ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2734/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2734/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 319 din 15 octombrie

2010, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de

inculpatul I.P.C. privind schimbarea încadrării juridice, din art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) C. pen., art. 176

alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) C. pen., art.

176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul I.P.C. la

pedeapsa închisorii de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și l-a

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 181 C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul I.P.C. la pedeapsa închisorii de 5 luni.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca, în

final, inculpatul I.P.C. să execute pedeapsa mai grea, de 6 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus perioada executată începând cu data de 3 iunie 2009 până la 29

octombrie 2009.

A respins, ca

nefondată, propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat.

A menținut măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Râmnicu Sărat, județul Buzău,

până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în baza art. 14 C. proc.

pen., art. 346 C. proc. pen. a admis în parte cererile formulate de părțile

civile privind acordarea de despăgubiri civile.

A obligat inculpatul

I.P.C. la plata sumelor de 6.000 RON către partea civilă C.T., de 5.000 RON

către partea civilă S.M. și 6.000 RON către partea civilă C.M., cu titlul de

daune morale.

A respins pretențiile

formulate de părțile civile privind acordarea de daune materiale.

A obligat inculpatul

I.P.C. la plata sumelor de 1.442,34 RON, respectiv de 1.571,89 RON către partea

civilă Spitalul Clinic Județean Constanța pentru cheltuielile de spitalizare

efectuate cu părțile civile C.T. și S.M.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul I.P.C.

la data de 3 mai 2009, în jurul orelor 18.00, pe fondul unui conflict spontan,

în timp ce se afla pe D.M. - Techirghiol, a aplicat cu un cuțit lovituri

părților vătămate C.T. și S.M., cauzându-le leziuni ce le-au pus viețile în

primejdie, precum și faptul că la data de 06 aprilie 2009 i-a aplicat părții

vătămate C.M. lovituri ce i-au pricinuit vătămări integrității corporale, ce au

necesitat 35 de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.

Această situație, de

fapt, a fost reținută pe baza declarațiilor părților vătămate C.T., S.M., C.M.,

declarațiile martorilor C.E., D.G.M., R.V., R.Ș., C.S., V.G. și, parțial ale

martorilor S.D. și B.S.C., transcrierile SMS-urilor trimise de inculpat

părților vătămate în intervalul 26 aprilie - 05 mai 2009, rapoartelor de

constatare medico-legală din 5 mai 2009 întocmite de S.M.L.J. Constanța.

În drept, instanța a

apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv ale infracțiunii

de vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 181 C. pen.

Instanța de fond a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea de vătămate corporală

gravă, având în vedere că zonele corporale în care au fost aplicate loviturile

sunt vitale respectiv, torace și venă jugulară, doar acordarea imediată de

îngrijiri medicale împiedicând producerea decesului și corpul tăietor înțepător

cu care s-a acționat.

De asemenea, instanța

de fond a respins apărarea inculpatului în sensul că părțile vătămate au fost

cele care au îndreptat cuțitul către acesta, câtă vreme plăgile înjunghiate au

fost suferite C.T. și S.M., atât în zone vitale, ultimul prezentând și leziuni

specifice autoapărării, la antebraț.

Mai mult, nu a fost

reținută susținerea inculpatului cum că a acționat în legitimă apărare câtă

vreme chiar inculpatul a declarat că partea vătămată C.T. își manifestase

intenția de a-l conduce la poliție și, deci, știa scopul în care era urmărit de

acesta - nefiind o acțiune injustă. Totodată, din probatoriul administrat nu a

rezultat nici că inculpatul a fost ținta unui atac material și direct al

părților vătămate, că vreuna din acesta ar fi ținut în mână cuțitul sau că a

aruncat cu pietre asupra inculpatului, leziunea suferită de acesta fiind

rezultatul loviturilor primite de la C.T., în casă. Totodată, s-a reținut că nu

rezultă că atacarea părților vătămate cu cuțitul era singura șansă de scăpare a

inculpatului.

