ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2886/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017, reclamanta Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, în temeiul art. 11, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 194 din C. proc. civ., a solicitat: suspendarea executării actului administrativ reprezentând titlul de creanță intitulat Raport de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu și a Deciziei nr. 74166/30.08.2016 privind soluționarea contestației formulate de către instituția sa împotriva Raportului de neconformitate mai sus amintit, până la soluționarea definitivă a cauzei; anularea Deciziei nr. 74166/30.08.2016 privind soluționarea contestației formulate de instituția reclamantă împotriva Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial, anularea Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu.

1.1. Sentința instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4990 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

1.2. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 4990 din 18 decembrie 2017 a formulat recurs reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

O primă critică vizează faptul că, prin decizia nr. 74166/30.08.2016 privind soluționarea contestației administrativă formulată de recurentă, a fost respinsă contestația, fără să fie analizate criticile invocate de reclamantă, reprezentanții intimatei limitându-se să preia motivarea din Nota de constatare contestată, acest aspect echivalând, în opinia recurentei, cu o nemotivare a deciziei.

Pe fondul cauzei, se critică faptul că, în mod eronat și prin aplicarea greșită a textelor de lege incidente, instanța de fond ar fi reținut că autoritatea de management a răspuns punctual criticilor formulate de reclamantă pe calea contestației, respectiv că, raportat la criticile cuprinse în contestația administrativă, decizia contestată ar cuprinde argumentele în baza cărora s-a adoptat soluția de respingere a căii de atac administrative. De asemenea, recurentul susține că, deși a procedat la interpretarea art. 50 indice 1 din O.U.G. nr. 34/2006, instanța nu a putut acoperi nemotivarea, sub acest aspect, a Deciziei nr. 74166/30.08.2016 a Comisiei de soluționare a contestației cu privire la dispozițiile legale în discuție iar, prin considerentele reținute în conținutul deciziei atacate, se infirmă practic aspectele care au stat la baza emiterii titlului de creanță intitulat Raport de neconformitate.

Tot în cadrul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de fond, în mod greșit, ar fi exclus aplicabilitatea prevederilor art. 50 indice 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, în cuprinsul cărora legiuitorul a reglementat expres faptul că "modificarea/completarea criteriilor de calificare și selecție, în condițiile prevăzute la art. 179 alin. (4), se face în mod obligatoriu prin publicarea unei erate și cu prelungirea perioadei necesare elaborării candidaturilor/ofertelor", că norma legală instituie condiționarea publicării tuturor informațiilor din anunțul de intenție de "măsura în care acestea sunt cunoscute la data anunțului de intenție", or proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenției de achiziție de către autoritatea contractantă, iar operațiunile ulterioare de completare cu informații nu au modificat/alterat sub nicio formă criteriile de calificare și de selecție, în sensul reglementat de lege (art. 50*1 din O.U.G. nr. 34/2006).

Pe de altă parte, susține recurentul, acceptarea de către ANRMAP a publicării anunțului de participare, confirmă faptul că I.G.S.U, ca autoritate contractantă, în mod justificat, a redus termenul cuprins între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în JOUE și data-limită de depunere a ofertelor; ca atare, în opinia recurentei, autoritatea contractantă a respectat legislația și reglementările în domeniul achizițiilor publice în vigoare la data transmiterii spre publicare a anunțului de intenție cât și a anunțului de participare, fapt confirmat și de către ANRMAP, singura instituție la nivel național cu rol în reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice, prin acceptarea anunțurilor(de intenție și de participare), cât și de UCVAP, organ responsabil pentru îndeplinirea funcției de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziții publice, prin raportul emis de observatorul desemnat.

