ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 374/2015

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4724 din 10 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte cererea principală modificată și precizată formulată de reclamanta-pârâtă SC P.G.C.I. SA, a admis în parte cererea reconvențională modificată și precizată formulată de pârâta-reclamantă SC M.R.F. SRL, a obligat pe pârâta reclamantă să plătească reclamantei pârâte suma de 848.097,55 RON + TVA (200.567 euro + TVA) reprezentând rest de plată servicii de proiectare, a respins capătul de cerere principală privind instituirea unui privilegiu ca neîntemeiată, a dispus rezilierea contractului de proiectare din anul 2008 încheiat între reclamantă în calitate de proiectant și pârâta reclamantă în calitate de client și a respins capetele de cerere reconvențională având ca obiect anularea unor procese verbale și restituirea sumei de 412.699,41 euro ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că întregul contract a fost negociat pentru suma de 1.370.000 euro, reclamanta angajându-se să proiecteze un ansamblu de locuințe format din UTR 1, UTR 2, UTR 3. Prin acordul neconstatat în scris, dar necontestat depărți, s-a decis, pentru început, proiectarea UTR 2. Această împrejurare a generat neînțelegeri între părți deoarece practic a fost modificat obiectul contractului prin reducerea substanțială, fapt ce impunea încheierea unui act aditional în care să fie indicată valoarea de proiectare numai pentru UTR 2. Analizând valoarea lucrărilor executate de reclamantă, din probele administrate a rezultat că valoarea lucrărilor de proiectare (inclusiv DTAD, studii, dosare vânzări+film, avize și verificare proiect) se ridică la suma de 584.068 euro.

În opinia instanței, într-adevăr, în oferta financiară în care este detaliată modalitatea în care valoarea proiectării a fost de 1.370.000 euro, subsolurile apar la valoarea de proiectare 350 euro/mp. Deci valoarea corectă de proiectare a subsolurilor este de 158.174 euro + 13.974 euro.

În ceea ce privește valoarea baIcoanelor, aceasta este cea indicată de expertul desemnat de instanță deoarece în ofertă nu apare valoarea de proiectare a acestora, iar expertul parte al reclamantei pârâte a extras valoarea de 500 euro din OAR - ed.2, deși s-a prevăzut în preambulul ofertei ordinului arhitecților - onorarii 2005. Față de considerentele expuse, instanța a reținut că valoarea de proiectare este următoarea: - valoarea de proiectare suprateran (la o valoare de 500 euro/mp, conform ofertei) - 507.998 euro; - valoarea de proiectare balcoane - 31.962 euro (la o valoare de 200 euro/mp, ghidului arhitectului 2005); - valoarea de proiectare subsol 1, 2 - 158.174 euro (la o valoare de 350 euro/mp) + valoare subsol 3 de 13.974 euro (la o valoare de 350 euro/mp).

Privitor la proiectarea de către reclamanta pârâtă a trei subsoluri, în loc de două (așa cum apare în oferta financiară), tribunalul a apreciat că reclamanta pârâtă nu a respectat voința părților și pârâta nu poate fi obligată la plata valorii proiectării subsolului ALA - 13.974 euro în lipsa unui act adițional însușit de părți. De asemenea, nu poate fi obligată pârâta decât la plata valorii de proiectare a unui singur subsol, pentru cel de al doilea neprobându-se acordul său. Față de cele reținute, instanța a apreciat că valorii stabilite de expertul B.M.M. de 584.068 euro trebuie să i se adauge suma de 26.177 [52.354 euro / 2 rezultată din diferența dintre valoarea subsolurilor 1, 2 datorată (158.174 euro) și cea stabilită de expert (105.820 euro), precum și din faptul însușirii proiectării numai a unui sigur subsol].

De asemenea, trebuie scăzută valoarea subsolului ALA (3) de 9081 euro. Astfel, în opinia instanței, reclamanta pârâtă a executat lucrări de proiectare complexă în valoare de 601.164 euro. În această valoare, așa cum rezultă din calculul detaliat întocmit de expert, este inclusă valoarea DTAD - 20.858 euro, studii - 10.959 euro, dosare vânzări și film, avize și verificare proiect. În factura fiscală, reclamanta a facturat servicii de proiectare prestate suplimentar, în temeiul art. 22 din contract, deși niciun act adițional nu s-a perfectat de către părți.

