ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8505/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 185/A din 09 septerrbrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru minori pentru proprietatea intelectuală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții SC C.S.I. SRL și N.S. împotrivi sentinței civile nr. 577 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC M.E.P.S.

SRL; - a modificat înparte sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii reclamanților privind anularea mărcii înregistrată sub numărul pentru produsele/servicii: lucrări de birou și sondaje de piață din clasa 35 și organizare de călătorii din clasa 39, respectiva mărca înregistrată pentru produsele și mărcile: lucrări și sondaje de piață din grupa 35, cu consecința respingerii acestor capete de cerere ca lipsite de interes; - a respins, ca neîntemeiata, cererea de anulare a mărcii înregistrate având ca temei de drept prevederile art. 48 lit. a) raportat la art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 577 din 17 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a V a civilă, a respins ca neântemeiată excepția lipsei de interes; a admis în parte acțiunea formulată de condamnații SC C.S.I. SRL și N.S. în contradictoriu cu pârâții SC M.E.P.S. SRL și O.S.I.M., anulat marca, aparținând titularului SC M.E.P.S. SRL, cu durata de protecție începând din 23 iunie 2004 și a respins ca neîntemeiată, în rest, acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanții SC C.S.I. SRL și N.S. au chemat în judecată pe pârâții SC M.E.P.S.

SRL și O.S.I.M., solicitând anularea înregistrării mărcilor - pentru marca „S.A.A.T.", - pentru marca individuală cu element figurativ, reprezentând trei frunze, - pentru marca individuală figurată, având revendicate culorile verde, negru și alb și pentru marca individuală combinată, având revendicate culorile verde, negru, alb;obligarea O.S.I.M. la publicarea hotărârii rămase definitive și irevocabile în B.O.P.I. și efectuarea mențiunii de anulare în R.N.M. În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele: Începând cu anul 1994, N.S.

a importat din China, prin intermediul societății comerciale T., al cărui asociat unic a fost, produse medicale, printre care și un ceai de slăbit sub denumirea S.A.A.T., ceai care era ambalat în cutii de culoarea verde, pe cele două fețe principale ale cutiei aflându-se o bandă de culoarea neagră pe care este inscripționată pe una din fețe denumirea produsului în engleză „S.A.A.T.", iar pe cealaltă față a cutiei un cuvânt în limba chineză; de asemenea, în colțul dreapta sus a fiecărei fețe a cutiei se află un semn grafic reprezentând trei frunze.

După efectuarea importului, a depus la Ministerul Sănătății documentația necesară în vederea obținerii avizului sanitar, aviz obținut în data de 22 august 1995. In calitate de prim importator al unor astfel de produse (ceaiuri) în România, le-a distribuit atât personal cât și prin intermediul unor societăți comerciale la nivelul întregii țări, acest tip de produse fiind comercializat în cea mai mare parte prin rețeaua de farmacii și plafaruri. De asemenea, pe parcursul a mai multor emisiuni a prezentat ceaiul cu denumirea „S.A.A.T." pe postul Tvr 2, iar în cadrul acestor emisiuni și-au prezentat punctul de vedere cu privire la acest produs specialiști în domeniu. Prima persoană cu care a avut legături de colaborare în ceea ce privește distribuirea acestor produse la nivelul întregii țări a fost pârâta SC C.S.I.

SRL. Cu timpul însă, având în vedere faptul că importul/comerțul cu astfel de produse a devenit din ce în ce mai mare, au apărut treptat mai mult multe societăți care au început să importe iar apoi să distribuie tipul de ceai ce poartă denumire „S.A.A.T." SC C.S.I. SRL a început colaborarea cu societatea comercială T., al cărui acționar unic a fost domnul N.S. încă din anul 1995. În perioada 1999-2001 a distribuit produsul „S.A.A.T." în cutii de carton având inscripționate toate elementele figurative înregistrate ulterior ca mărci de către pârâtă și prin intermediul SC M.E.P.S. SRL, ceaiurile bucurându-se de o bună primire din partea cumpărătorilor, dovadă fiind și volumul mare de vânzări și sporirea numărului de distribuitori ai acestui produs.

