ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2019

Prin Încheierea din 26 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Ploiești a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei penale nr. 902 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel Ploiești, pe temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Măsura suspendării dispusă prin încheierea menționată a fost motivată pe dispozițiile art. 155 C. proc. civ., și pe faptul că revizuentul nu a făcut dovada urmării procedurii moștenirii vacante reglementate de art. 1135 și urm. C. civ. în privința numiților B., C., D., E., F., G., H. și I., față de care a rezultat, conform datelor furnizate de Consiliul local Urziceni, că sunt decedați și "nu au moștenitori, nu au legături de familie și nu au fost înregistrate dezbateri succesorale până la acest moment".

Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, aceeași instanță a respins cererea de repunere pe rol formulată de revizuent, apreciind că nu sunt temeiuri pentru continuarea judecății, în contextul în care pentru intimații decedați nu s-a făcut dovada declanșării și finalizării procedurii prevăzute de art. 1135 și urm. C. civ., prezentându-se la dosar doar un proces-verbal în care se menționează că s-au depus mai multe documente la Camera Notarilor Publici.

Împotriva acestor două încheieri a declarat recurs revizuentul A., susținând nelegalitatea măsurilor din perspectiva art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., cu consecința constatării nulității acestora și trimiterii cauzei primei instanțe pentru continuarea judecății acesteia.

În dezvoltarea criticilor s-au arătat următoarele:

- Încheierea din 26 aprilie 2018 este nemotivată întrucât nu analizează susținerile părții referitoare la faptul că procedura vacantării moștenirii este una facultativă, iar nu obligatorie, dispozițiile art. 1137 C. civ. stabilind un drept, iar nu o obligație în sarcina oricărei persoane interesate. Neexistând instituită o asemenea obligație de către legiuitor, înseamnă că instanța nu putea aplica sancțiunea suspendării cauzei.

- Prin intermediul celor două măsuri, de suspendare a judecății și de respingere a solicitării de repunere pe rol, a fost încălcat dreptul privind liberul acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, revizuentul este în imposibilitate de a obține o hotărâre judecătorească pe fondul cauzei, în condițiile în care latura civilă a procesului penal a rămas nesoluționată, revizuirea fiind singura modalitate de a obține o dezlegare a raporturilor juridice care vizează acest aspect.

Manifestând un comportament procesual activ, revizuentul a solicitat chiar și disjungerea cauzei în ceea ce-i privește pe intimații defuncți, efectuând toate demersurile legale în vederea identificării moștenitorilor acestora.

Obligația impusă de instanță revizuentului - de a-i indica pe moștenitorii celor opt intimați decedați - nu se poate constitui într-un impediment care să nu facă posibilă soluționarea cauzei și nici nu denotă pasivitatea acestuia, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta a efectuat toate demersurile legale de care dispunea în aflarea moștenitorilor.

Or, această imposibilitate a soluționării cererii de revizuire, din motive neimputabile revizuentului, aduce atingere dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin încălcarea accesului liber la justiție.

- Instanța a dispus în mod greșit suspendarea cauzei în temeiul art. 155 C. proc. civ., câtă vreme nu există din punct de vedere legal o obligație care să cadă în sarcina revizuentului.

Aceasta întrucât procedura vacantării moștenirii este una facultativă, iar nu obligatorie, dispozițiile art. 1137 C. civ. statuează că somarea succesibililor se face la cererea oricărei persoane interesate, categorie căreia nu i se circumscrie revizuentul, având în vedere implicațiile patrimoniale ale cauzei.

De asemenea, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ., nu impun instanței de judecată să statueze asupra măsurii suspendării atunci când n-au fost îndeplinite măsurile stabilite de aceasta în cursul judecății, ci doar îi recunosc această posibilitate, ca pe o măsură facultativă, pe care trebuie să o aprecieze în concret, ținând seama de circumstanțele cauzei.

Raportat la datele speței, măsura suspendării este nejustificată, fiind excesivă și disproporționată în raport cu scopul și principiile procesului civil.

La fel, respingerea cererii de repunere pe rol este nelegală, câtă vreme revizuentul a făcut dovada demarării procedurii vacantării moștenirii, neputând face însă și dovada finalizării acesteia, având în vedere că este o procedură anevoioasă, de durată, nefiind identificat niciun notar pe raza localității Urziceni care să o demareze, ceea ce l-a determinat pe revizuent să se adreseze Camerei Notarilor Publici, sens în care a și depus un proces-verbal încheiat cu ocazia predării înscrisurilor necesare efectuării formalităților de către acest organism.

Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora în sensul următoarelor considerente:

- Măsurile care au întrerupt cursul judecății - prin suspendarea și respectiv, respingerea cererii de repunere pe rol - au fost dispuse de instanță într-o pricină vizând revizuirea unei decizii penale sub motiv că ar fi fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei, ceea ce ar face incidente dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen.., coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Tinzând în această modalitate la revizuirea laturii civile a hotărârii penale, revizuentul a promovat calea extraordinară de atac în contradictoriu cu 150 de intimați, în privința a 8 dintre aceștia constatându-se intervenit decesul și solicitându-se de către instanță dovezi privind moștenitorii și respectiv, urmarea procedurii vacanței succesorale.

Întrucât revizuentul nu a depus la dosar decât o adresă emisă de Consiliul local Urziceni, din care a rezultat că cei 8 intimați sunt decedați, fără moștenitori, iar în urma verificărilor efectuate "persoanele nu au legături de familie și nu au fost înregistrate dezbateri succesorale", instanța a dispus, mai întâi, măsura suspendării (încheierea din 21.03.2018) și apoi a respins cererea de repunere pe rol (Încheierea din 19 septembrie 2018), apreciind că nu există o conformare la dispozițiile instanței, în sensul art. 155 C. proc. civ., câtă vreme revizuentul a prezentat la dosar doar un proces-verbal în care se menționează că s-au depus mai multe documente la Camera Notarilor Publici, fără să se facă dovada declanșării și finalizării procedurii prevăzute de art. 1135 și urm. C. civ.

Asemenea măsuri procesuale ale instanței, care au întrerupt cursul judecății, au, așa cum corect arată recurentul, caracter excesiv, raportat la stadiul procedurii, obiectul învestirii instanței și la natura obligațiilor puse în sarcina părții.

Astfel, învestită cu o cerere de revizuire, pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., corelat cu art. 453 alin. (2) C. proc. pen., instanța avea de analizat, în mod prioritar, așa cum rezultă din art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac.

Or, a subordona deschiderea dezbaterilor asupra admisibilității (limitate, într-o primă fază procesuală, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., doar la acest aspect), declanșării și finalizării procedurii moștenirii vacante de pe urma intimaților decedați reprezintă un demers de un formalism excesiv, ce nu își are justificare legală în dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ., care recunosc facultatea instanței de a suspenda judecata atunci când desfășurarea normală a procesului ar fi împiedicată din vina părții reclamate.

În acest sens, se constată că dispozițiile art. 1137 C. civ., a căror nerespectare a fost reținută de către instanță pentru a justifica sancțiunea suspendării, presupun o procedură care se desfășoară într-un interval mare de timp întrucât pentru constatarea moștenirii vacante este necesar să fi trecut un an și 6 luni de la deschiderea succesiunii, fără să se fi înfățișat vreun succesibil, după care să fi intervenit somarea publică de către notar ca toți cei cu vocație succesorală să se prezinte la sediul notarial în termen de cel mult două luni de la publicare. Doar în situația în care niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat de publicație, notarul va constata că moștenirea este vacantă.

Rezultă că, punând în sarcina revizuentului efectuarea acestui demers la un moment procesual când dezbaterile erau limitate, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., la "admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", fără a se pune deocamdată problema stabilirii jurisdicționale a unui drept potrivnic față de altă persoană, pentru a avea cadrul procesual pasiv definitiv conturat, instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 155 C. proc. civ. Aceasta întrucât desfășurarea normală a procesului în faza procesuală în care se afla, nu impunea în mod necesar declanșarea și definitivarea procedurii vacanței succesorale.

Dimpotrivă, măsurile dispuse de instanță - de suspendare și ulterior, de respingere a cererii de repunere pe rol - au fost de natură să conducă la o temporizare a judecății, fără să se fi luat în examinare prima etapă procesuală, referitoare la admisibilitate, pe care o presupune calea extraordinară de atac promovată.

În consecință, se constată că raportat la circumstanțele și datele concrete ale speței, prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (text în care, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi încadrate criticile de nelegalitate formulate de recurent pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât se invocă nesocotirea unei norme de procedură, iar nu de drept material).

Ca atare, conform art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, casate cele două încheieri și cauza trimisă spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii din 26 aprilie 2018 și a încheierii din 19 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Casează încheierile recurate și trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM