ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3363/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 formulata de către reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în contradictoriu cu paratul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE în temeiul art. 11, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind administrativ, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 194 din procedură civilă, a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentând titlul de Raport de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu și a Deciziei nr. 74176/30.08.2016 privind soluționarea contestației formulate de către instituția sa împotriva Raportului de neconformitate mai sus amintit, până la soluționarea definitivă a cauzei; -anularea Deciziei nr. 74176/30.08.2016 privind soluționarea contestației formulate de instituția sa împotriva Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial,-anularea Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu.

Prin sentința civilă nr. 4989 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4989 din 18 decembrie 2017, reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a declarat recurs, solicitând casarea sentinței, iar în urma rejudecării, admiterea acțiunii formulate.

Un prim motiv de nelegalitate invocat se referă la modalitatea în care autoritatea de management a răspuns criticilor formulate de reclamantă pe calea contestației. Concret, recurentul arată că intimata pârâtă s-a exprimat cu privire la respectarea termenelor în cadrul procedurii de achiziție strict din perspectiva art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, fără a analiza și prevederile art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006, în condițiile în care reclamanta și-a argumentat reducerea termenelor în acest fel.

Mai susține că instanța de fond, în mod greșit, a procedat la interpretarea art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006, instanța neputând acoperi astfel nemotivarea, sub acest aspect, a Deciziei nr. 74176/30.08.2016 a Comisiei de soluționare a contestației cu privire la dispozițiile legale în discuție.

Totodată, în opinia recurentului, prin considerentele reținute în conținutul deciziei atacate se infirmă practic aspectele care au stat la baza emiterii titlului de creanță intitulat Raport de neconformitate. Astfel, comisia de soluționare a contestației reține că, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din O. U. G. nr. 34/2006, reducerea termenului de depunere a ofertelor trebuia să aibă în vedere posibilitatea ca operatorii economici să aibă la dispoziție timp suficient, cel puțin 52 de zile de la publicarea anunțului de intenție, pentru a se informa cu privire la contractul ce urma a fi atribuit, deși, prin Raportul de neconformitate s-a reținut că termenul legal de așteptare ar fi fost de 36 de zile.

Se mai critica reținerea instanței de fond, în sensul că publicarea eratelor nu impunea modificarea momentului de la care se calculează intervalele reglementate de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006.

Apreciază că instanța de fond, în mod greșit a exclus aplicabilitatea prevederilor art. 50

1

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, în cuprinsul cărora legiuitorul a reglementat expres faptul că "Modificarea/Completarea criteriilor de calificare și selecție, în condițiile prevăzute la art. 179 alin. (4), se face în mod obligatoriu prin publicarea unei erate și cu prelungirea perioadei necesare elaborării candidaturilor/ofertelor."

De asemenea, legiuitorul reglementează expres, prin art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, criterii de calificare și selecție care pot fi aplicate de autoritatea contractantă.

Din punctul de vedere al recurentei, niciuna din eratele care au urmat anunțului de intenție nu se circumscriu limitelor impuse de prevederile art. 50 ind. l alin. (3), întrucât acestea nu sunt de natură a modifica/completa criteriile de calificare si selecție.

Precizează, totodată, faptul că art. 50

1

este structurat în cadrul Secțiunii a 5-a, Reguli de publicitate. Publicarea anunțurilor din O.U.G. nr. 34/2006. Astfel, reținerile instanței sunt nefondate, atât timp cât legiuitorul a înțeles să reglementeze limitativ situațiile în care se impune în mod obligatoriu publicarea unei erate, cu prelungirea perioadei necesare elaborării candidaturilor/ofertelor.

Pe cale de consecință, în celelalte situații autoritatea contractantă va proceda la publicarea eratelor, fără a atrage implicit prelungirea perioadei necesare elaborării candidaturilor/ofertelor, or această situație este prezentă în cauza dedusă judecății.

De asemenea, apreciază faptul că deveneau incidente și prevederile art. 75 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora reducerea termenului minim de 36 de zile este permisă în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute în anunțul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție.