Instanța a fost de acord cu opinia expertului parte desemnat de reclamanta-pârâtă conform căruia desfășurarea firească a proiectării nu permite evaluarea anticipată a unor spații, dar față de dispozițiile contractuale sus menționate și obligațiile asumate de proiectant (să informeze pe client asupra tuturor împrejurărilor neconform cu situația avută în vedere la contractare și să participe la soluționarea problemelor ivite pe baza de act adițional, unde este cazul) s-a apreciat de instanță că reclamanta trebuia să-I convoace pe client și să-i prezinte spațiile tehnice a căror prezență generează mărirea considerabilă a valorii proiectate.

Expertul numit de instanță a reținut în răspunsul la obiecțiuni că prin ilustrarea de tema proiectantul trebuia să prezinte proiectul care urma să fie executat cu planurile tuturor nivelelor, cu fațade, secțiuni, plan învelitoare, planuri amenajări exterioare, rețele exterioare etc. Această prezentare, urmată de însușirea ilustrării de temă nu a existat. Nu există nici un temei legal sau contractual care să permită instanței să echivaleze avizarea PUD-ului cu însușirea ilustrării de temă. Deși tribunalul a admis că, în raport de art. 10 lit. g) din contract, pârâta putea invoca lipsa anumitor documente numai în termenul de 15 zile de la predarea acestora, nu a putut admite că predarea documentației echivalează cu acordul tacit al pârâtei asupra lucrărilor și valorii suplimentare de proiectare.

Coroborând art. 11 lit. b) cu art. 22 din contract, tribunalul a reținut că pentru lucrările suplimentare trebuia încheiat un act adițional. S-a apreciat că plata parțială a facturii nu echivalează cu recunoașterea întregii valorii facturate atâta timp cât obiectul facturării este divizibil. În executarea obligației de plată a prețului, pârâta reclamantă a achitat sumele de 137.000 euro (avans) + TVA și 263.597 euro + TVA, adică un total de 400.597 euro + TVA. Aceste sume au fost imputate în mod corect de către reclamantă pentru plata facturilor (137.000 euro+ TVA) și (parțial, cu un rest neachitat de 31.440,48 euro + TVA, valoarea totală a facturii fiind de 295.037 euro + TVA). Potrivit raportului de expertiză analizat și corectat de instanță, valoarea executată a lucrărilor este de 601.164 euro + TVA, din care pârâta a achitat 400.597 euro + TVA.

Prin urmare, ținând cont de valoarea achitată deja de pârâta reclamantă, rezultă că aceasta mai datorează reclamantei pârâte doar suma de 200.567 euro+TVA. Instanța a apreciat ca întemeiată apărarea pârâtei privind greșita invocare de către reclamantă a art. 4 din contract pentru a justifica cererea de plată a lucrărilor suplimentare. Potrivit art. 11 lit. b) din contract, reclamanta pârâtă s-a obligat să convoace pe client pentru definitivarea și însușirea ilustrării de temă elaborată pe baza temei de proiectare. Așadar, pentru lucrările suplimentare (un subsol + subsolul ALA) trebuia să existe acordul expres al pârâtei reclamante. Faptul că reclamanta nu a finalizat UTR 2 nu poate fi imputat acesteia, în condițiile în care pârâta reclamantă a solicitat în februarie 2008 suspendarea efectelor contractului, deci voința sa a fost de predare a lucrărilor executate, chiar nefinalizate.

Pentru ilustrarea de temă trebuia acordul expres al pârâtei, dar în ceea ce privește obiecțiunile pârâtei în sensul că proiectul tehnic și detaliile de execuție nu sunt complete, tribunalul a reținut că la primirea documentației pârâta trebuia să verifice documentele și să comunice lipsurile. Faptul că planșele desenate pot fi înțelese doar de arhitect nu este pertinent din moment ce, prin contract, părțile au fixat un termen de 15 zile pentru verificare, timp în care pârâta putea apela la asistență de specialitate. În ceea ce privește susținerea pârâtei reclamante, în sensul că proiectul nu este complet, instanța a reținut că prin procesele verbale din datele de 07 octombrie 2008 și 27 martie 2009 i s-au comunicat pârâtei reclamante piese scrise și desenate, conform borderourilor anexate.