O altă critică vizează faptul că, în mod greșit, echipa de control ar fi reținut neregula constatată printr-o interpretare eronată a noțiunii de "neregulă", așa cum acesta este definită în mod expres, atât de legislația comunitară aplicabilă în materie, respectiv Regulamentul nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului CE nr. 1260/1999, cât și de legislația națională, respectiv de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Susține recurentul că echipa de control nu ar fi dovedit în niciun mod prejudiciul creat de beneficiar bugetului Uniunii Europene prin suspiciunea care a vizat neasigurarea de către autoritatea contractantă a timpului necesar operatorilor economici pentru pregătirea ofertelor.

Ultima critică ce face obiectul recursului vizează cuantumul corecției aplicate, susținând recurentul că nu ar rezulta din expunerea de motive a stării de fapt, de ce măsura administrativă de corecție bugetară este necesară, adecvată, corespunzătoare scopului urmărit și de ce gradul de colectare stabilit în nota de constatare a fost stabilit la respectiv 5% din cuantum, câtă vreme legiuitorul, în anexa din H.G. nr. 519/2014 la pct. 3, stabilește o proporționalitate de 5% (corecția financiară/reducerea procentuală care poate fi între 2% și 5%, în cazul în care natura și gravitatea consecințelor abaterii nu justifică o corecție financiară/reducere procentuală de 5%), 10% sau 25%.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii primei instanțe. Susține intimatul faptul că legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod imperativ dreptul oricărui operator economic interesat de a avea la dispoziție "un interval de timp adecvat și suficient", un timp rezonabil pentru obținerea informațiilor complete și relevante pentru elaborarea ofertelor, corelativ cu obligația autorității contractante de a respecta perioadele minime care trebuie asigurate între, pe de o parte, data transmiterii spre publicare a anunțurilor de participare sau data transmiterii invitațiilor de participare și, pe de altă parte, data limită pentru depunerea ofertelor/candidaturilor care, în cauza de față, a fost încălcată de reclamant.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs

1.3. Argumente de fapt și de drept relevante

Din perspectiva situației de fapt se reține că între Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în calitate de beneficiar și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, a fost încheiat contractul de finanțare nr. x/18.12.2015, Cod SMIS 59855, privind implementarea proiectului "Răspunsul eficient salvează vieți".

În vederea aducerii la îndeplinire a proiectului menționat, autoritatea contractantă (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) a inițiat procesul de atribuire a acordului cadru nr. 47632/04.08.2015-echipamente de intervenții la inundații: lot x ambarcațiune de salvare din aluminiu cu motor", utilizând procedura de licitație deschisă și stabilind termenul limită de depunere a ofertelor data de 11.06.2015. Procedura a fost inițiată prin publicarea în SEAP a anunțului de intenție nr. x/14.03.2015, anunțul fiind publicat și în JOUE cu nr. JO/S93928/18.03.2015, ulterior, acest anunț a fost modificat prin trei anunțuri tip erată succesive, în zilele de 01.04.2015, 10.04.2015 și 29.04.2015, modificările introduse vizând denumirea contractului, descriere si cantitati bunuri, eliminarea unui produs, modificarea valorii loturilor 1,2, descriere si valoare loturi

În exercitarea atribuțiilor de control, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, în speță Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, a procedat la verificarea corectitudinii procedurii de achiziție. În urma finalizării activității de control, a fost întocmit Raportul de Neconformitate nr. x/19.07.2016, în cuprinsul căruia s-a reținut existența unor abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și, în conformitate cu pct. 3 din Anexa la H.G. nr. 519/2015, s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea Acordului Cadru, respectiv din valoarea de 7.176.000 RON fara TVA.

Concret, în sarcina autorității contractante, s-a reținut că a încălcat dispozițiile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că autoritatea contractantă a modificat anunțul de participare succesiv prin 3 erate, iar schimbările au avut ca obiect modificarea descrierii bunurilor ce urmează a fi achiziționate, a cantităților aferente acestora, a valorii estimate precum si reducerea numărului operatorilor economici cu care autoritatea contractantă urma a încheia acordul-cadru; în acest mod, între publicarea ultimei erate si anunțul de participare au fost numai 17 zile iar in aceste condiții, operatorii economici nu au avut timp sa obțină de la furnizori/producători prețuri competitive.