Se susține că că norma legală instituie condiționarea publicării tuturor informațiilor din anunțul de intenție de "măsura în care acestea sunt cunoscute la data anunțului de intenție", or proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenției de achiziție de către Autoritatea Contractantă, iar operațiunile ulterioare de completare cu informații nu au modificat/alterat sub nicio formă criteriile de calificare și selecție în sensul reglementat de lege.(art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006).

O altă critică de nelegalitate adusă soluției se circumscrie faptului că documentația de atribuire și anunțurile au fost verificate și validate de către ANRMAP și UCVAP - MFP, iar prima instanță nu a dat valența necesară acestor susțineri.

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, Ministerul Finanțelor Publice este organul de specialitate al administrației publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcției de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidența legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, verificarea privind etapele procesului de achiziție publică, după publicarea anunțului de participare până la atribuirea și semnarea contractului.

Pentru situația în care se constată abateri în aplicarea legislației din domeniul achiziițiilor publice pe parcursul procedurii de atribuire, observatorul UCVAP are obligația de a emite o notă intermediară și, după caz, un aviz consultativ, iar autoritatea contractanta are obligația de a lua o decizie în acest sens. Or, dacă s-ar fi constatat o încălcare a regulilor de publicitate de către observatorul UCVAP, autoritatea contractantă era îndreptățită să adopte la acea dată o măsură de remediere, în sensul prelungirii perioadei de depunere a ofertelor.

Precizează recurentul că, acceptarea de către ANRMAP a publicării anunțului de participare confirmă faptul că, I.G.S.U., ca autoritate contractantă, în mod justificat a redus termenul cuprins între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în JOUE și data-limita de depunere a ofertelor.

In concluzie, apreciază că autoritatea contractantă a respectat legislația și reglementările în domeniul achizițiilor publice, în vigoare la data transmiterii spre publicare a anunțului de intenție cât și a anunțului de participare, fapt confirmat și de către ANRMAP, singura instituție la nivel național cu rol în reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice, prin acceptarea anunțurilor (de intenție și de participare), cât și de UCVAP, organ responsabil pentru îndeplinirea funcției de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziții publice, prin raportul emis de observatorul desemnat.

O ultimă critică se circumscrie lipsei impactului financiar și stabilirii corecțiilor cu nerespectarea principiului proporționalității, aspecte pe care prima instanță nu le-a analizat, cu motivarea că a fost legal învestită numai cu privire la aspectele invocate în contestația administrativă.

În opinia recurentului instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Instanța de fond nu trebuia să se limiteze a expune, în hotărâre, doar criticile invocate de reclamant în contestația administrativă, având obligația de a se pronunța cu privire la fiecare motiv indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, pentru a nu priva reclamantul de un grad de jurisdicție și pentru a da posibilitatea, astfel, instanței de recurs să exercite controlul judiciar.

Precizează faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată a arătat că potrivit art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora "pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecții financiare. Situațiile care pot fi constatate ca fiind fără impact financiar sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."

Ca urmare, în mod greșit echipa de control a reținut neregula constatată printr-o interpretare eronată a noțiunii de neregulă așa cum acesta este definită în mod expres atât de legislația comunitară aplicabilă în materie, respectiv Regulamentul nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului CE NR. 1260/1999, cât și de legislația națională - art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Echipa de control nu a dovedit în niciun mod prejudiciul creat de beneficiar bugetului Uniunii Europene prin suspiciunea care a vizat neasigurarea de către recurent, în calitate de autoritate contractantă, operatorilor economici a timpului necesar pregătirii ofertelor.

Având în vedere faptul că încheierea Acordurilor cadru implică utilizarea fondurilor europene obținute în calitate de beneficiar, procedura de constatare a neregulilor, de stabilire și recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute este cea reglementată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată a înțeles să exemplifice pe larg această critică privind nelegalitatea Deciziei nr. 74176/30.08.2016 privind soluționarea contestației formulate împotriva Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, ca temeinică și legală.

Referitor la prima și a doua critică din recurs, apreciază faptul că în mod judicios, instanța de fond a reținut la pag. 13 și 14 din sentința atacată faptul că art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006, referitor la incidența eratelor, este situat în capitolul 1 al legii "Dispoziții generale", în cadrul Secțiunii a 5-a "Reguli de publicitate", Paragraful 1 "Publicarea anunțurilor" referitoare la obligația autorității contractante de a asigura transparența atribuirii contractelor de achiziție publică și a încheierii acordurilor-cadru prin publicarea anunțurilor de intenție, anunțurilor/invitațiilor de participare și anunțurilor de atribuire, respectiv a eratelor la anunțul/invitația de participare ce modifică/completează informațiile publicate în anunțul/invitația de participare, art. 501 reglementând la alin. (3)-(5) trei situații distincte, pe câtă vreme, conform sentinței atacate:

"Dispozițiile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 sunt situate în Capitolul 3 Proceduri de atribuire, Secțiunea a 2-a Licitația deschisă. Acestea stabilesc perioada de timp minima cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data-limită de depunere a ofertelor."

Intimata susține că, prin actele administrative atacate, a analizat în mod legal respectarea termenelor în cadrul procedurii de achiziție, din perspectiva prevederilor art. 71, 72 și 75 din O.U.G. nr. 34/2006, aspect reținut în mod corect și de către instanța de fond.

În mod corect nu s-a reținut de către instanța de fond incidența în cauză a prevederilor art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006: "Concluzia reclamantei în sensul că < singura împrejurare reglementată privind prelungirea perioadelor, datorate unor corecții a datelor de achiziție prin intermediul unei erate la anunț, apare numai în situația în care organizatorul procedurii modifică/completează criteriile de calificare și selecție nu se reține".

Este evident că, neregăsindu-se în enumerarea cuprinsă de art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 (referitoare la criteriile de calificare și selecție - n.n.), numărul operatorilor economici cu care urma să se încheie acordul cadru nu reprezintă un criteriu de calificare sau selecție.

De altfel, din cuprinsul deciziei contestate rezultă că anunțul de intenție publicat nu conține toate informațiile care se regăsesc în anunțul de participare, motiv pentru care nu poate avea efectul prevăzut de art. 75 din ordonanță.

Mai învederează că procedura a fost inițiată prin publicarea unui anunț de intenție în SEAP cu nr. 27477 din data de 10.03.2015, transmis spre publicare în data de 09.03.2015 și în JOUE cu nr. JO/S S51 88250-2015-RO din data de 13.03.2015, transmis spre publicare în data de 09.03.2015.

Ulterior, acest anunț de intenție a fost modificat prin 2 anunțuri tip erată succesive, respectiv:

- anunțul tip erată transmis spre publicare în SEAP în data de 26.03.2015 și publicat în SEAP la data de 27.03.2015 cu nr. 70826 iar în JOUE publicat la data de 31.03.2015, cu nr. JO/S S63 110301-2015-RO și

- anunțul tip erată transmis spre publicare în SEAP în data de 24.04.2015 și publicat p SEAP la data de 25.04.2015 cu nr. 72291 iar în JOUE publicat la data de 29.04.2015, cu nr. JO/S S63 146979-2015-RO.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, reducerea termenului de depunere a ofertelor este permisă în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție astfel încât, Autoritatea Contractantă nu trebuia să se limiteze la îndeplinirea obligației de a transmite anunțul de intenție doar la nivel formal ci și cu respectarea obligației ca și conținutul anunțului de intenție să aibă toate informațiile care sunt prevăzute în cadrul anunțului de participare.

Solicitarea ca informațiile din anunțul de intenție să se regăsească integral și în cadrul anunțului de participare are ca scop respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică.

În opinia intimatei, împrejurarea învederată de recurentul-reclamant, conform căreia, proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenției de achiziție de către Autoritatea Contractantă, nu constituie o justificare pentru nerespectarea prevederilor art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 iar reducerea termenului de depunere a ofertelor trebuia să aibă în vedere posibilitatea ca operatorii economici să aibă la dispoziție timp suficient, cel puțin 52 de zile de la publicarea anunțului de intenție, pentru a se informa cu privire la contractul ce urma a fi atribuit și pentru pregătirea ofertelor.

În ceea ce privește trimiterile pe care le face recurentul-reclamant la prevederile O.U.G. nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în dorința de a demonstra faptul că " (...) acceptarea de către ANRMAP a publicării anunțului de participare confirmă faptul că, I.G.S.U., ca autoritate contractantă, în mod justificat a redus termenul cuprins între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în JOUE și data-limită de depunere a ofertelor."

