ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3991/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 ianuarie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, a solicitat:

- suspendarea executării Raportului de neconformitate nr. x/19.07.2016 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 74182/30.08.2016, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- anularea Deciziei nr. 74182/30.08.2016, privind soluționarea contestației formulată împotriva Raportului de neconformitate nr. x/19.07.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial;

- anularea Raportului de neconformitate nr. x/19.07.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial.

Prin sentința civilă nr. 1574 din 03 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu.

Împotriva sentinței civile nr. 1574 din 03 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ("IGSU"), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii în anularea actelor administrative contestate, precizând că recursul nu este îndreptat și împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare.

În motivarea recursului, reclamantul a criticat concluzia instanței de fond cu privire la neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 75 alin. (2) - (6) din O.U.G. nr. 34/2006. Însăși Comisia de soluționare a contestației administrative, în cuprinsul deciziei atacate, a reținut că, potrivit art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, reducerea termenului de depunere a ofertelor trebuie să asigure posibilitatea ca operatorii economici să aibă timp suficient pentru a se informa cu privire la contractul ce urmează a fi atribuit, cel puțin 52 de zile de la data publicării anunțului, iar în Raportul de neconformitate se menționează o perioadă de așteptare de 36 de zile.

În opinia recurentului, Comisia de soluționare a contestației administrative a infirmat considerentele Raportului de neconformitate, chiar dacă, analizând decizia emisă de Comisie, se constată că aceasta este nemotivată, întrucât nu tratează criticile de nelegalitate formulate de recurent.

A arătat recurentul că, din analiza prevederilor art. 50 din O.U.G. nr. 34/2006 reiese că singura împrejurare reglementată privind prelungirea perioadelor, datorate unor corecții ale datelor de achiziție prin intermediul unei erate la anunț, intervine în situația în care organizatorul procedurii modifică/completează criteriile de calificare și selecție, modificare pe care IGSU nu a operat-o, aceasta fiind și explicația validării de către ANRMAP a anunțului de participare în coordonatele propuse de autoritatea contractantă.

Recurentul-reclamant a susținut a fi eronate argumentele instanței de fond conform cărora anunțul de intenție ar fi fost modificat "substanțial" prin cele trei erate succesive, iar între data publicării ultimei erate la anunțul de intenție în JOUE și data anunțului de participare nu sunt 52 de zile, după cum prevăd dispozițiile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006. Textul de lege instituie condiționarea publicării tuturor informațiilor din anunțul de intenție de "măsura în care acestea sunt cunoscute la data anunțului de intenție." Or, în speța de față, proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenției de achiziție de către autoritatea contractantă, iar operațiunile ulterioare de completare cu informații nu au modificat/alterat sub nicio formă criteriile de calificare și selecție, în sensul reglementat de lege.

Recurentul-reclamant a criticat și concluzia primei instanțe cu privire la lipsa de relevanță a faptului că echipa de control nu a dovedit existența vreunui prejudiciu creat de beneficiar bugetului Uniunii Europene, apreciind că această concluzie nesocotește prevederile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011. Pentru a fi în prezența unei nereguli, trebuie ca abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate să fie rezultatul acțiunii sau inacțiunii beneficiarului, iar în cauză, echipa de control a făcut o interpretare eronată a noțiunii de neregulă.

A arătat recurentul-pârât că nici documentația de atribuire, nici anunțurile/eratele la anunț nu au fost contestate de vreun potențial ofertant, în ceea ce privește mențiunile statuate în Raportul de neconformitate cu privire la nerespectarea prevederilor art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006.

În mod greșit, în opinia recurentului-pârât, a reținut prima instanță că nerespectarea termenului minim între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în JOUE și data limită de depunere a ofertelor generează un posibil prejudiciu și conduce la încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca prejudiciul să fie cert, direct, personal și să rezulte din încălcarea sau lezarea unui drept sau interes legitim, iar în speță nu s-a dovedit pierderea de autoritatea contractantă a unor oferte avantajoase.

A mai susținut recurentul că nici observatorul UCVAP, nici ANRMAP nu au sesizat aspecte de nelegalitate privind reducerea termenului de depunere a ofertelor.