Împotriva Raportului de Neconformitate, autoritatea contractantă a formulat contestație administrativă, aceasta fiind soluționată prin decizia nr. 74166/30.08.2016 în sensul respingerii ca neîntemeiată a căii de atac administrative. În aceste condiții, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ.

Examinând hotărârea curții de apel prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea hotărârii de fond. Aceasta întrucât prima instanță a aplicat judicios dispozițiile de drept substanțial, considerentele prezentate justificând soluția adoptată, ceea ce face ca recursul îndreptat împotriva sentinței să fie nefondat.

Având în vedere conținutul criticilor ce fac obiectul celor două motive de casare invocate de către recurentă, se impune analiza cu prioritate a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6, invocat de către titulara căii de atac, în cadrul primei critici. În legătură cu acest motiv de recurs, se constată de la început faptul că recurentul a invocat aproape formal situația de casare de la punctul 6, fără să dezvolte ulterior argumentele ce ar susține-o, limitându-se doar la a critica soluția primei instanțe sub aspectul că ar fi reținut în mod eronat împrejurarea că decizia de soluționare a contestației administrative ar cuprinde argumentele în baza cărora s-a adoptat soluția de respingere a căii de atac administrative ca neîntemeiată.

Trebuie precizat mai întâi faptul că exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de fond de a motiva sentința pe care a pronunțat-o privește, în esență, arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a pronunțat soluția criticată în recurs, criterii legale pe care sentința recurată le îndeplinește. Motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o chestiune de cantitate și nici nu obligă instanța să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun și să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Revenind la prezenta cauză, în contextul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a formulat susțineri de maximă generalitate, cu caracter pur formal; indiferent că se reclamă nemotivarea hotărârii, indicarea unor motive contradictorii de către instanță sau a unor motive străine de natura pricinii, recurentul era ținut să indice instanței de recurs și să dezvolte atare ipoteză de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate lipsa motivării, caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanța de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) și să indice acele considerente străine de natura pricinii.

Cu toate acestea, recurentul face, practic, trimitere doar la modalitatea de soluționare a raportului juridic dedus judecății, declarându-și dezacordul față de concluzia instanței și față de sentința pronunțată, prin care a fost menținută soluția dată în contestația administrativă și au fost înlăturate, motivat și justificat, susținerile părții în sensul că decizia de soluționare a contestației sale ar fi nemotivată. Simpla nemulțumire a recurentei față de soluția instanței de fond nu poate atrage incidența în cauză a motivului de casare vizând nemotivarea sau motivarea deficitară a hotărârii, chiar dacă instanța de contencios administrativ a completat cu argumentele sale motivarea deciziei dată în contestația administrativă, neputând fi admis că oarecare deficiențe în argumentația organului fiscal ar putea atrage casarea pentru nemotivare a hotărârii instanței de contencios administrativ care a menținut decizia acestuia.

În consecință, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în întregul său, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 să nu-și găsească incidența în cauză.

În continuare, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond nici din perspectiva unei pretinse aplicări sau interpretări greșite a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă.

Prima critică invocată în cadrul acestui motiv de recurs se referă la faptul că, în mod eronat și prin aplicarea greșită a textelor de lege incidente, susține recurenta, instanța de fond ar fi reținut că autoritatea de management a răspuns punctual criticilor formulate de reclamantă pe calea contestației, respectiv că, raportat la criticile cuprinse în contestația administrativă, decizia contestată ar cuprinde argumentele în baza cărora s-a adoptat soluția de respingere a căii de atac administrative.

Critica este nefondată, întrucât, din analiza conținutului Deciziei nr. 74166/30.08.2016 pronunțată în cadrul contestației administrative, se observă ca aceasta cuprinde motivele de fapt si de drept care au stat la baza soluției de respingere a căii de atac administrativă, răspunzându-se criticilor recurentului-reclamant.