În ce privește starea

psihică sub imperiul căreia inculpatul a acționat, deși este certă temerea sa

după loviturile primite în casă de la partea vătămată, având în vedere apelul

la serviciul 112 format imediat după plecarea din casa familiei C. și înainte

de întâlnirea pe câmp cu aceștia, față de comportamentul din autobuz, instanța

a considerat că nu poate fi reținută provocarea câtă vreme primul care a avut o

acțiune provocatorie a fost chiar inculpatul, prin telefoanele și SMS-urile de

amenințare și prin vătămarea lui C.M.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la natura și

gravitatea infracțiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile

săvârșite așa cum sunt reglementate de partea specială a Codului Penal,

pericolul social concret determinat prin analiza circumstanțelor reale (arma cu

care a acționat, zona vizată, urmările produse, motivele ce l-au determinat,

intervalul de timp în care s-a derulat conflictul și în care inculpatul s-a

manifestat agresiv la nivel declarativ dar și faptic prin incidentul din 6

aprilie 2009, culminând cu cele întâmplate la data de 2 mai 2009, faptul că și

în circumstanțe distincte de cauza de față a procedat în același mod, datele ce

caracterizează persoana inculpatului - vârsta tânără a acestuia și lipsa

antecedentelor penale, caracterul obsesiv al acțiunilor acestuia, faptul că

inculpatul are o tolerență minimă la frustrare) singura posibilitate de ieșire

dintr-o astfel de situație al cărei control îl pierde fiind violența).

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța și inculpatul I.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Apelul parchetului a

vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, care nu

corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen. și scopului prev. de art. 52 C.

pen.

Apelul inculpatului

I.P.C. a vizat infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav,

sub următoarele aspecte:

- greșita respingere

a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la

omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

motivând că în raport de modul de comitere a faptei nu a existat intenția

inculpatului de a ucide părțile vătămate;

- fapta de tentativă

la omor calificat și deosebit de grav a fost săvârșită în stare de legitimă

apărare, motiv pentru care a solicitat achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.;

- reținerea în

subsidiar, a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și, pe

cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei la care a fost condamnat

inculpatul pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de

grav astfel încât să fie îndeplinite condițiile pentru aplicarea modalității de

executare, prev. de art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 114/P din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatul I.P.C. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

apelul declarat de inculpat s-a reținut că instanța fondului a stabilit, în mod

corect, starea de fapt, vinovăția acestuia, dând faptelor comise de acesta,

încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.

De asemenea, s-a

reținut că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea de tentativă la omor

calificat și deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală gravă

constatându-se că, în cauză, probele administrate relevă că părților vătămate

le-au fost aplicate lovituri în zone vitale cu un corp dur tăietor - torace și

venă jugulară și doar acordarea unor îngrijiri medicale de urgență a împiedicat

producerea decesului.

Totodată, s-a reținut

că intenția inculpatului a fost aceea de a aplica loviturile exact în acele

zone urmărind decesul acestora în raport și de amenințările proferate prin

SMS-urile și convorbirile telefonice purtate, în mod repetat, cu membrii

familiei C. sau deși nu a urmărit producerea decesului, a prevăzut și acceptat

această urmare.

Mai mult, s-a

apreciat că, în cauză, nu sunt incidente disp. art. 44 C. pen. întrucât

inculpatul nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile reglementate de lege, câtă

vreme acesta a declarat că partea vătămată C.T. a manifestat intenția de a-l

conduce la poliție și, deci scopul în care era urmărit nefiind o acțiune

injustă, acesta nefiind atacat, în mod concret, imediat și direct de către

părțile vătămate, nerezultând din probele administrate că vreuna dintre acestea

ar fi avut în mână vreun obiect contondent pe care să-l folosească asupra

inculpatului. astfel încât sa-i pună în pericol grav persoana.

