ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Națională de Meteorologie a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Direcția Generala Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS MEDIU stingerea creanței bugetare rezultată din nereguli, prin anularea în tot a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, înregistrată sub nr. x din 29.12.2016, emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu privind contractul de furnizare nr. x/04.03.2015 "31 stații meteorologice automate SMA, 31 sisteme de calcul și o aplicație software personalizată tip consolă" din cadrul proiectului "Dezvoltarea sistemului național de monitorizare și avertizare a fenomenelor meteorologice periculoase pentru asigurarea protecției vieții și a bunurilor materiale" Cod SMIS 59667, a Deciziei nr. 4347 emisă la 30.01.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), exonerarea de la plata corecției financiare aplicate, în sumă de 198.090 RON, precum și restituirea sumei de 198.090 RON, achitate cu titlu de contravaloare corecție financiară, potrivit Ordinului de Plată nr. x din 25.01.2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4114 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta Administrația Națională de Meteorologie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale,Adminitrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Infrastructură Mare-Autoritatea de Management POS MEDIU, a fost anulată decizia nr. 4347/30.01.2017 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.12.2016 în ceea ce privește corecția financiară în valoare de 198.090 de RON, a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 198.090 de RON și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4114 din 3 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiate. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-pârâtă a susținut că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, întrucât nu au fost analizate punctual toate apărările formulate de aceasta, în considerente neregăsindu-se motivele pentru care aceste apărări au fost respinse, instanța limitându-se la a-și însuși criticile formulate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actelor contestate. Cu privire la motivarea hotărârii, recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din CEDO, Decizia nr. 1540/17.03.2010 a ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, recurenta a susținut că sentința recurată este dată cu greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a legislației în vigoare în materia achizițiilor publice. Astfel, referitor la reținerile instanței cu privire la avizul Comitetului Tehnico-Economic pentru Societatea Informațională potrivit cărora "avantajul tehnic a fost în mod legal valorificat prin documentația de atribuire", a arătat că deși AMPOS Mediu a apreciat că avantajul tehnic este justificat, acest lucru nu exonerează autoritatea contractantă de a respecta legislația în materia achizițiilor publice. A susținut recurenta că are caracter restrictiv menționarea la Criteriile de atribuire stabilite în anunțul de participare, la secțiunea IV.2.1 Criterii de atribuire, punctul 5 Baza de date locală este A., factor de evaluare care a fost precizat în mod identic și în fișa de date a achiziției la secțiunea IV.2.1, unde se arată și algoritmul de calcul al acestui factor, respectiv punctaj BDL - 0 puncte pentru orice altă bază de date freeware, și 3 puncte pentru baza de date freeware A.. Astfel, utilizarea unui criteriu de atribuire/factor de evaluare ce privește o anumită marcă sau sursă, un anumit proces, brevete de invenție, tipuri sau o origine de producție, are ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau anumitor produse, autoritatea contractantă restricționând așadar participarea la procedura de atribuire, îngrădind astfel tratamentul egal al posibililor participanți la procedura de achiziții. A mai criticat recurenta reținerea primei instanțe în sensul că "în anunțul de participare, pentru criteriul de atribuire utilizat - oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, prin stabilirea unui subcriteriu de evaluare, de doar 3% baza de date locală A. din total 50p - Componenta tehnică și 100p din total, nu au fost eliminați operatorii economici." De asemenea, reținerea judecătorului fondului, potrivit căreia dovedirea compatibilității nu restrânge concurența, întrucât nu interesează orice produs de pe piață, ci doar acelea susceptibile de a se integra în infrastructura existentă oferind nivelul de performanță tehnică descrise în documentația de atribuire, este nefondat, având în