ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2056/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2056/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din data de 22 mai 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus amânarea judecării cauzei la un termen ulterior pentru a se îndeplini procedura de citare cu partea civilă C.V., părțile vătămate, dar și pentru a-i da posibilitatea apărătorului ales al apelantului inculpat să susțină personal interesele clientului său în fața instanței de apel. Împotriva acestei încheieri, partea civilă care nu a fost prezentă la termenul din 22 mai 2012, a declarat recurs, nemulțumită fiind că nu s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților astfel cum a solicitat.
Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Pe de altă parte, se constată că potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când sunt pronunțate de instanța de fond și de apel și vizează măsuri preventive, respectiv luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea, încetarea acestora.
Din interpretarea textului de lege anterior menționat, se observă că încheierile prin care se dispune amânarea cauzei nu pot fi recurate, legiuitorul neprevăzând în mod expres nicio cale de atac împotriva acestora. Analizând cererea de recurs a părții civile se constată că recursul vizează doar o încheiere prin care s-a dispus amânarea cauzei, nu se atacă nici o sentință sau decizie, iar la termenul din data de 22 mai 2012 instanța nu a luat în discuție nici o propunere de arestare a inculpaților. Chiar dacă, presupunând că la termenul din 22 mai 2012 instanța ar fi luat în discuție o propunere de arestare preventivă a vreunui inculpat, partea civilă nu avea calitatea procesuală să solicite luarea vreunei măsuri preventive față de aceștia și nici să declare vreo cale de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele ce preced, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.V. împotriva Încheierii din data de 22 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4175/1 18/2009. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2012. Procesat de GGC - N
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.