Pârâta SC M.E.P.S. SRL, - la datele de 21 iunie 2004 și 23 iunie 2004 a depus la O.S.I.M. două cereri de înregistrare mărci, ce au format obiectul depozitului reglementar, solicitând înregistrarea unei mărci individuale cu element figurativ, ce reprezintă trei frunze, semn ce a fost desprins de pe ambalajul produsului ce poartă denumirea „S.A.A.T.", pentru clasa de produse/servicii 5, 30, 35, respectiv o marcă verbală individuală ce reprezintă denumirea produsului „S.A.A.T.", pentru clasa de produse 35. - în anul 2005 a depus alte două cereri de înregistrare mărci, ce au format obiectul depozitului reglementar. Prin cele două cereri de înregistrare SC M.E.P.S.

SRL a solicitat înregistrarea unei mărci individuale figurativă, revendicând culorile verde, negru, alb, ce reprezintă un pătrat de culoare verde secționat pe orizontală de o linie de culoare neagră, linie ce are la margini câte o linie de culoare albă, pentru clasa de produse și servicii 5, 30, 35 și a unei mărci individuale combinate, ce reprezintă de fapt fața principală a cutiei în care este scos pe piață ceaiul „S.A.A.T.", revendicând culorile verde, negru, alb, pentru clasele de produse și servicii 5, 30, 35, 39. Se solicita, în temeiul art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 anularea celor 4 mărci, pentru înregistrarea acestora cu rea credință, susținându-se următoarele: Conduita pârâtei de înregistrare a unui semn ca marcă, semn folosit de reclamanți în activitatea pe care o desfășoară, nu poate fi catalogată decât ca fiind una de rea credință.

Procedând la înregistrarea mărcilor în nume propriu, pârâta SC M.E.P.S. SRL a fraudat drepturile reclamanților care au fost primii utilizatori ai mărcilor pe care le-a înregistrat, iar aceasta rezultă din împrejurarea că pârâta SC M.E.P.S. SRL a avut relații comerciale cu reclamanții și cunoștea faptul că aceștia foloseau denumirea „S." și semnul format din 3 frunze pentru produse din aceeași clasă, precum și aspectul exterior al ambalajului în care reclamanții distribuie aceste produse Pârâta a urmărit împiedicarea concurenților, printre care și reclamanții, de a utiliza semnele și culorile pe care ea le-a înregistrat, înregistrarea neavând finalitatea normală, de a distinge și de a promova propriile produse și servicii.

Reaua-credință a pârâtei este evidentă, aceasta profitând de faptul că marca nu fusese înregistrată de cei care o foloseau în România. După înregistrarea celor patru mărci, titularul i-a contactat, aducându-le la cunoștință că, pentru a putea folosi în continuare semnele înregistrate ca mărci este necesar să încheie un contract cu pârată. Sub aspectul aprecierii bunei sau relei credințe la înregistrarea mărcilor de către pârâtă este suficient a se constata că au existat raporturi juridice între părți cu privire la produse purtând semne folosite de către aceștia pentru a se marca produsele, semne înregistrate ulterior de către pârâtă în nume propriu.

Marca a fost înregistrata cu nandeplinirea dispozițiilor imperative ale art 5 lit d) din Legea nr. 84/1998 și aceasta întrucât, denumirea S. pe care a revendicat-o pârâta este denumirea unui tip de ceai pentru slăbit, recunoscut ca atare în piață, produs în China și distribuit sub acest nume în multe țări de pe glob, indiferent de producător sau ambalajul în care se regăsește. Produsul denumit S. ceai antiadipos este regăsit la vânzare sub această denumire în SUA, Australia, Elveția, Ungaria, Cehia sau pe diverse site-uri Internet de comerț (e-Bay).

- denumirea S. line de la S., care în limba chineză înseamnă trei frunte adică trei tipuri de plante care sunt folosite, pe lângă ceaiul verde, la realizarea ceaiului de slăbit S. Având în vedere faptul că denumirea, oricum devenită uzuală prin utilizarea ei pentru a desemna tipul de ceai și nu produsul anume al vreunui producător chinez, era lipsită de caracter distinctiv, indicând numărul ingredientelor rețetei unice de ceai tip S., se impune anularea înregistrării mărcii pentru neîndeplinirea dispozițiilor imperative ale art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998. Vârâta SC M.V.S. SRI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive: Persoana fizică N.S.

nu are calitate procesuală activă și nu justifică un interes în promovarea acțiunii. Reclamanta SC C.S.I. SRL nu a fost niciodată un importator al ceaiurilor antiadipoase ci numai un intermediar (distribuitor) și a vândut, conform propriilor afirmații, ceaiuri antiadipoase prin cumpărarea acestora de la T.V., dar nu sub mărcile pârâtei; a folosit mărcile pârâtei dar numai când a cumpărat produsele de la aceasta; a fost și este în continuare clientul pârâtei pe produsul ceai chinezec și pe alte produse parafarmaceutice, care se comercializează în ambalaje purtând mărcile pârâtei. Datorită faptului că nu folosește marca neautorizat (vinde ceaiurile și alte produse cu ambalaj purtând mărcile pârâtei dar cumpărate de la aceasta) pârâta nu s-a îndreptat împotriva acesteia.

Pârâta are calitatea de importator care, pentru vânzarea ceaiurilor antiadipoase ambalate în cutii ce poartă marca S.A.T., apelează la intermediari/distribuitori care ulterior le vând în farmacii. Un astfel de intermediar este chiar reclamanta, pârâta fiind prima societate românească care a importat și comercializat produse parafarmaceutice, inclusiv ceai antiadipose comercializat în ambalaje cu mărcile înregistrate ulterior. În acțiunea reclamanților se face mențiunea cum că reclamanta a vândut ceai antiadipose în perioada 1999-2001, însă este vorba despre utilizarea mărcilor pârâtei, adică comercializarea ceaiului în ambalajele purtând mărcile pârâtei, iar, precum se face dovada, reclamanta SC C. SRL utilizează alt tip de ambalaj, copiat după al său în ceea ce privește ceaiurile cumpărate de la T. Schimburile comerciale din anul 1999 invocate de reclamanta SC C.S.I.

SRL au fost efectuate astfel: În situația în care SC M. SRL a avut calitatea de client (cumpărător) - a achiziționat produse parafarmaceutice de la SC C. SRL, aceasta din urmă achiziționându-le din alte părți, produse care întregeau gama de produse comercializate de SC M. SRL, dar nu purtau însemnele înregistrate ca mărci de către acesta din urma. Livrarea acestora se realiza tot de către administratorul P.A. care le aducea personal la sediul depozitului pârâtei; În situația în care SC M. SRL avea calitatea de vânzător, tot administratorul P.A. ridica personal de la sediul depozitului său produsele cumpărate. În ambele situații operațiunile comerciale se efectuau prin prezenta personală a administratorului SC C. SRL, domnul P.A., prin deplasarea acestuia la depozitul pârâtei, iar în acest fel reclamanta SC C. SRL cunoștea îndeaproape și cumpăra produsele importate de SC M. SRL și purtând mărcile înregistrate de aceasta.

Mărcile sunt folosite de către pârâtă pentru comercializarea mai multor tipuri de produse, nu numai pentru ceaiuri anti-adipos. În acțiunea reclamantelor se face referire numai la ceaiuri or, cu privire la alte produse, este evidentă o totală lipsă de interes în promovarea acțiunii. Mărcile în speță, a căror anulare se cere de către reclamanți, sunt creația pârâtei și au fost cunoscute de către reclamanta SC C.S.I. SRL prin administrator P.A., care personal se ocupa de achiziționarea de la furnizori T.V., SC M. SRL și tot personal le livra. Tribunalul a reținut că este neîntemeiată excepția lipsei de interes (și a calității procesuale active) în privința acțiunii formulate de N.S.