Printr-o ultimă critică adusă sentinței recurate, pârâtul a susținut că prima instanță nu a analizat aspectele de nelegalitate referitoare la nerespectarea principiului proporționalității prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum au fost expuse în acțiune, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 425 C. proc. civ.. În mod greșit a reținut instanța de fond că aceste motive de nelegalitate nu se regăsesc în cuprinsul contestației administrative, întrucât limitele învestirii instanței nu sunt trasate de aspectele invocate în cuprinsul contestației administrative.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (actual Ministerul Fondurilor Europene) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Potrivit modificărilor legislative intervenite conform O.U.G. nr. 1/2017 și O.U.G. nr. 1/2018, autoritatea ministerială care îndeplinește atributele de autoritate de management a fost supusă unor modificări organizatorice succesive, inițial prin comasare cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, activând sub denumirea de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, iar ulterior prin divizare, revenind la denumirea inițială de Ministerul Fondurilor Europene, fapt de care s-a luat act prin încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din prezenta sentință.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată adresată instanței de contencios administrativ, reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a contestat legalitatea Raportului de conformitate nr. x/19.07.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu și a Deciziei nr. 74182/30.08.2016, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva acestuia.

În cuprinsul Raportului de conformitate nr. x/19.07.2016, s-a reținut existența unor abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și, în conformitate cu pct. 3 din Anexa la H.G. nr. 519/2015, s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea Acordului Cadru nr. 47630/04.08.2015, încheiat între Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Societatea A. S.R.L.

Autoritatea de control a constatat că IGSU a încălcat dispozițiile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, deși a publicat un anunț de intenție, acesta a fost modificat prin trei erate succesive, ce au avut ca obiect modificarea descrierii bunurilor ce urmau a fi achiziționate, a cantităților aferente acestora, a valorii estimate și reducerea numărului operatorilor economici cu care se va încheia acordul-cadru, astfel încât între data publicării ultimei erate la anunțul de intenție (29.04.2015) și data publicării anunțului de participare în JOUE (16.05.2015) a fost un termen de doar 17 zile, care nu asigură operatorilor economici timpul necesar pregătirii ofertelor. A mai reținut Ministerul Fondurilor Europene că termenul cuprins între data transmiterii anunțului de participare la JOUE și termenul limită pentru depunerea ofertelor, prevăzut de art. 75 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, este de 25 de zile, iar nu de 52 de zile.

Prin decizia de soluționare a contestației au fost menținute constatările din cuprinsul Raportului de neconformitate, reținându-se că nu erau îndeplinite condițiile pentru reducerea termenului minim de depunere a ofertelor, urmare a publicării unui anunț de intenție, iar termenul cuprins între data transmiterii anunțului de participare în JOUE (12.05.2015) și termenul limită pentru depunerea ofertelor (11.06.2015) a fost de 29 de zile.

Referitor la critica nemotivării deciziei de soluționare a contestației administrative, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată.

Din cuprinsul contestației administrative rezultă că recurentul-reclamant a formulat două motive de nelegalitate cu privire la Raportul de neconformitate nr. x/19.07.2016, respectiv:

a) întreaga documentație de atribuire a fost validată de ANRMAP și UCVAP - MFP, fără obiecțiuni (inclusiv anunțurile și eratele la anunțuri), acestea fiind și organele administrative cu competența de a o sancționa;

b) potrivit dispozițiilor art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2006, unica situație în care se impune prelungirea perioadelor datorate unei corecții a datelor de achiziție prin intermediul unei erate la anunț, este aceea când organizatorul procedurii modifică, după publicarea anunțului de intenție, criteriile de calificare și selecție, modificare pe care IGSU nu a operat-o.

Verificând conținutul Deciziei nr. 74182/30.08.2016, Înalta Curte constată că organul de soluționare a contestației administrative a răspuns la ambele motive de nelegalitate invocate.

Astfel, în privința primului motiv, emitentul deciziei a arătat faptul că sunt incidente dispozițiile art. 32

2

din H.G. nr. 457/2008, care prevăd că autoritatea de management este cea care stabilește și aplică corecțiile financiare, nefiind condiționată în luarea deciziei de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP.

