ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6680/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 514 din 1 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 1919 din 16 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul R.M.I., ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele: În mod eronat, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția referitoare la existența unui caz bine justificat, pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

În acord cu jurisprudența sa anterioară în cauze similare (cu titlu de exemplu, decizia nr. 1634 din 27 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. 9341/2/2011), Înalta Curte a reținut că verificarea respectării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 presupune o analiză efectuată în contextul întregului ansamblu probator și reprezintă o prejudecare a fondului cauze, examinare care excede limitelor învestirii instanței în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța trebuie să își limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Or, în cauză, în sensul celor expuse, nu au fost identificate împrejurări care să facă dovada îndeplinirii cerinței referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte a constatat că în mod eronat s-a apreciat ca fiind îndeplinită cerința referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, atâta timp cât suma imputată reclamantului este de 125 lei, iar, conform art. 5 din ordinul contestat, acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care se efectuează prima rată de rețineri. 2. Cererea de revizuire Intimatul-reclamant R.M.I. a atacat decizia pronunțată în recurs cu o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ., susținând că recursul A.N.S.V.S.A. la data soluționării acestuia era fără obiect, întrucât prin sentința nr. 4973 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 6039/2/2012, a fost admisă acțiunea în anulare a Ordinului de imputare nr. 8 din 25 ianuarie 2012 emis de pârâtă.

În condițiile în care măsura suspendării dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se prelungește de drept, în baza art. 15 alin. (4), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, soluția instanței de recurs este nelegală și conține dispoziții potrivnice care nu pot fi duuse la îndeplinire, întrucât la data soluționării recursului actul administrativ era deja anulat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul R.M.I.

1. Argumente relevante Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere: (1) dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire. (..) (3) dacă obiectul pricinii nu se află în ființă Pentru a fi însă aplicabile aceste prevederi legale este necesar, în primul rând, ca hotărârea atacată să tranșeze fondul unui litigiu, pentru că revizuirea este o cale de atac extraordinară care vizează îndreptarea erorilor de fapt. Demersul revizuentului nu îndeplinește această condiție deoarece hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care nu prejudecă fondul acțiunii în contencios administrativ.

Hotărârile pronunțate în materia suspendării de executare au o putere de lucru judecat relativă, care dăinuie numai atâta timp cât condițiile de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea lor rămân neschimbate. Pe de altă parte, motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 1 C. proc. civ., urmărește să înlăture elementele contradictorii din dispozitivul hotărârii, pentru a face posibilă punerea lui în executare. Ipoteza acestui text de lege implică așadar îndeplinirea cerințelor ca hotărârea să cuprindă dispoziții potrivnice, care să fie cuprinse în chiar dispozitivul ei și să fie ireconciliabile. În speță, nu este îndeplinită nici una dintre aceste cerințe, revizuentul invocând contrarietatea în raport cu soluția pronunțată pe fondul cauzei, în acțiunea în anulare a actului administrativ atacat.

În ceea ce privește celălalt temei al cererii de revizuire, art. 322 pct. 3 C. proc. civ., sintagma „obiectul pricinii nu se află în ființă” desemnează ideea de dispariție fizică a bunului, ceea ce nu este cazul în speța de față. 2. Temeiul legal al hotărârii pronunțate asupra revizuirii Ținând seama de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.M.I. împotriva deciziei nr. 514 din 1 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.