Excepția lipsei de interes privește acțiunea privind mărcile care nu au fost trecute în somația de la fila 54 și pentru acțiunea privind înregistrarea mărcilor pentru produse și servicii din alte clase decât 5 și 30. Reclamanta a adresat în 9 decembrie 2005 o somație societății Televita (administrată de N.S. - fila 43) prin care îi cere să înceteze aplicarea pe ambalajele produselor sale a semnelor din mărcile -filele 180-181 și - filele 222-223. în plângerea penală din 29 august 2007 (fila 45), reclamanta sesizează folosirea mărcii și cum marca este cuprinsă în desenul mărcii, implicit, reclamanților le poate fi opusă această marcă și există posibilitatea formulării acțiunilor de încălcare a celor două mărci - pentru marca există plângerea penală menționată, iar pentru marca poate fi folosită prezumția anterioară, stabilită și pe baza verificării ambalajului produselor reclamanților depus de însăși pârâta - fila 310 (în care se regăsesc cele două mărci).

Cat privește interesul în anularea mărcilor și pentru celelalte clase de produse și servicii, tribunalul a reținut că în aprecierea riscului de confuzie pe care un semn l-ar crea cu o marcă, se verifică dacă serviciile sunt similare. Pârâta arată că devreme ce reclamanții doar comercializează ceaiuri, ar avea interes să „elibereze" semnele, doar pentru aceasta activitate. Serviciile din clasa 35 și cele din clasa 39 sunt complementare produselor din clasele 5 și 30 și, de aceea, reclamanților care ar comercializa ceaiuri antiadipoase, ar putea să li se pretindă că încalcă mărcile rezervate altor produse farmaceutice decât acestea. Cat privește acțiunea în anulare țentm îwegstrare cu rea credința, în condițiile art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, nu s-a făcut dovada împrejurării că anterior înregistrării mărcile au fost folosite de un alt comerciant pentru identificarea produselor sale.

Facturile reclamantei sunt datate 1994, iar cele mai vechi înscrisuri cu care pârâta face dovada activităților sale economice cu ceai anti-adipos sunt datate 1996 - filele 292, 293, 297, 303, 304, 322. Ceea ce nu dovedește reclamanta este că importul și distribuirea ulterioară a ceaiului s-a făcut în ambalajul purtând semnul înregistrat ca marcă. In declarațiile vamale și în facturile din 1994 se menționează un număr de cutii de carton, care este posibil să fi conținut mai multe cutii în care ceaiul ambalat în plicuri să fi fost împachetat. Nu există însă nici o probă că așa au stat lucrurile. Nici declarațiile martorilor nu pot fi reținute în acest sens, nici ambalaje ale societăților din China sau ale societății T. - din perioada anterioară înregistrării mărcilor nu au fost depuse.

Cât privește facturile pârâtei, acestea cuprind cantitățile de ceai cumpărate - exprimate în cutii, făcând a se prezuma că ceaiul era importat ambalat din China, în timp ce al reclamanților era importat vrac. Cât privește cererea de anulare a mărcii, Tribunalul a reținut ca aceasta este întemeiata, în condițiile art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998, având în vedere că expresia verbală - sanye anti adipose tea - desemnează specia produsului căreia îi este destinată, o specie de ceai de origine chinezească conceput pentru tratamentul de slăbire, în legătură cu serviciile din clasa 35, termenul înregistrat ca semn verbal fiind descriptiv. Față de împrejurarea că înțelesul cuvântului, alăturat produselor indicate în cererea de înregistrare, este acela de a denumi însuși un produs - cu caracteristicile sale - instanța a reținut lipsa de distinctivitate a elementului verbal S. Înscrierea mențiunii anulării în R.N.M.