În legătură cu cel de-al doilea motiv, emitentul deciziei a reținut, în esență, că reducerea termenului de depunere a ofertelor nu se înscrie în dispozițiile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, anunțul de intenție publicat necuprinzând toate informațiile prevăzute în cadrul anunțului de participare, acestea fiind prevăzute în cele trei erate ulterioare.

Prin urmare, decizia de soluționare a contestației administrative este motivată corespunzător, atât în fapt, cât și în drept, răspunzând motivelor de nelegalitate formulate de autoritatea contractantă, argumentele recurentului fiind nefondate.

Referitor la criticile vizând greșita aplicare a prevederilor art. 75 alin. (2) - (6) din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate.

Potrivit art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006:

"(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 71, în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziție publică este egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 55 alin. (2), perioada cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puțin 52 de zile.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunț de intenție referitor la contractul de achiziție publică ce urmează a fi atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile.

(3) Reducerea prevăzută la alin. (2) este permisă în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție - și a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni și cu cel puțin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunțului de participare.

(4) În cazul în care anunțul de participare este transmis, în format electronic, spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, perioada prevăzută la alin. (1) sau, după caz, alin. (2), se poate reduce cu 7 zile.

(5) În cazul în care autoritatea contractantă publică în SEAP întreaga documentație de atribuire și permite, începând cu data publicării anunțului de participare, accesul direct și nerestricționat al operatorilor economici la această documentație, atunci aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1), precum și cele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (4) cu 5 zile.

(6) Reducerea prevăzută la alin. (5) este permisă numai în cazul în care anunțul de participare conține precizări privind adresa de Internet la care documentația de atribuire este disponibilă."

Din prevederile legale anterior citate, rezultă că termenul de 52 de zile prevăzut de alin. (1) poate fi redus la 36 de zile doar în condițiile prevăzute de alin. (2) și (3), respectiv:

- să fie publicat un anunț de intenție;

- anunțul de intenție să conțină toate informațiile care sunt prevăzute pentru anunțul de participare, în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție;

- anunțul de intenție a fost transmis spre publicare cu cel puțin 52 de zile înainte de transmiterea spre publicare a anunțului de participare.

În cauză, procedura de achiziție publică a fost inițiată prin publicarea unui anunț de intenție în JOUE sub nr. x/18.03.2015 și în SEAP sub nr. x/14.03.2015, termenul limită de depunere a ofertelor fiind stabilit pentru data de 11.06.2015. Ulterior, acest anunț de intenție a fost modificat prin 3 erate succesive, publicate la datele de 01.04.2015, 10.04.2015 și 29.04.2015. Modificările introduse prin cele 3 erate se refereau la descrierea bunurilor ce urmau a fi achiziționate, a cantităților aferente acestora, a valorii estimate și a numărului operatorilor economici cu care se va încheia acordul-cadru.

Anunțul de participare a fost transmis spre publicare la 12.05.2015 și a fost publicat în JOUE nr. 169220/2015/RO la 16.05.2015 .

Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant a publicat un anunț de intenție, forma inițial publicată nu poate fi valorificată în sensul art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu cuprindea toate informațiile din anunțul de participare, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 47 alin. (2), raportat la Anexa nr. 3A din O.U.G. nr. 34/2006. Prin eratele ulterioare succesive s-au modificat elemente esențiale ale anunțului de intenție inițial și ale contractului ce urma a fi atribuit, respectiv descrierea bunurilor ce făceau obiectul achiziției, a cantității și valorii acestora, dar și a numărului contractorilor.

Sunt nesusținute de dovezi afirmațiile recurentului în sensul necunoașterii acestor informații la data publicării anunțului de intenție, având în vedere că elementele modificate prin eratele ulterioare modifică chiar obiectul contractului, descrierea bunurilor, a cantităților, a valorilor estimate și numărul contractorilor.