Intimata susține că potrivit prevederilor art. 324 din Hotărârea Guvernului nr. 457/2008, chiar și în eventualitatea în care ANRMAP a validat documentația de atribuire, iar aceasta a fost publicată în SEAP, aceste aspecte nu transformă într-un fapt legal o încălcare a prevederilor legale în materie de achiziții publice, iar recurentul-reclamant, în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile, este singurul responsabil de nerespectarea condițiilor legale în materie de achiziții publice.

Totodată, verificarea efectuată de către UCVAP nu este absolută, aceasta putând reveni oricând asupra acesteia și mai mult decât atât, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu nu este condiționată de activitățile desfășurate de UCVAP.

Mai mult, arată că în raport de dispozițiile contractului de finanțare nr. x/18.12.2014, care nu prevăd clauze de excludere a răspunderii beneficiarului în cazul în care UCVAP a ajuns la concluzia că verificarea efectuată de această autoritate nu a constatat neregulile descoperite ulterior de intimată, consideră că, în speță, subzistă răspunderea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență pentru constatarea unor astfel de nereguli în desfășurarea procedurii de achiziție publică, răspundere concretizată prin emiterea de către instituția noastră a Raportului de Neconformitate nr. x/19.07.2016.

Totodată, verificările efectuate de UCVAP nu pot determina imposibilitatea efectuării verificărilor în temeiul contractului de finanțare, în cadrul controlul ulterior, ci constituie exclusiv un control inițial general al documentației de atribuire care nu poate avea un caracter irevocabil față de instituția intimată, verificarea efectuată de UCVAP neavând autoritate de lucru judecat pentru alte autorități, cum sunt cele prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la ultimul motiv de recurs, se arată că prevederile art. 46 alin. (1) și (3) și art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 impun un adevărat "fine de neprimire" în materie de atacare a titlurilor de creanță, controlul legalității emiterii acestora impunându-se a fi făcut, cu precădere, de însuși emitentul actului atacat.

Așadar, abia în urma respingerii contestației împotriva titlurilor de creanță atacate, după analizarea acestora pe fond, reclamanta ar putea deferi justiției analizarea legalității deciziilor de respingere pe fond a titlurilor de creanță, precum și a acestor din urmă acte.

II. Soluția instanței de recurs

Un prim argument de nelegalitate invocat se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, recurenta a suținut că instanța de fond a fost în eroare atunci când a apreciat că decizia de soluționare a contestației administrative a răspuns tuturor criticilor invocate de parte. Concret, a precizat că pârâta s-a exprimat cu privire la respectarea termenelor în cadrul procedurii de achiziție strict din perspectiva art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, fără a analiza și prevederile art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006, în condițiile în care reclamanta și-a argumentat reducerea termenelor în acest fel. Mai mult, se arată că instanța de fond, în mod greșit, a procedat la interpretarea art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta neputând acoperi astfel nemotivarea Deciziei nr. 74176/30.08.2016 a Comisiei de soluționare a contestației.

Sub un prim aspect, este de subliniat faptul că toate aceste critici nu pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care se referă la viciile motivării hotărârii atacate, iar nu la cele ale actului administrativ ce face obiectul cererii de chemare în judecată.

Ca atare, nu poate fi imputat primei instanțe că a răspuns la una dintre susținerile părții, în acest fel netinzându-se la acoperirea lipsurilor deciziei administrative, ci la garantarea faptului că toate argumentele părții au fost în mod efectiv "ascultate".

Nu în ultimul rând, se constată că prima instanță a analizat detaliat atât conținutul contestației administrative cât și pe cel al deciziei de soluționare și a reținut că s-a răspuns criticilor așa cum au fost ele invocate, neputându-se imputa autorității că nu a statuat asupra unor aspecte ce nu au format obiectul contestației.