și publicarea hotărârii în B.O.P.I. se vor face în condițiile Regulii nr. 32 alin. (5) din H.G. nr. 833/1998, la cererea persoanei interesate, astfel că nu există temei pentru pronunțarea unei dispoziții judecătorești în acest sens. Participarea în judecată a O.S.I.M. este justificată de necesitatea opozabilității hotărârii, dar o obligație dispusă de instanță în sensul solicitat de reclamanta nu se impune, față de caracterul nelitigios al atribuțiilor pe care le are O.S.I.M. în acest caz. Cu prime la apelurile declarate de părți Curtea de apel a reținut umătoarele, - apelul declarat de reclamanți, Susținerile apelanților reclamanți, potrivit cărora anterior înregistrării de către pârâtă a mărcilor ce fac obiectul cauzei, semnele astfel înregistrate ar fi fost folosite de către aceștia nu sunt întemeiate, fiind temeinică soluția pronunțată de către tribunal în sensul că dovada acestor împrejurări nu s-a făcut în cauză.

După luarea în considerare și a probelor noi administrate în apel, Curtea a reținut că, pe de o parte, din cuprinsul documentelor ce atestă efectuarea actelor de import nu rezultă semnele ce erau folosite pentru identificarea produselor. În documentele depuse la dosarul cauzei, facturile sunt tipărite pe documente distincte de filele pe care este copiat ambalajul cutiilor de ceai. Nu se poate face astfel nici o corelare a acestora și nu se poate reține că ceaiul astfel importat în perioada 1994-1996 de către societatea reclamantă a fost comercializat în cutii folosind aceste semne. Susținerile martorilor audiați în cauză, deși descriu cutiile în care astfel de ceai era comercializat de către reclamantă, nu au fost reținute în cauză, cu motivarea că acestea nu se coroborează cu celelalte acte ale cauzei.

Relațiile comerciale între societatea reclamantă și pârâtă sunt necontestate în cauză, astfel că nu necesită o analiză aparte. Ceea ce însă instanța ar fi urmat să rețină din analiza actelor dosarului este dacă semnele sub care au fost comercializate ceaiurile în raporturile comerciale dintre aceste două societăți sunt cele pe care pârâta le-a înregistrat ca și mărci de comerț, pe calea certificatelor a căror anulare se solicită în cauză. Nu există însă probe privitor la aceste împrejurări. Susținerea apelanților reclamanți potrivit cărora afirmațiile privind natura de creație proprie a pârâtei privitor la semnele înregistrate ca mărci este falsă deoarece denumirea de S. a fost menționată mult anterior constituirii depozitelor mărcilor prin avizul sanitar din 22 august 1995, nu poate fi primită.

Aceasta deoarece, pe de o parte, nu acesta este elementul protecției pe calea mărcii de comerț ci privitor la această denumire pârâta a dat o declarație de renunțare la exclusivitate, iar, pe de altă parte, nu rezultă că semnele folosite de către reclamanți la data comercializării erau aceleași cu cele menționate în certificatele de marcă. Pe de altă parte, faptul notificării de către pârâtă a societății reclamante, în urma obținerii certificatelor de marcă, în scopul încetării folosirii semnelor astfel înregistrate nu este de natură a dovedi că scopul înregistrării mărcilor a fost acela al eliminării concurenților de pe piață.

Este de esența drepturilor de proprietate intelectuală, în speță a mărcilor de comerț, faptul că acestea conferă titularilor lor un drept de folosință exclusivă, iar în temeiul acestui atribut al dreptului, titularul poate cere terților să înceteze orice act de folosire a unui semn identic sau similar ce ar putea induce în eroare consumatorii privitor la proveniența produselor astfel identificate. Pretinsa contradicție existentă în considerentele sentinței tribunalului nu poate fi reținută. In realitate, analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a constatat ca fiind dovedit faptul comercializării de către reclamantă a produsului ceai anti-adipos, dar a considerat ca nedovedit faptul comercializării sub semnele specifice, înregistrate de către pârâtă ca marca.