Drept urmare, Înalta Curte are în vedere, ca dată de publicare a anunțului de intenție, data la care a fost publicată ultima erată, respectiv 29.04.2015, acest ultim act definitivând condițiile procedurii de achiziție, pe care operatorii economici trebuiau să le aibă în vedere la depunerea ofertelor. În aceste condiții, se constată că nu sunt respectate prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, între data publicării anunțului de intenție cuprinzând elementele finale (29.04.2015) și data transmiterii spre publicare a anunțului de participare în JOUE (12.05.2015) sunt doar 14 zile, iar nu 52 de zile, cum prevede textul de lege, pentru a permite reducerea prevăzută la alin. (2).

Chiar dacă se ia în considerare termenul scurs între data publicării anunțului de intenție cuprinzând elementele finale (29.04.2015) și data publicării efective a anunțului de participare în JOUE (17.05.2015), astfel cum a procedat autoritatea de control în cuprinsul Raportului de neconformitate, Înalta Curte constată că acesta este de 17 zile, nefiind modificată concluzia expusă în paragraful anterior.

Neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 are drept consecință înlăturarea de la aplicare a beneficiului scăderii termenului de la 52 de zile la 36 de zile, prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol și conduce la concluzia nerespectării termenului general de 52 de zile, prevăzut de alin. (1) al aceluiași articol. Termenul calculat între data transmiterii spre publicare a anunțului de participare (12.05.2015) și termenul limită pentru depunerea ofertelor (11.06.2015) este de 29 de zile, contrar prevederilor art. 75 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin cererea de chemare judecată și prin recurs, reclamantul IGSU a susținut că datele cuprinse în cele trei anunțuri de tip erate nu reprezintă o modificare sau o completare a criteriilor de calificare și selecție, în sensul art. 50

1

din O.U.G. nr. 34/2004, motiv pentru care nu se impunea prelungirea perioadei pentru depunerea ofertelor. Într-adevăr, elementele modificate prin cele trei erate nu se regăsesc în enumerarea art. 176 din O.U.G. nr. 34/2004, nereprezentând criterii de calificare și selecție. Însă, neregula săvârșită nu trebuie privită prin prisma dispozițiilor art. 50

1

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2004, ci ale art. 75 din același act normativ, cele două texte de lege reglementând ipoteze diferite, în speță fiind întâlnită cea prevăzută de art. 75. Mai exact, chestiunea litigioasă în cauză se circumscrie posibilității reducerii de către autoritatea contractantă a termenului de 52 de zile între data transmiterii spre publicare a anunțului de participare în JOUE și termenul limită de depunere a ofertelor, iar nu a obligației prelungirii termenului de depunere a ofertelor, ca urmare a modificării criteriilor de selecție și calificare.

Nefondate sunt și criticile recurentului-reclamant cu privire la pretinsa neconcordanță dintre Raportul de neconformitate și Decizia de soluționare a contestației, din perspectiva termenului prevăzut de lege, calculat între data transmiterii spre publicare a anunțului de participare în JOUE și termenul limită de depunere a ofertelor.

A susținut recurentul că acest termen a fost menționat în raport ca fiind de 36 de zile, pe când în decizie s-a făcut trimitere la un termen suficient pentru ca operatorii economici să se informeze cu privire la contractul ce urma a fi atribuit, cel puțin de 52 de zile. Or, din verificarea conținutului celor două acte contestate rezultă că ambele fac trimitere atât la termenul general de 52 de zile, cât și la termenul redus de 36 de zile, menționând condițiile în care poate fi aplicată reducerea și concluzionând în sensul neîndeplinirii de către reclamant a acestor cerințe. Așadar, nu se confirmă susținerile recurentului privitoare la menționarea unor termene legale diferite, acesta preluând incomplet considerente ale raportului de neconformitate și ale deciziei de soluționare a contestației administrative, desprinse din contextul integral al actului.

Pentru rigurozitate, Înalta Curte reține că în cuprinsul Raportului de neconformitate s-a suținut că termenul calculat de la data transmiterii de către reclamant spre publicare a anunțului de participare în JOUE și termenul limită stabilit pentru depunerea ofertelor este de 25 de zile, iar în Decizia de soluționare a contestației s-a menționat că acest termen este de 29 de zile, astfel cum a reținut și instanța de fond, dar și instanța de recurs prin prezenta decizie. Totuși, această mențiune din Raportul de neconformitate reprezintă o eroare fără relevanță asupra concluziei săvârșirii unei abateri de către reclamant, atât timp cât, potrivit considerentelor expuse anterior, IGSU era obligat să respecte termenul general de 52 de zile, neîndeplinind cerințele legale pentru a beneficia de reducerea termenului la 36 de zile. Pe de altă parte, ceea ce face obiectul contestării judiciare este decizia de soluționare a contestației, conținutul acestui act fiind cel cercetat de instanța de contencios administrativ.

