ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2056/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din data de 22 mai

2012, Curtea de Apel Constanța a dispus amânarea judecării cauzei la un termen

ulterior pentru a se îndeplini procedura de citare cu partea civilă C.V.,

părțile vătămate, dar și pentru a-i da posibilitatea apărătorului ales al

apelantului inculpat să susțină personal interesele clientului său în fața

instanței de apel.

Împotriva acestei

încheieri, partea civilă care nu a fost prezentă la termenul din 22 mai 2012, a

declarat recurs, nemulțumită fiind că nu s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților

astfel cum a solicitat.

Examinând recursul

declarat de partea civilă prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte

constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,

privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum

și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual

penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane

aflate în situații identice.

Revine așadar, părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control

judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II

C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea

acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și

ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, pe de o

parte, potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de

reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive,

determinate de lege.

Pe de altă parte, se

constată că potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia

recurată, cu excepția cazurilor când sunt pronunțate de instanța de fond și de

apel și vizează măsuri preventive, respectiv luarea, menținerea, înlocuirea,

revocarea, încetarea acestora.

Din interpretarea

textului de lege anterior menționat, se observă că încheierile prin care se

dispune amânarea cauzei nu pot fi recurate, legiuitorul neprevăzând în mod

expres nicio cale de atac împotriva acestora.

Analizând cererea de

recurs a părții civile se constată că recursul vizează doar o încheiere prin

care s-a dispus amânarea cauzei, nu se atacă nici o sentință sau decizie, iar

la termenul din data de 22 mai 2012 instanța nu a luat în discuție nici o

propunere de arestare a inculpaților. Chiar dacă, presupunând că la termenul

din 22 mai 2012 instanța ar fi luat în discuție o propunere de arestare

preventivă a vreunui inculpat, partea civilă nu avea calitatea procesuală să

solicite luarea vreunei măsuri preventive față de aceștia și nici să declare

vreo cale de atac.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele

ce preced, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

recursul va fi respins, ca inadmisibil.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.V. împotriva Încheierii din

data de 22 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4175/1 18/2009.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2012.

Procesat de GGC - N