- apelul dedarat depărată. În aprecierea interesului reclamantului N.S. în formularea acțiunii a fost corect identificat scopul urmărit de acesta în dovedirea folosirii de către el a semnelor înregistrate ca marcă de către societatea pârâtă. Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile nu necesită existența în persoana reclamantului a unui drept. Natura personală a interesului constă în împrejurarea că reclamantul, ca administrator al societății reclamante, are calitatea de reprezentant al acesteia, în temeiul legii. Pe de altă parte, nici calitatea procesuală activă nu este condiționată de existența în persoana reclamantului a unui drept ci de parte în raportul juridic dedus judecății.

Ceea ce se poate însă reține este faptul că de soluționarea cauzei depinde situația în care acestuia i s-ar recunoaște un drept anterior asupra semnelor sau nu. Pretinzând săvârșirea de către pârâtă a unui fapt ilicit (în sens larg) reclamantul este cel care are calitatea de a sta în cauză ca și reclamant, urmând a dovedi condițiile faptului ilicit care, în speță, coincid cu faptele ce urmează a fi dovedite în analiza temeiniciei cauzei. În ceea ce privește excepția lipsei de interes în formularea cererii de anulare a mărcilor, interesul reclamanților, în calitate de importatori ai produsului ceai anti-adipos, constă în posibilitatea de a își continua și pe viitor această activitate, inclusiv sub semnele monopolizate, prin înregistrare de către pârâtă.

Deoarece clasele 5 și 30 sunt relevante pentru produsele și serviciile corelate comercializării ceaiului, analiza se impune a fi făcută în ceea ce privește celelalte clase de produse și servicii, precum clasele 35 și 39. La analiza condiției interesului și a riscului de confuzie se ia în considerare și similaritatea produselor sau serviciilor înregistrate în clase diferite. Față de produsele și serviciile pentru care s-a obținut protecția în clasele 35 și 39, Curtea nu a reținut caracterul de complementaritate al acestora, astfel cum a fost invocat de către tribunal în justificarea existenței interesului. Clasa 35 - lucrările de birou și sondajele de piață, iar în clasa 39-organizarea de călătorii nu pot fi reținute ca și complementare pentru că nu se poate reține o legătură nici măcar tangențială între acestea și activitatea de comercializare a ceaiurilor.

Or, câtă vreme interesul reclamanților în promovarea cererii în anulare este justificată de activitatea lor de comercializare a ceaiurilor, nu se poate reține existența unui interes în persoana acestora în promovarea cererii de anulare a serviciilor anterior menționate. Nu există un prezumtiv risc de confuzie între cele două categorii de servicii (cele adiacente sau complementare activității de comercializare a ceaiurilor si cele privitoare la activitățile de birou, la sondajele de piață și la organizarea de călătorii). Prin urmare, cu privire la aceste servicii, Curtea a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii. Motivul de apel în care se critică greșita reținere de către instanța de fond a lipsei de distinctivitate a denumirii de sanye antiadipose tea este fondat.

Distinctivitatea, în materia mărcilor de comerț, este puterea unui semn de a deosebi produsele și serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Cererea de anulare pentru lipsa de distinctivitate este întemeiată, întrucât caracterul distinctiv al unei mărci nu rezultă din seninul în sine, ci din perceperea lui ca atare de către public. Or, pentru a se reține în ce măsură informația transmisă de semnele în cauză poate fi percepută de consumatori, un element esențial este acela de a se determina în ce măsură acestea pot fi percepute ca atare (ca transmițând informația ce le face descriptive). Cuvântul în speță este nu numai exprimat într-o limbă străină dar, mai mult, într-o limbă - limba chineză - ce exclude orice asemănare cu termeni existenți în limba română pentru a desemna specii de ceai sau a exprima orice semnificație, dată fiind îndepărtarea originilor celor două limbi, atât ca origini și proces de formare cât și din punct de vedere geografic.