vedere că în situația în care nu erau menționate respectivele cerințe restrictive, nu reprezintă un mod cert de a demonstra că alte oferte depuse de alți operatori nu ar fi fost compatibile în măsura în care cerințele caietului de sarcini erau întocmite corespunzător astfel încât să elimine orice fel de îndoială asupra compatibilității sistemelor. În mod greșit, în opinia recurentei, a reținut curtea de apel și faptul că "autoritatea contractantă a urmărit eficientizarea utilizării fondurilor publice și a avut și o justificare obiectivă, nediscriminatorie, constând în compatibilitatea software-ului cu cel folosit anterior în cardul ANM, astfel încât la nivel național exporturile/backup-urile bazelor de date locale să permită importul în baza de date națională păstrând aceleași structuri de baze de date, lucru ce va permite simplificarea operațiilor de recuperare a datelor în caz de incident la nivelul fluxului operativ de date în vederea asigurării completitudinii și calității sporite ale datelor", instanța neținând cont nici de faptul că cele constatate de autoritatea de management au la bază Raportul preliminar DG REGIO Ref. Ares 92016) x - scrisoaera de management nr. x/07.10.2016 privind misiunea nr. 2015/RO/REGIO/C2/1571 - auditul operațiunilor din cadrul POS Mediu. În fine, a susținut recurentul-pârât că față de prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere constatările cu implicații financiare din cadrul raportului de audit nr. 61582/AP/26.07.2016, și a Notei de constatare întocmite ca urmare a verificări iefectuate de AM POS, interesul protejării destinației fondurilor europene se apreciază în concret în funcție de stadiul implementării și de desfășurare a contractului încheiat ca urmare a procedurii de achiziții. Totodată, reținerile instanței de fond cu privire la faptul că "atât documentația de atribuire cât și anunțurile/eratele din anunț nu au fost contestate de niciun potențial ofertant" sunt eronate întrucât exercitarea/neexercitarea dreptului legal de a contesta procedura de către potențiali operatori economici nu înlătură răspunderea ANP pentru încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, astfel cum au fost constatate prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.12.2016. Oricum potențialii operatori și-ar apăra un interes propriu, în timp ce autoritatea pârâtă apără un interes public. Mai mult, acțiunea statului, prin organismele sale de specialitate este impusă și condiționată de dispoziții legale care prevăd imperativ regulile de realizare a veniturilor și de utilizare a acestora pentru necesități de interes public, cu precădere atunci când gestionează și administrează fonduri comunitare nerambursabile. În concluzie, recurentul-pârât a susținut că actele contestate îndeplinesc toate condițiile de legalitate, acțiunea reclamantei fiind neîntemeiată.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă Administrația Națională de Meteorologie a formulat întâmpinare, prin care a solicitat verificarea respectării termenului de formulare a recursului și a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a arătat că recursul este formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege, astfel cum rezultă din actele dosarului și solicită respingerea excepției nulității recursului, pe fond, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluția din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecății la data de 1 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, apreciind că recurentul-pârât a formulat argumente de ordin critic cu privire la nemotivarea sentinței recurate, întrucât, în opinia sa, instanța de fond nu a analizat punctual toate apărările acestuia, invocând, totodată și aplicarea greșită a legislației în vigoare, care se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta Administrația Națională de Meteorologie, în calitate de solicitant, a depus în cadrul Programul Operațional Sectorial de Mediu 2007-2013 (POS Mediu) cerere de finanțare pentru proiectul "Dezvoltarea sistemului național de monitorizare și avertizare a fenomenelor meteorologice periculoase pentru asigurarea protecției vieții și a bunurilor materiale" cod SMIS 59667. În data de 26.11.2015 a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/26.11.2015 între Ministerul Fondurilor Europene (antecesor al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu (AM POS Mediu) și Administrația Națională de Meteorologie în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AM POS Mediu pentru proiectul sus-menționat, valoarea totală a Proiectului implementat fiind de 5.387.417 RON, inclusiv TVA, din