Pe de altă parte, susținerea acestuia în sensul că o eventuală motivare deficitară a deciziei ar fi de natură să îi producă o vătămare, nu poate fi reținută, atâta vreme cât a avut posibilitatea de a supune efectiv nemulțumirile sale în legătură cu respectiva decizie, analizei instanței de contencios administrativ, iar susținerile sale în legătură cu pretinsa nemotivare a deciziei au caracter general, fără a indica exact și a dovedi ca atare care sunt acele critici pe care organul administrativ nu le-ar fi analizat și în ce constă pretinsa vătămare care i-ar fi fost produsă în acest mod.

Nu este lipsit de semnificație nici faptul că, deși în cuprinsul cererii introductive de instanță, se invocă o serie de argumente care se subsumează aceleiași critici de nemotivare a actului contestat, unele dintre acestea (de exemplu, susținerea cu privire la lipsa din cuprinsul deciziei a unei argumentații care să susțină existența impactului financiar al neregulilor și nerespectarea principiului proporționalității în stabilirea valorii corecției financiare) nu au fost menționate și în cuprinsul contestației administrative, astfel că instanța de fond a reținut în mod corect că nu poate fi invocată lipsa motivării sub acest aspect.

Tot în cadrul aceluiași motiv de casare, titularul căii de atac invocă și faptul că instanța de fond, în mod greșit, ar fi exclus aplicabilitatea prevederilor art. 50 indice 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 susținere, de asemenea, lipsită de suport real. Astfel, așa cum a reținut în mod corect judecătorul fondului, reducerea termenului minim la 36 de zile, prevăzută de art. 75 alin. (2) din același act normativ, pentru situația publicării unui anunț de intenție, este permisă doar în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare, în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție, și a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni și cu cel puțin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunțului de participare. Este indubitabil că solicitarea ca informațiile din anunțul de intenție să se regăsească integral și în cadrul anunțului de participare, are ca scop respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică.

Câtă vreme recurentul nu a probat nici în fața organului de control și a instanței de contencios administrativ, dar nici în faza de judecată a prezentului recurs intervenirea unor împrejurări obiective și neprevizibile, ulterioare anunțului de intenție care să împiedice previzionarea formei anunțului de participare, sus-numitul nu trebuia să se limiteze la îndeplinirea obligației de a transmite anunțul de intenție doar la nivel formal ci și cu respectarea obligației ca anunțul de intenție să aibă toate informațiile care sunt prevăzute în cadrul anunțului de participare. Ca atare, câtă vreme nu a fost respectat termenul minim stabilit de art. 75, între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în JOUE și data-limită de depunere a ofertelor, autoritatea contractantă avea obligația prelungirii datei-limită de depunere a ofertelor.

În contextul expus, apare ca fiind lipsită de eficiență și susținerea recurentului în sensul că acceptarea de către ANRMAP și UCVAP a publicării anunțului de participare ar fi o garanție a respectării legalității și a faptului că I.G.S.U, ca autoritate contractantă, în mod justificat, ar fi redus termenul cuprins între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în JOUE și data-limită de depunere a ofertelor. Raționamentul instanței de fond în sensul că autoritatea de management, în ipoteza în care constată că s-au încălcat dispozițiile naționale sau contractuale incidente in materia achizițiilor publice, nu are obligația de a raporta aceste constatări către cele două instituții evocate, ci, dimpotrivă, îi incumba obligația legala de a stabili corecții financiare, este unul corect.