Conform art. 10 lit. g) din contract, pârâtei îi revenea obligația de a cere reclamantei în termen de 15 zile completarea eventualelor lipsuri din documentație, iar depășirea acestui termen prezumă acceptarea lucrărilor. În cauză, pârâta-reclamantă nu a formulat obiecțiuni, acest lucru însemnând că nu poate invoca eventuale lipsuri din documentație, fără să echivaleze cu dreptul reclamantei de a ignora voința părții contractante și de a proiecta lucrări suplimentare, care măresc substanțial valoarea contractului, fără acordul beneficiarului. Prin urmare, deși tribunalul a admis că, în raport de art. 10 lit. g) din contract, pârâta putea invoca lipsa anumitor documente numai în termenul de 15 zile de la predarea acestora, nu a putut admite că predarea documentației echivalează cu acordul tacit al pârâtei asupra lucrărilor și valorii suplimentare de proiectarea.

Coroborând art. 11 lit. b) cu art. 22 din contract, tribunalul a reținut că pentru lucrările suplimentare trebuia încheiat un act adițional. Totodată, s-a reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză judiciară, în derularea contractului reclamanta pârâtă nu a respectat obligațiile contractuale și că există o neexecutare culpabilă a obligațiilor contractuale de către reclamantă, impunându-se rezilierea contractului. Tribunalul a precizat că, deși raportul contractual a fost vătămat de către reclamantă, rezilierea produce efecte pentru viitor, aceasta fiind îndreptățită să primească contravaloarea lucrărilor proiectate și acceptate de către pârâtă. Din acest punct de vedere nu se poate reține o contradicție în soluția instanței întrucât refuzul de plată al pârâtei reclamante nu apare ca fiind unul nejustificat.

Analizând capătul de cerere privind anularea proceselor–verbale de predare primire tribunalul a constatat că în susținerea nulității se invocă eroarea, însă, această eroare nu este probată. Așa cum rezultă din contractul încheiat între părți, pârâta avea la dispoziție 15 zile pentru verificarea documentației, timp suficient pentru verificarea documentelor de către un specialist. Împrejurarea că aceste verificări s-au efectuat tardiv nu poate constitui motiv de nulitate a acestor acte juridice. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 414 din 05 noiembrie 2013 a admis apelul formulat de pârâta­reclamantă SC M.R.F. SRL, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 649.831,65 RON + TVA (153.679 euro+TVA), reprezentând rest de plată servicii de proiectare.

A fost obligată pârâta­ reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 17.824,80 RON cheltuieli de judecată. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 3.269 RON cheltuieli de judecată. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că documentația proiectului predat apelantei nu putea duce la obținerea autorizației de construire, susținerile apelantei fiind confirmate de concluziile raportului de expertiză arhitectură efectuat în cauză de dna expert B., însă acest aspect nu are relevantă, câtă vreme, astfel cum a reținut de altfel și prima instanță, prin convenția pe care au încheiat-o părțile au convenit cât se poate de clar (art. 6 din contractul de proiectare din anul 2008) că plata lucrărilor de proiectare nu este condiționată de obținerea avizelor și aprobărilor eliberate de autoritățile competente (deci nici de obținerea autorizației).

Aceasta cu atât mai mult cu cât apelanta însăși recunoaște, în motivele de apel, că nu a mai dorit autorizația de construire, de unde concluzia că nu poate reproșa intimatei neobținerea unei autorizații de care ea însăși nu mai era interesată. S-a apreciat că nu pot fi reținute susținerile apelantei referitoare la faptul că nu a mai dorit autorizația este justificat de problemele de proiectare, câtă vreme potrivit art. 10 lit. g) din contract aceasta trebuia ca în termen de 15 zile de la primirea documentației să semnaleze proiectantului (intimatei-reclamante) eventualele lipsuri, în caz contrar prezumându-se acceptarea în forma și cu conținutul predat, astfel că, atât timp cât a lăsat să treacă termenul de 15 zile fără a formula obiecțiuni nu mai poate invoca acum aceste neregularități.

Instanța de apel a apreciat însă ca fiind întemeiate celelalte critici formulate de apelantă la pct. 1 din motivele de apel, respectiv cele referitoare la cuantumul sumei la plata căreia a fost obligată de prima instanță, deoarece valoarea corectă a lucrărilor de proiectare nu este cea reținută de Tribunal, ci, după calculele instanței de apel, este în cuantum de 619.047 euro. Cu privire la suma de 79.087 euro valoarea de proiectare pentru un singur subsol s-a reținut (aspect observat și de către Tribunal) că în Oferta de proiectare părțile au stabilit valoarea de proiectare a subsolului la 350 euro/mp, iar nu la 220 mp, astfel cum a avut în vedere expertul B. în raportul său, de unde concluzia că valoarea de proiectare pentru cele 2 subsoluri este de 158.174 euro (conform modului de calcul al expertului parte al intimatei).

Instanța de apel a apreciat că la valoarea de proiectare trebuie avută în vedere pentru subsol doar suma de 79.087 euro (adică 1/2 din 158.174 euro) pentru că Tribunalul a reținut că pârâta nu poate fi obligată la plată decât pentru un singur subsol, nu și pentru cel de-al doilea și nici pentru subsolul ALA (pagina 10 sentință), iar reclamanta (singura interesată) nu a formulat apel pentru a critica această soluție, astfel că soluția primei instanțe în sensul că pârâta datorează plata doar pentru proiectarea unui singur subsol a intrat în puterea lucrului judecat. Față de faptul că valoarea de proiectare corectă este de 619.047 euro, iar nu de 654.861 euro, astfel cum s-a reținut în raportul de expertiză judiciară specialitatea arhitectură, s-a constatat că reiese, pe cale de consecință, că și celelalte calcule ale expertului Barnaure trebuie refăcute, întrucât au pornit de la o bază greșită.

În consecință, s-a apreciat că valoarea PAC corectă este de 396.190 euro (iar nu de 419.111 euro cum a stabilit expertul B.), iar a PT de 99.047 euro (din care scăzându-se 2% se obține 97.066 euro), astfel că valoarea proiectată (adică lucrările executate de intimată) este de 493.256 euro, iar nu cea retinută de Tribunal de 601.164 euro. Suma de 493.256 euro a fost obținută prin adunarea sumelor de 396.190 euro și 97.066 euro la care s-a făcut referire mai sus. Mergând mai departe cu calculul, s-a constatat că valoarea pentru avize și verificare proiect este de 21.703 euro (4,4% din valoarea proiectată corectă de 493.256 euro, iar nu din cea reținută de expert), astfel că reiese un total executat de 554.276 euro (493.256 euro + 21.703 euro, indicate mai sus, la care se adaugă celelalte sume avute în vedere și de expertul B.: 20.858 euro DTAD, 10.959 euro studii și 7.500 euro dosar vânzări +film).

În consecință, față de faptul că intimata reclamantă a executat lucrări în cuantum de 554.276 euro + TVA și că apelanta a achitat 400.597 euro + TVA (după cum reiese din susținerile concurente ale părților și a reținut și prima instanță), instanța de apel a reținut că apelanta mai datorează intimatei suma de 153.679 euro + TVA, într-un cuantum deci inferior celui avut în vedere de Tribunal, criticile apelantei fiind deci întemeiate în măsura acestei diferențe.

Cât privește celelalte susțineri ale apelantei din cadrul pct. 1 al motivelor de apel, s-a reținut că acestea nu sunt fondate, deoarece în privința subsolurilor în mod corect s-a făcut raportarea la suma indicată în Oferta de proiectare (350 euro/mp), în ceea ce privește detaliile de execuție dintr-un total de 30% stabilit conform OAR 2005 s-a avut în vedere doar 15%, despre care expertul arată că a fost cuprins în PT + PAC (care au fost executate) și, de asemenea, calculul a fost refăcut de Curte prin raportarea doar la un singur subsol, nefiind luate în seamă subsolurile 2 și ALA.

