

s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 și ale

art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială aparține

tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul are fie domiciliul, fie

reședința, fie locul de muncă.

Întrucât reclamanții nu au nici domiciliul, nici reședința și nici

locul de

muncă în

circumscripția Tribunalului Bistrița-Năsăud, nu aceasta este instanța

competentă, ci Tribunalul Suceava în circumscripția căreia își au domiciliul și

locul de muncă.

Împrejurarea că

reclamanții au calitatea de grefieri sau de foști grefieri la Curtea de Apel

Suceava nu determină incidența dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă.

Aceasta

întrucât dispozițiile art. 127 se referă doar la situația în care grefierul

care are calitatea de reclamant, își desfășoară activitatea de grefier la

instanța competentă să soluționeze cererea în care are calitatea de reclamant.

Or,

reclamanții din prezenta cauza au calitatea de grefieri sau de foști grefieri

la Curtea de Apel Suceava, iar nu la Tribunalul Suceava, ca instanță competentă

teritorial să judece prezenta cauză.

Prin Sentința

nr. H46 din 16 iunie 2015, Tribunalul Suceava,

secția

civilă, a

admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

A

constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție,

competentă sa îl soluționeze.

În motivare,

s-a reținut că cererea despre care face vorbire art. 127 din Legea nr, 134/2010

privind Codul de procedură civilă nu trebuie interpretată limitativ, în sensul

în care dispozițiile amintite ar fi incidente numai în situația în care

reclamanții și-ar desfășura activitatea efectiv în cadrul instanței competente

să judece pricina.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 127

alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o

cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același, grad aflat în circumscripția

oricăreia dintre curtea de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție

se află instanța la care își desfășoară activitatea.

”

Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul,

având una din calitățile enumerate

în textul legal și care funcționează în cadrul instanței competente să

soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei

curți de apel învecinate.

Noțiunea

de „instanța, la care își desfășoară activitatea

”

prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire

la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei

dispoziții este

acela de a evita cazurile

de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri

de strămutare.

Prin

urmare, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze o astfel de

situație a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare

părtinitoare a cauzei din pricina calității părților.

În speță,

reclamanții au calitatea de grefieri la Curtea de Apel Suceava în

circumscripția căreia se află Tribunalul Suceava, ca instanță competentă

teritorial și materia! în soluționarea cauzelor

având ca obiect drepturi bănești,

cum este cazul în speță.

Norma

cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edificării

acestuia în sensul în care necompetența teritorială absolută privește toate

instanțele aflate în circumscripția curții de apel a

instanței sau parchetului la care reclamanții, în calitatea lor de

magistrați sau

grefieri, își desfășoară activitatea.

Împrejurarea

că reclamanții nu funcționează efectiv la instanța competentă material și

teritorial în judecarea pricinii în primă instanță, respectiv Tribunalul

Suceava, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civila.

Față de cele

ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este

Tribunalul Bistrița Năsăud, în favoarea căreia va fi stabilită competența de

soluționare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.