Aceasta deoarece, potrivit art. 29 din H.G. nr. 398/2015, astfel cum a fost modificat de pct. 19 al art. I din H.G nr. 904/2016 "în cazul în care autoritatea de management constată că au existat încălcări ale legislației europene sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică reduceri procentuale/corecții financiare, fără a fi condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de Agenția Națională pentru Achiziții Publice.", astfel că, în exercitarea acestor atribuții, autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de cele două instituții. Mai mult decât atât, față de dispozițiile contractului de finanțare nr. x/18.12.2014, care nu prevăd clauze de excludere a răspunderii beneficiarului în cazul în care UCVAP nu constată neregulile descoperite ulterior de autoritatea de management, subzistă răspunderea reclamantului pentru constarea unor astfel de nereguli în desfășurarea procedurii de achiziție publică.

Nefondată apare ca fiind și critica vizând pretinsa interpretare eronată a noțiunii de "neregulă" de către instanța de fond, susținând recurentul că echipa de control nu ar fi dovedit în niciun mod prejudiciul creat de beneficiar bugetului Uniunii Europene prin suspiciunea care a vizat neasigurarea de către autoritatea contractantă a timpului necesar operatorilor economici pentru pregătirea ofertelor.

Este conturat și unanim admis în jurisprudența europeană că neregula înseamnă orice încălcare a dreptului Uniunii Europene sau a dreptului național în legătură cu aplicarea sa, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea fondurilor structurale și de investiții europene (ESI), care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului UE prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului Uniunii

În legislația națională, noțiunea de neregulă este detaliată la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente încheiate legal în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În consecință, afirmația recurentei-reclamante în sensul că autoritatea pârâtă nu avea temei legal pentru a dispune aplicarea de corecții, e lipsită de suport real, neregula constând tocmai în acțiunea beneficiarului de a încălca dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în ceea ce privește atribuirea acordului cadru nr. 47632/04.08.2015, prin nerespectarea de către acesta, în cadrul procedurii de atribuire a acestui contract de achiziție publică, a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond nu ar fi avut în vedere faptul că echipa de control nu a verificat și nu a demonstrat în niciun fel condiția prejudicierii efective sau crearea premiselor iminente de prejudiciere a fondurilor europene, printr-o sumă plătită necuvenit, un astfel de impact financiar neexistând.

Înalta Curte apreciază că și această critică este nefondată pentru următoarele argumente:

Potrivit articolul 6 din O.U.G. nr. 66/2011:,,(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli. (2) Excluderea integrală sau parțială de la plată, în situația prevăzută la alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor de plată a drepturilor beneficiarilor instrumentelor de finanțare a politicii agricole comune și a politicii comune pentru pescuit. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrată din prezenta ordonanță de urgență, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice. (4)În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri din sumele solicitate la rambursare/plata reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor de rezultat/obiectivelor/proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării prin contracte/acorduri/decizii ordine de finanțare nerambursabilă ori prin alte tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel. (5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcție de gradul de realizare a indicatorilor de rezultat/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene.".

Din economia acestui text de lege rezultă fără putere de tăgadă faptul că dovada existenței unei nereguli nu este condiționată de proba unui prejudiciu efectiv. Producerea însăși a unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, inclusiv a unei abateri care nu are un impact financiar precis, este de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii ori conduce la retragerea sprijinului financiar obținut, fără să fie necesară dovada unui prejudiciu concret asupra bugetului UE și sub acest aspect, raționamentul primei instanțe este corect și argumentat pe dispoziții legale.

Ultima critică reclamă pretins greșita apreciere de către instanță a încălcării principiului proporționalității, în opinia recurentei-reclamante, cuantumul corecției de 5% este nejustificat și încalcă acest principiu.

Critica este, de asemenea nefondată, câtă vreme corecția prevăzută de lege în cazul unei astfel de nereguli este de 25%, iar organul de control a optat spre reducerea ei pană la 5%, nefăcându-se în niciun fel dovada unui motiv justificat pentru ca o asemenea diminuare să tindă spre maximul prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În raport de motivele invocate, întrucât recursul nu atrage incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a îl respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței civile nr. 4990 din 18 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2020.