Totodată, s-a apreciat ca nefiind fondate motivele de apel prin care se critică soluția din sentință referitoare la respingerea cererii de anulare a procesului-verbal din data de 31 martie 2009. S-a avut în vedere că prin cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, pârâta a solicitat, printre altele, anularea procesului-verbal de predare primire din 31 martie 2009, cu motivarea că la momentul predării nu a participat din partea sa nici un specialist, astfel că nu a putut verifica dacă documentele predate respectă tema de proiectare, aspect pe care l-a aflat abia mai târziu. S-a apreciat că acest proces-verbal nu poate fi lovit de sancțiunea nulității întrucât nu este un act juridic susceptibil de anulare, respectiv nu constituie o manifestare de voință făcută cu intenția de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Procesul-verbal nu dă naștere unor drepturi și obligații și nici nu modifică sau stinge, prin el însuși, un raport juridic civil concret. Prin intermediul său părțile doar au consemnat predarea unor înscrisuri (piese scrise și desenate conform borderoului anexat) și au procedat la întocmirea acestui înscris doar pentru a servi ca mijloc de probă. Acest proces verbal este însă un mijloc de probă ca oricare altul iar partea care neagă cele consemnate în cuprinsul său nu poate invoca sancțiunea nulității, însă are posibilitatea de a administra probe contrarii pentru a dovedi că situația de fapt este alta decât cea consemnată în scris.

S-a reținut că în cauză apelanta nu a putut face dovada unei alte situații decât cea reținută în procesul-verbal (respectiv a faptului că documentele predate la 31 martie 2009 nu respectă tema de proiectare) întrucât față de conținutul art. 10 lit. g) din convenția încheiată între părți și de necontestarea în termenul de 15 zile a intervenit prezumția acceptării lucrărilor în forma și cu conținutul predat. Au fost apreciate ca nefondate și motivele de apel referitoare la restituirea avansului achitat constatându-se că la art. 5 din contract părțile au convenit plata unui avans în cuantum de 10% din valoarea contractului, care a și fost plătit, și că acest avans a acoperit lucrările facturate de intimata reclamantă cu factura din 10 mai 2008, astfel cum reiese din situația detaliată prezentată de aceasta la dosar, reieșind astfel că în mod nefondat se susține că această sumă a fost încasată necuvenit.

Față de susținerea apelantei referitoare la faptul că, după raționamentul primei instanțe, M.R.F. ar fi trebuit să achite atât 1.370.000 euro + TVA, cât și avansul de 137.000 euro + TVA, câtă vreme de niciunde nu reiese o asemenea opinie a Tribunalului și, mai mult, prima instanță a constatat că avansul a fost imputat asupra plății datorate pentru prima factură emisă, instanța de apel a reținut că apelanta nu observă că suma la care a fost obligată la plată de către prima instanță a fost stabilită tocmai prin luarea în seamă a avansului, pentru că dacă s-ar accepta opinia M.R. în sensul că avansul este datorat doar pentru partea din contract executată ar însemna ca, implicit, să se rețină că pârâta a achitat din totalul lucrărilor executate o sumă mai mică și pe cale de consecință să fie obligată la plata unei diferențe mai mari.

În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a obligat pârâta la plata sumei de 12.169 RON taxă judiciară de timbru (corespunzător pretențiilor admise de 649.931,65 RON), 5 RON timbru judiciar și 5.650,80 RON onorariu avocațial, reieșind deci un total de 17.824,80 RON și că pârâta nu va fi obligată și la plata sumei reprezentând onorariul expertului parte al reclamantei, considerând că aceste onorarii nu intră în categoria cheltuielilor judiciare. Împotriva acestei decizii, atât reclamanta cât și pârâta au declarat recursuri. Recursul reclamantei SC P.G.C.I. SA a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor invocate, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel prin admiterea apelului formulat de către intimata M.R.F.