În privința susținerii conform căreia prin considerentele reținute în conținutul deciziei atacate se infirmă practic aspectele care au stat la baza emiterii titlului de creanță intitulat Raport de neconformitate, Înalta Curte observă că nu se poate vorbi de o neconcordanță între cele două acte administrative. Astfel, în Raportul de neconformitate în sarcina autorității contractante s-a reținut că a încălcat dispozițiile art. 71 si art. 75 alin. (1) si 3 din O.U.G. nr. 34/2006 întrucât nu a respectat termenele de elaborare si pregătire a ofertelor in legislația in vigoare. Astfel, s-a reținut ca reducerea termenelor a fost făcuta fara respectarea si îndeplinirea condițiilor legale impuse de O.U.G. nr. 34/2006. Pe de altă parte, în decizia de soluționare a contestației autoritatea a statuat că "potrivit art. 75 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 perioada cuprinsa intre data transmiterii spre publicare in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțului de participare si data limita de depunere a ofertelor trebuie sa fie de cel puțin 52 de zile, in cazul in care valoarea estimata a contractului ce urmează a fi atribuit este mai mare decât pragurile prevăzute de art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006", în acord cu neregula constatată și criticile formulate de parte.

Următoarele motive de recurs invocate se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când prima instanță a aplicat sau interpretat greșit normele de drept material.

Concret, s-a argumentat că publicarea eratelor nu impunea modificarea momentului de la care se calculează intervalele reglementate de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, iar instanța de fond, în mod greșit, a exclus aplicabilitatea prevederilor art. 50

1

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

Pentru a răspunde acestui raționament, Înalta Curte reamintește că procedura în speță, a fost inițiată de recurentă prin publicarea în SEAP a anunțului de intenție nr. x/13.03.2015, anunțul fiind publicat și în JOUE cu nr. x/30.05.2015. Anunțul de intenție publicat în SEAP a fost modificat prin doua anunțuri tip erată succesive din data de 27.03.2015 si 25.04.2015, modificările introduse prin eratele menționate vizau descrierea bunurilor ce urmează a fi achiziționate, a cantităților aferente acestora, a valorii estimate precum si reducerea numărului operatorilor economici cu care autoritatea contractanta va încheia acordul cadru. La 27.05.2015, autoritatea contractantă a transmis spre publicare în JOUE anunțul de participare, acesta fiind publicat în Jurnal sub nr. JO2015/S103-187066 si in data de 28.05.2015 a publicat anunțul de participare in SEAP cu nr. 159849/28.05.2015.

În contextul de mai sus, neregula stabilită în sarcina recurentei a fost aceea că nu a respectat termenele de elaborare si pregătire a ofertelor prevăzute de legislația în vigoare, respectiv art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilesc perioada de timp minimă cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data-limită de depunere a ofertelor.

Așa cum legal a decis și prima instanță, dispozițiile art. 75 alin. (1) sunt imperative legiuitorul stabilind că:

"perioada cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data-limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puțin 52 de zile".

Mai mult, reducerea termenului minim la 36 de zile, prevăzută de art. 75 alin. (2) pentru situația publicării unui anunț de intenție, este permisă doar în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție - și a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni și cu cel puțin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunțului de participare.

În cauză nu poate fi incidentă această situație de excepție, de vreme ce anunțul de intenție publicat inițial a fost a fost modificat prin doua anunțuri tip erată succesive din data de 27.03.2015 si 25.04.2015, iar modificările introduse prin eratele menționate vizau descrierea bunurilor ce urmează a fi achiziționate, a cantităților aferente acestora, a valorii estimate precum si reducerea numărului operatorilor economici cu care autoritatea contractanta va încheia acordul cadru și în raport de care nu a mai fost respectat termenul minim pentru elaborarea ofertelor.

În opinia recurentei, niciuna din eratele care au urmat anunțului de intenție nu se circumscriu limitelor impuse de prevederile art. 50 ind. l alin. (3), întrucât acestea nu sunt de natură a modifica/completa criteriile de calificare si selecție. Acest raționament nu poate fi confirmat de instanța de control judiciar întrucât așa cum s-a consemnat mai sus eratele conțineau precizări și modificări ale cadrului inițial stabilit în anunț, referitoare la aspecte esențiale cum ar fi descrierea bunurilor, a cantității acestora, valorii estimate, dar și a numărului de operatori economici cu care autoritatea contractanta va încheia acordul cadru.

Aceste aspecte esențiale ale anunțului asupra cărora s-a intervenit prin eratele publicate și care sunt dovedite cu prisosință din verificarea documentelor depuse pe suport electronic la dosar fond, nu pot trasa concluzia că a fost respectat termenul limită pentru depunerea ofertelor.