care finanțare nerambursabilă din Fondul de Coeziune în valoare de 4.848.675 RON. Cu privire la implementarea proiectului în cauză, a fost emisă Suspiciunea de neregulă nr. 4179/2180/27.10.2016, privind încheierea contractului de furnizare nr. x/04.03.2015, transmisă de către Direcția Coordonare Verificare Achiziții Publice - Serviciul Conformitate Achiziții Publice din cadrul AM POS Mediu, Suspiciune întocmită în baza Raportului preliminar DG REGIO Ref. Ares 92016) x. Autoritatea de Management POS Mediu a procedat la efectuarea unei verificări documentare ce a avut ca scop verificarea aspectelor semnalate în suspiciunea de neregulă nr. 4179/2180/27.10.2016, întocmită în baza Raportului preliminar DG REGIO Ref. Ares 92016) x - scrisoarea de management nr. x/07.10.2016 privind misiunea nr. 2015/RO/REGIO/C2/1571 - auditul operațiunilor din cadrul POS Mediu. Contractul de servicii nr. x/04.03.2015 avea ca obiect furnizarea a "31 stații meteorologice automate SMA, 31 sisteme de calcul și o aplicație software personalizată tip consolă" în cadrul proiectului Dezvoltarea sistemului național de monitorizare și avertizare a fenomenelor meteorologice periculoase pentru asigurarea protecției vieții și a bunurilor materiale. Având în vedere calitatea AM POS Mediu de autoritate competentă cu gestionarea fondurilor europene, de a stabili creanțe bugetare și de a emite titluri de creanță în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, o echipă de control din cadrul AM a procedat la efectuarea unor verificări documentare, ca urmare a aspectelor semnalate în sesizarea de neregulă anterior menționată. Urmare a acestor verificări, a fost întocmită Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.12.2016, prin care a fost individualizată și stabilită în sarcina reclamantei o creanță în sumă de 198.090 RON. Împotriva titlului de creanță, denumit "Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare" înregistrat sub nr. x/29.12.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management POS Mediu, ANM a formulat contestație administrativă, înregistrată la AM POS Mediu cu nr. 2034/16.01.2017, care a fost respinsă prin Decizia nr. 4347/30.01.2017. În acest context a fost învestită instanța de contencios administrativ și fiscal cu cererea formulată de reclamantă prin care a solicitat anularea în tot a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, înregistrată sub nr. x din 29.12.2016, emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu privind contractul de furnizare nr. x/04.03.2015 "31 stații meteorologice automate SMA, 31 sisteme de calcul și o aplicație software personalizată tip consolă" din cadrul proiectului "Dezvoltarea sistemului național de monitorizare și avertizare a fenomenelor meteorologice periculoase pentru asigurarea protecției vieții și a bunurilor materiale" Cod SMIS 59667, a Deciziei nr. 4347 emisă la 30.01.2017 emisă de același pârât, exonerarea de la plata corecției financiare aplicate, în sumă de 198.090 RON, precum și restituirea sumei de 198.090 RON, achitate cu titlu de contravaloare corecție financiară, potrivit Ordinului de Plată nr. x din 25.01.2017. Prin sentința recurată acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând critici de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că instanța de fond a ținut cont exclusiv de afirmațiile reclamantului, și și-a argumentat soluția pe bază de prezumții, care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii admiterii de chemare în judecată. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., circumscris acestui motiv de casare recurenta-pârâtă invocând, în esență, impunerea de către autoritatea contractantă a unor cerințe restrictive, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze împreună în raport de finalitatea lor concretă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 "autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia". Înalta Curte constată că dispozițiile sus-menționate sunt incidente în cauză, fiind nefondată critica formulată de recurentă cu privire la faptul că cerința cu privire la utilizarea unei anumite versiuni a programului informatic (Baza de date locală este A. ar fi limitat accesul potențialilor ofertanți la procedura respectivă și, pe cale de consecință, s-ar fi încălcat astfel principiul egalității de tratament impus atât de legislația națională, cât și de legislația europeană, potrivit căruia "utilizarea unui criteriu de atribuire/factor de evaluare ce privește o anumită marcă sau sursă, un anumit proces, brevete de invenție, tipuri sau origine de producție, are ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau a anumitor produse". În anunțul de participare, pentru criteriul de atribuire utilizat "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", prin stabilirea unui sub-criteriu de evaluare, de doar 3% Baza de date locală este A. din total 50p - Componenta Tehnică și 100p din total, nu au fost eliminați operatorii economici. În aceste condiții, nu se poate considera că operatorii economici ar fi fost defavorizați, având în vedere că versiunea de bază de date de colectare operativă națională B. ar fi fost o soluție comercială, care implica și costuri mari, pe când în cazul softului freeware (cost zero) de bază de date A. orice posibil furnizor avea acces gratuit pentru a putea dezvolta aplicația pe baza acestuia. Cu privire la susținerea recurentului în sensul că faptul că pentru validarea documentației de atribuire, Administrația Națională de Meteorologie a solicitat în prealabil avizul Comitetului Tehnico-Economic pentru Societatea Informațională din cadrul Ministerului pentru Societatea Informațională (nr. 278/08.10.2014), prin care pârâtul a recunoscut în mod expres că avantajul tehnic este justificat, însă acest lucru nu exonerează autoritatea contractantă de a respecta legislația în materia achizițiilor publice, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța instanța de fond a reținut că avantajul tehnic a fost în mod legal valorificat prin documentația de atribuire. Procedura de achiziție a noilor sisteme instalate în noua arhitectură de stații meteorologice automate s-a desfășurat în anul 2014, astfel că cerințele pentru noile sisteme au fost, în mod firesc, conforme tehnologiei accesibile la momentul respectiv și anume: sisteme de operare Windows 7/8 pe 32/64 biți și o bază de date de tip freeware care să nu implice costuri de licențiere pentru niciun posibil furnizor. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 scopul ordonanței constă în promovarea concurenței între operatorii economici, iar principiile ce stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică sunt a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoașterea reciprocă; d) transparența; e) proporționalitatea; f) eficiența utilizării fondurilor publice. Prin raportare la aceste dispoziții legale, instanța de recurs, împărtășind opinia judecătorului fondului, reține că autoritatea contractantă a urmărit eficiența utilizării fondurilor publice și a avut și o justificare obiectivă, nediscriminatorie, constând în compatibilitatea software-ului cu cel folosit anterior în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, astfel încât la nivel național exporturile/backup-urile bazelor de date locale să permită importul în baza de date națională păstrând aceleași structuri de baze de date, lucru ce va permite simplificarea operațiilor de recuperare a datelor în caz de incident la nivelul fluxului operativ de date în vederea asigurării completitudinii și calității sporite a datelor. De asemenea, s-a urmărit ca toate informațiile/datele meteorologice produse de cele 31 de stații automate din noua arhitectură să poată fi integrate în baza de date națională B. existentă în infrastructura Administrației Naționale de Meteorologie, condiționare tehnică esențială și nediscriminatorie. Totodată, a fost respectat principiul transparenței, prin aceea că a fost publicat anunțul de participare și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu nr. 2014/S211-373408 din 01.11.2014, ce a avut ca scop buna gestiune procedurală a licitației, pentru asigurarea unei piețe a achizițiilor publice competitive și deschise la nivel european. Astfel, condiția impusă a fost proporțională cu scopul urmărit, fiind stabilit un punctaj separat pentru acest sub-criteriu, ceea ce înseamnă că potențialii ofertanți nu ar fi fost excluși de plano, ci se presupune că, în măsura în care ar fi existat și alte soluții tehnice echivalente, ofertele ar fi fost prezentate, iar ruperea echilibrului între cerința tehnică cu efect aparent restrictiv și scopul legitim urmărit s-ar fi observat în concret. Or, la procedura de atribuire au fost depuse un număr de 5 oferte, printre ofertanți regăsindu-se și societăți din țări membre ale Uniunii Europene, respectiv Marea Britanie, Slovacia, Finlanda, Spania, iar documentația de atribuire nu a fost contestată de niciun operator economic în ceea ce privește caracterul restrictiv și discriminatoriu, de unde rezultă că modalitatea de valorificare a acestei specificații tehnice a fost nu numai temeinic justificată, ci și proporțională, respectiv nu a avut ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul ca nefondat.