și prin schimbarea în parte a soluției pronunțate de către instanța de fond în sensul obligării intimatei M.R.F. la plata către recurenta P. a sumei de 649.831,65 RON + TVA (153.679 euro + TVA), a acordat mai mult decât s-a cerut de către intimata M.R.F., instanța pronunțându-se cu privire la aspecte nemenționate în cuprinsul cererii de apel formulate de către intimata M.R.F. și cu privire la care nu fusese investită. Recurenta susține că instanța de apel nu motivează în mod corect și complet reținerea sa cu privire la calculul valorii de proiectare, iar raționamentul utilizat în acest calcul este contradictoriu. Astfel, susține recurenta, deși valoarea de proiectare stabilită de instanța de apel este mai mare cu 17.883 euro decât cea reținută de instanța de fond, în mod contradictoriu instanța de apel înțelege să scadă valoarea la plata căreia a fost obligată intimata M.R.F.

cu suma de 46.888 euro, iar nu să o mărească cu suma de 17.883 euro, astfel cum în mod logic și legal ar fi trebuit să dispună, potrivit aprecierilor și calculelor sale. Mai mult decât atât, arată recurenta, în corectarea modului de calcul al valorii de proiectare și a sumei la plata căreia a fost obligată intimata M.R.F., instanța de apel în mod greșit confundă valoarea de proiectare cu valoarea de execuție, valori despre care atât expertul desemnat de către instanța de apel cât și experții parte ai părtilor au stabilit că sunt diferite.

În opinia recurentei hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și cu aplicarea lor greșită, având în vedere inexistența unui probatoriu pe care să se întemeieze soluția pronunțată de instanța de apel, probatoriul administrat nerelevând valorile de calcul ale proiectării dispuse de către instanța de apel, nefiind dispusă o nouă expertiză, iar în absența unei noi expertize tehnice specialitatea "Arhitectura" hotărârea recurată este lipsită de temei legal. De asemenea, susține recurenta, instanța de apel nu a verificat obiecțiunile formulate de către intimata pârâtă la raportul de expertiză, aceasta validând prin neobiectare raportul de expertiză administrat în cauză în ceea ce privește valorile de proiectare care intră în calculul valorii de proiectare complexă și algoritmul de calcul al acestora.

Instanța de apel, susține recurenta, a procedat în mod nelegal și a aplicat în mod greșit dispozițiile legale prin extracția unor valori din conținutul raportului de expertiză tehnică specialitatea "Arhitectura", întocmit de expert B.M. și modificarea acestora pornind de la un calcul matematic simplist, considerând fără temei că poate folosi în motivare raportul astfel corectat, fără a analiza materialul probator pe care au fost întemeiate concluziile expertului. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței de fond. Recursul declarat de pârâta SC M.R.F. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În susținerea motivelor invocate, recurenta a arătat, în esență, că instanța de apel a apreciat în mod greșit că neobținerea autorizației de construire este vina pârâtei, pentru că nu a mai dorit autorizația din cauza problemelor de proiectare. Recurenta apreciază că instanța a stabilit în mod greșit valoarea de 805.791,24 RON + TVA, întrucât valoarea de proiectare avută în vedere de instantă a fost greșit scoasă din contextul expertizei. În continuarea motivării recurenta a prezentat concluziile raportului de expertiză, și modul de calcul susținând că instanța face un calcul cu totul greșit întrucât adaugă la valoarea de 584.068 euro, valoare ce cuprinde studiile preliminare, documentația DTAD, corect calculate, dar și dosarele de vânzări și valoarea avizelor și a verificării, deși acestea fin urmă au fost executate după suspendare.

Recurenta susține că instanța consideră în mod greșit că pârâta trebuia să își asume să achite proiectul executat, deși acesta nu poate duce la obținerea autorizației de construire în varianta agreată de pârâtă și pentru faptul depășirii PUD-ului aprobat, neluând în calcul nici reaua­credință a proiectantului, nici faptul că proiectul pe care îi obliga să-I plătească este complet nefolositor. Ultima critică a recurentei este adusă sentintei instantei de fond, care, în opinia recurentei, trebuia să anuleze procesul-verbal din 31 martie 2009 și reținând greșit că nu a probat susținerile. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii SC M.R.F.