În lipsa atacului

material direct, imediat și injust s-a apreciat că nu se poate reține ipoteza

prevăzută la art. 44 alin. (3) C. pen. care vizează depășirea limitelor unei

apărări proporționale cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a

produs atacul.

Referitor la critica

inculpatului privind incidența în speță a dispozițiilor referitoare la starea

de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., instanța de apel a apreciat că,

în cauză, nu se poate reține în favoarea inculpatului această circumstanță.

În ceea ce privește

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța s-a apreciat că

prima instanță a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72

C. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei.

Instanța de apel, a

apreciat că regimul sancționator aplicat inculpatului a fost corect determinat

atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, de natură să

asigure scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere,

de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de

către acesta.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul

I.P.C. invocând cazul de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzute

de art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse într-un cuantum sub

minimul special prevăzut de lege.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 73 lit.

b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub

imperiul unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din

partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă adusă

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În raport de aceste

dispoziții legale, pentru reținerea circumstanței atenuante legale trebuie

dovedite următoarele patru condiții: existența unei anumite acțiuni de

provocare din partea persoanei vătămate, actul provocator al victimei să

determine o puternică tulburare sau emoție infractorului, sub stăpânirea

puternicei tulburări sau emoții infractorul să fi săvârșit infracțiunea și

infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.

Or, în cauză, în mod

corect, s-a reținut că din probele administrate rezultă că cel care a inițiat

conflictul a fost inculpatul, care prin convorbiri telefonice și SMS-uri, i-a

amenințat cu moartea pe membrii familiei C., partea vătămată C.T., pe soția

acestuia C.E. și pe fiica lor, partea vătămată C.M. Este real că, inculpatul

s-a aflat în stare de temere, după ce a fost lovit în locuința părții vătămate

C.T., că a apelat serviciul 112 după plecarea din această locație însă,

raportat la comportamentul avut de inculpat în autobuz, instanțele, în mod corect,

au apreciat că nu se poate reține scuza provocării în favoarea inculpatului,

nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale mai sus enunțate.

Înalta Curte reține

că, în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea

tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Prin hotărârea

atacată, în mod corect, s-a reținut că, în cauză s-a ținut seama de

dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul, de

gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, determinat de

circumstanțele reale ale comiterii faptelor, respectiv arma cu care a acționat,

zonele vitale vizate respectiv, torace și venă jugulară, urmările produse -

punerea în primejdia a vieții părților vătămate C.T. și C.M., care au fost salvate

doar prin asistența medicală calificată și de urgență ce li s-a asigurat precum

și leziunile cauzate părții vătămate C.M., care au necesitat pentru vindecare

35 de zile de îngrijiri medicale, motivele ce l-au determinat pe inculpat să

acționeze, intervalul de timp în care s-a derulat conflictul, începând cu

incidentul din 06 aprilie 2009 când acesta s-a manifestat agresiv la nivel

declarativ și ajungând la data de 02 mai 2009 când inculpatul a comis fapta de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav.

S-a ținut seama de

asemenea, de datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, tânăr

în vârstă de 23 de ani, fără antecedente penale, cu o conduită nesinceră în

cursul procesului penal.

În mod corect, în

raport de lipsa antecedentelor penale și a vârstei tinere a inculpatului s-au

reținut în favoarea acestuia, circumstanțele atenuante judiciare, prev. de art.

74 lit. a) și alin. (2) C. pen., cărora li s-a dat eficiență în condițiile art.

76 lit. b) C. pen., în sensul aplicării unor pedepse pentru cele 2 infracțiuni

săvârșite, într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege.

În consecință,

apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedeapsa stabilită a fost corect

individualizată, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului și realizarea

scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată

că nu se impune reducerea acesteia, nefiind incident în speță cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Neexistând alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de inculpatul I.P.C. împotriva Deciziei penale nr. 114/P din

27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P.C. împotriva Deciziei penale nr.

114/P din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N