Referior la argumentele prin care reclamantul justifică legalitatea desfășurării procedurii de achiziție publică prin aceea că nu au fost constatate, de către ANRMAP și UCVAP, încălcări sau eludări ale legislației din domeniul achizițiilor publice ori deficiențe ale procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, Înalta Curte le apreciază a fi neîntemeiate.

Potrivit art. 32

4

alin. (2) din H.G. nr. 457/2008:

"În exercitarea atribuției prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 32

2

și 32

3

". Prin urmare, independent de rezultatul verificărilor efectuate de către ANRMAP sau UCVAP, ministerul pârât are dreptul de a efectua propriile verificări și de a dispune măsurile care se impun atunci când constată existența unei nereguli, legislația specifică activității de verificare procedurală nelimitând și necondiționând în vreun fel competențele pârâtului, în raport de constatările altor organe cu atribuții în domeniu. Neidentificarea unor nereguli de către ANRMAP și UCVAP nu exclude identificarea lor de către organul de control al ministerului pârât.

În ceea ce privește lipsa contestațiilor formulate de către participanții la procedură, Înalta Curte apreciază că și acest argument este neîntemeiat, întrucât existența neregulii constând în nerespectarea termenului de cel puțin 52 de zile, calculat între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data limită de depunere a ofertelor, nu se apreciază în funcție de conduita juridică/procesuală a participanților la procedură. Nerespectarea termenelor prevăzute de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 se apreciază de autoritatea de control și, în final, de către instanța de judecată, în funcție de dispozițiile legale incidente și de contextul factual din speță, iar nu în raport de exercitarea de către participanții la procedură a dreptului de a contesta condițiile de participare la procedură impuse de autoritatea contractantă.

Referitor la criticile vizând lipsa unui prejudiciu concret, dovedit, adus bugetului Uniunii Europene, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate. Recurentul a susținut că inexistența prejudiciului este o consecință a inexistenței neregulii, susțineri care, conform considerentelor anterioare, au fost înlăturate de instanța de control judiciar, care a confirmat concluzia autorității de control cu privire la existența abaterii/neregulii.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". În afară de prevederile din legislația națională, noțiunea de neregulă este definită de art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 ca reprezentând "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Plecând de la această definiție, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat, într-o jurisprudență constantă, că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15), dar cu aplicarea principiului proporționalității. Așadar, prejudiciul nu trebuie să fie concret, efectiv, ci poate fi și unul potențial.

În cauză s-a dovedit existența neregulii constând în nerespectarea termenelor prevăzute de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, iar instanța de fond a reținut în mod corect că posibila consecință a nerespectării termenului de 52 de zile este aceea a participării unui număr mai mic de operatori economici la procedura de achiziție publică, obținerea unui preț mai mare de achiziție și plata unor sume mai mari din fondurile europene

Recurentul-pârât a criticat, subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neanalizarea de către instanța de fond a aspectelor de nelegalitate referitoare la nerespectarea principiului proporționalității prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum au fost expuse în acțiune și față de care instanța de fond a reținut că nu s-ar fi regăsit în cuprinsul contestației administrative.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, aceste critici, constatând că sunt străine de cuprinsul sentinței atacate în cauză. Instanța de fond a analizat in extenso aspectele sesizate cu privire la aplicarea principiului proporționalității, indicând textele de lege care susțin concluzia corectei stabiliri a cuantumului corecției financiare la valoarea de 5% din contractul verificat, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de H.G. nr. 519/2014 și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Nicăieri în cuprinsul hotărârii nu se regăsește un considerent referitor la refuzul analizării motivului de nelegalitate vizând neaplicarea principiului proporționalității, ca urmare a necontestării în procedura administrativă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute

de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței civile nr. 1574 din 03 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.