ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6680/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 514 din

1 februarie 2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 1919 din 16 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a modificat

sentința atacată în sensul că a respins cererea de suspendare a executării

formulată de reclamantul R.M.I., ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în esență,

următoarele:

În mod eronat, instanța de fond a

apreciat

că

este îndeplinită condiția referitoare la existența unui caz bine justificat,

pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de

art. 85 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999.

În acord cu jurisprudența sa

anterioară în cauze similare (cu titlu de exemplu, decizia nr. 1634 din 27

martie 2012, pronunțată în dosarul nr. 9341/2/2011), Înalta Curte a

reținut că verificarea respectării termenului de 30 de zile prevăzut de art.

85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 presupune o analiză efectuată în contextul

întregului ansamblu probator și reprezintă o prejudecare a fondului cauze,

examinare care excede limitelor învestirii instanței în temeiul art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Pentru conturarea cazului temeinic

justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța trebuie

să își limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de

drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de

legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de

Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ

necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul

unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ.

Or, în cauză, în sensul celor expuse,

nu au fost identificate împrejurări care să facă dovada îndeplinirii cerinței

referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte a constatat

că în mod eronat s-a apreciat ca fiind îndeplinită cerința referitoare la prevenirea

producerii unei pagube iminente, atâta timp cât suma imputată reclamantului

este de 125 lei, iar, conform art. 5 din ordinul contestat, acoperirea

prejudiciului prin rețineri lunare din salariu se poate face într-un termen de

maximum 3 ani de la data la care se efectuează prima rată de rețineri.

de revizuire

Intimatul-reclamant R.M.I.

a atacat decizia pronunțată în recurs cu o cerere de revizuire întemeiată pe

prevederile art. 322 pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ., susținând că recursul

A.N.S.V.S.A. la data soluționării acestuia era fără obiect, întrucât prin

sentința nr. 4973 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în dosarul nr. 6039/2/2012, a fost admisă acțiunea în anulare a Ordinului

de imputare nr. 8 din 25 ianuarie 2012 emis de pârâtă.

În condițiile în

care măsura suspendării dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

se prelungește de drept, în baza art. 15 alin. (4), până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare,

soluția instanței de recurs este nelegală și conține

dispoziții potrivnice care nu pot fi duuse la îndeplinire, întrucât la

data soluționării recursului actul administrativ era deja anulat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea în

condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac

formulate de revizuentul R.M.I.

1.

Argumente

relevante

Potrivit art. 322 pct.

1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs,

atunci când evocă fondul, se poate cere:

(1) dacă dispozitivul

hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire.

(..)

(3) dacă obiectul

pricinii nu se află în ființă

Pentru a fi însă

aplicabile aceste prevederi legale este necesar, în primul rând, ca hotărârea

atacată să tranșeze fondul unui litigiu, pentru că revizuirea este o cale de

atac extraordinară care vizează îndreptarea erorilor de fapt.

Demersul

revizuentului nu îndeplinește această condiție deoarece hotărârea atacată a

fost pronunțată într-o cerere de suspendare a executării unui act

administrativ, care nu prejudecă fondul acțiunii în contencios administrativ.

Hotărârile pronunțate

în materia suspendării de executare au o putere de lucru judecat relativă, care

dăinuie numai atâta timp cât condițiile de fapt și de drept avute în vedere la

pronunțarea lor rămân neschimbate.

Pe de altă parte,

motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 1 C. proc. civ., urmărește să

înlăture elementele contradictorii din dispozitivul hotărârii, pentru a face

posibilă punerea lui în executare.

Ipoteza acestui text

de lege implică așadar îndeplinirea cerințelor ca hotărârea să cuprindă

dispoziții potrivnice, care să fie cuprinse în chiar dispozitivul ei și să fie

ireconciliabile.

În speță, nu este

îndeplinită nici una dintre aceste cerințe, revizuentul invocând contrarietatea

în raport cu soluția pronunțată pe fondul cauzei, în acțiunea în

anulare a actului administrativ atacat.

În ceea ce privește

celălalt temei al cererii de revizuire, art. 322 pct. 3 C. proc. civ., sintagma

„obiectul pricinii nu se află în ființă” desemnează ideea de

dispariție fizică a bunului, ceea ce nu este cazul în speța de

față.

hotărârii pronunțate asupra revizuirii

Ținând seama de

considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de R.M.I. împotriva deciziei nr. 514 din 1 februarie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2013.