A mai susținut recurenta că sunt incidente și prevederile art. 75 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora reducerea termenului minim de 36 de zile este permisă în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute în anunțul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție.

O atare abordare nu poate fi primită, în condițiile în care, așa cum s-a precizat mai sus, prin eratele publicate ulterior s-a intervenit asupra unor elemente esențiale ale anunțului, cum ar fi descrierea bunurilor și a cantităților, etc., astfel că nu se poate afirma că au fost cunoscute toate informațiile necesare pentru întocmirea valabilă a ofertelor.

Este de principiu că intenția legiuitorului ca informațiile din anunțul de intenție să se regăsească integral și în cadrul anunțului de participare are ca scop respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică.

Aprecierea recurentei în sensul că proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenției de achiziție de către Autoritatea Contractantă, iar operațiunile ulterioare de completare cu informații nu au modificat/alterat sub nicio formă criteriile de calificare și selecție în sensul reglementat de lege, nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce autoritatea era obligată să asigure transparența procedurii, inclusiv a termenului minim pentru depunerea ofertelor, de la momentul cunoașterii tuturor elementelor esențiale ale viitorului contract.

Critica referitoare la împrejurarea că documentația de atribuire și anunțurile au fost verificate și validate de către ANRMAP și UCVAP - MFP, astfel că pârâta nu mai putea să mai constate existența vreunei nereguli, nu va fi reținută.

Relevante în acest sens sunt prevederile art. 32

4

din H.G. nr. 457/2008, legal citate și de prima instanță, potrivit cărora: " în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică corecții financiare, în condițiile O.U.G. nr. 66/2011, în exercitarea acestei atribuții nefiind condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 32

2

și 32

3

din același act normativ."

Așadar, contrar opiniei recurentei, în exercitarea atribuțiilor reglementate de O.U.G. nr. 66/2011, intimata-pârâtă nu este ținută de constatările ANRMAP și UCVAP și nici de împrejurarea că documentația de atribuire a fost aprobată de aceaste instituții și publicată în SEAP, motiv pentru care subzistă răspunderea pentru constatarea neregulilor de mai sus, în contextul aplicării prevederilor actului normativ citat.

În final, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute ca plauzibile susținerile recurentei conform cărora prima instanță trebuia să se pronunțe asupra criticior referitoare la lipsa impactului financiar și stabilirea corecțiilor cu nerespectarea principiului proporționalității, care nu se regăsesc în contestația administrativă.

Este evident că potrivit art. 51 alin. (2) O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce se atacă la instanța de contencios administrativ sunt deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor. Or, din această perspectivă, controlul de legalitate în contencios fiind exercitat de instanță asupra deciziei emise de pârâtă în soluționarea contestației, iar nu asupra actului administrativ împotriva căruia s-a formulat contestația, respectiv nu asupra raportului de neconformitate, nu se pot analiza decât criticile formulate în cadrul contestației administrative îndreptate împotriva raportului, care au fost analizate în cuprinsul deciziei de soluționare.

Practic, instanța de contencios nu poate analiza în acest cadru procesual criticile formulate direct împotriva raportului de neconformitate, act administrativ prin care s-a reținut în sarcina reclamantei săvârșirea unor nereguli în sensul art. 2 alin. (1) O.U.G. nr. 66/2011, ci doar criticile ce au fost deduse organului administrativ prin intermediul contestației și care au fost analizate de acesta, controlul fiind exercitat asupra măsurilor adoptate de organul de soluționare a contestațiilor.

În cauză, este necontestat că în cadrul contestației administrative, criticile recurentei s-au concentrat pe două aspecte esențiale, așa cum au fost redate mai sus, iar motivele referitoare la lipsa impactului financiar și stabilirea corecțiilor cu nerespectarea principiului proporționalității nu au fost iterate de parte.

Pe cale de consecință, în mod legal prima instanță nu a analizat aceste susțineri, stabilind corect limitele obiectului investirii, criticile recurentei pe acest aspect, neputând fi primite.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 și disp. art. 496 C. proc. civ. va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței civile nr. 4989 din 18 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iulie 2020.