SRL de restituire a avansului achitat pentru restul proiectului pentru care a fost admisă rezilierea în sumă de 127.21,2 euro și de anulare a procesului verbal de predare primire încheiat la 31 martie 2009. Recursul reclamantei SC P.G.C.I. SA, va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat cu scopul de a pune în discuție încălcarea principiului disponibilității exprimat de altfel de art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care obligă instanța ca în toate cazurile să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Ipoteza plus petita pusă în discuție prin motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. respectiv obligarea intimatei M.R.F. la plata către recurenta P. a sumei de 649.831,65 RON + TVA (153.679 euro + TVA), nu poate fi reținută, întrucât raționamentul instanței și argumentele prezentate sunt în acord cu respectarea principiului disponibilității procesuale. De altfel, critica recurentei nu constituie plus petita, întrucât instanța de apel în virtutea caracterului devolutiv al apelului, analizând cauza în fond și probele administrate își formează propria convingere și poate admite sau respinge în tot sau în parte acțiunea. Astfel, instanța de apel constatând că instanța de fond a determinat în mod eronat valoarea corectă a lucrărilor de proiectare, în mod corect a apreciat că apelanta mai datorează intimatei suma de 153.679 euro + TVA (649.831,65 RON).

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentă, vizează nemotivarea hotărâri judecătorești atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii sau când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar, decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele acestei hotărâri sau între aceasta și dispozitiv, context în care nu pot fi primite criticile referitoare la motivarea contradictorie a deciziei recurate, aspectele invocate de recurentă neconstituind contrarietatea hotărârii, în sensul acestui motiv de recurs. Instanța de apel a examinat în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse și a respins argumentele invocate.

Pentru a exista contrarietate între considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or, motivele invocate de recurentă nu sunt în situația de a se exclude reciproc dată fiind sinonimia termenilor invocați. Faptul că în urma analizei probatoriului administrat și a reanalizei calcului efectuat de către instanța de fond, instanța de apel a reținut o altă valoare de proiectare, nu poate fi asimilat ipotezei prevăzută de dispozițiile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. Observând considerentele deciziei pronunțată de instanța de apel, se constată că motivarea este convingătoare și pertinentă și, în fine, că argumentele aduse în sprijinul soluției de admitere a apelului sunt concludente și la obiect.

Prin urmare critica nu va fi reținută. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Pentru a răspunde lipsei temeiului legal, recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. lndicarea generică a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nedezvoltarea acestui motiv în sensul precizării normelor legale încălcate sau greșit aplicate de instanță nu îndeplinește cerințele legale pentru promovarea și susținerea acestei căi de atac.

Din expunerea motivării recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond care nu vizează nelegalitatea recurenta punând în discuție situația de fapt, interpretarea probelor, a raportului de expertiză tehnică specialitatea arhitectură, a obiecțiunilor la concluziile raportului de expertiză, cu trimitere la fondul litigiului, urmărind ca pe această cale extraordinară de atac să se reconsidere judecata în fond. De altfel, se observă că sub pretextul unei pretinse încălcări și aplicări greșite a unor norme legale recurenta tinde la reanaliza probatoriului administrat, argumente ce constituie o chestiune de fapt și care nu pot fi analizate în această etapă procesuală, instanța de apel ca instanță devolutivă având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, fiind suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora.

Nu în ultimul rând, trebuie retinut că recursul nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, lucru firesc câtă vreme recurenta a beneficiat de o astfel de cale de atac. Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Recursul declarat de pârâta SC M.R.F. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile invocate recurenta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel, dar recurenta nu a invocat asemenea critici, ci doar critici vizând situația sa particulară, care se circumscrie unei situații de fapt, ce nu poate determina modificarea solutiei pronuntate în apel. În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.G.C.I. SA prin administrator judiciar S.Q. Filiala București SPRL împotriva deciziei civile nr. 414 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC M.R.F. SRL împotriva deciziei civile nr. 414 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronuțată în ședintă publică, astăzi 5 februarie 2015.