De asemenea, cunoașterea acestei limbi de către consumatorii cărora produsul ar putea fi destinat pe teritoriul României este inexistentă, iar în aceste circumstanțe este imposibil a fi percepută de către publicul țintă al mărcii românești a „informației" cuprinse în noțiunea S., ca și constând în desemnarea unei specii de ceai. Un al doilea argument pe care tribunalul l-a reținut în soluția sa de anulare este dobândirea caracterului uzual dobândit prin folosire. Or, pentru a se putea trage o astfel de concluzie ar fi fost necesar a se reține că noțiunea este atât de larg răspândită încât este cunoscută de un segment important al publicului țintă ca desemnând produsele căreia îi sunt destinate.

Nu există probe care să dovedească acest caracter, astfel că acest argument a fost înlăturat. Împotriva acestei decizii au declarat recurenții reclamanți SC C.S. SRL și N.S., criticând-o pentru următoarele motive: 1. Instanța a interpretat și aplicat greșit art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 relativ la reaua credință a pârâtei intimate la momentul înregistrării mărcilor. Începând cu anul 1994 N.S., prin intermediul societății sale T., a importat din China produsul „S.A.T.", dovadă fiind facturile externe și declarațiile vamale de import, devenind primul importator al acestui produs în România. Atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cât și declarațiile martorilor audiați în cauză în fața instanței de apel rezultă că au fost primii importatori ai produsului ceai „S.A.A.T.'", în ambalaje purtând semnele distinctive (elemente verbale, figurative și culori) ce au fost ulterior înregistrate ca mărci de către pârâtă.

Au depus la dosarul cauzei înscrisuri care dovedesc, fără putință de tăgadă, că așa stau lucrurile: - avizul sanitar din 22 august 1995 emis de Ministerul Sănătății, care dovedește comercializarea pe piața din România a produsului S.A.T.; Avizul sanitar a fost eliberat la cererea lor de către Ministerul Sănătății, iar din care acesta rezultă că denumirea S. era utilizată pentru produsul ceai înainte ca pârâta să fi început comercializarea în mod independent. Din acest aviz, din facturile externe și declarațiile vamale aferente rezultă că ei am folosit denumirea „S.A.A.T.", ce a fost înregistrată de pârâtă ca marcă și a cărei anulare au solicitat-o.

- declarația vamală din 17 august 1994 și factura externă corelativă din 03 august 1994; declarația vamală din 07 noiembrie 1994 și factura externă corelativă din 17 octombrie 1994 ; declarația vamală din 24 mai 1995 și factura externă corelativă din 09 mai 1995 ; declarația vamală din 16 ianuarie 1996 și factura externă corelativă din 26 decembrie 1995; declarația vamală din 27 mai 1996 și factura externă corelativă din 10 mai 1996; declarația vamală din 15 ianuarie 1997 și factura externă corelativă din 24 decembrie 1996 - în fiecare declarație vamală este menționat numărul de factură aferent, în facturi menționându-se achiziționarea din China a produsului S.A.T. Din aceste probe rezultă dovada folosirii semnului S.A.T.

pentru identificarea produselor comercializate și, prin urmare, motivarea instanței potrivit cu care „ (...) din cuprinsul actelor de import nu rezultă semnele ce erau folosite pentru identificarea produselor" este vădit neconformă cu realitatea. Începând cu anul 1994 N.S., împreună cu SC G.S.I. SRL, au distribuit pe piața din România ceaiul „S.A.T." în ambalaje ce purtau semnele înregistrate ulterior ca mărci de către pârâtă (au depus la dosarul cauzei facturi între SC T. SRL, societatea reclamantului N.S. și SC C.M. SRL emise în perioada 1994-1996).

Intimata pârâtă a devenit importator al acestor produse abia în anul 1998, conform înscrisurilor depuse de ea la dosar și, prin urmare, având în vedere și faptul că, potrivit propriilor susțineri, a început comercializarea produsului „S.A.T." în anul 1996, nu putea desfășura aceasta activitate decât achiziționând produsul de la un distribuitor existent deja pe piață (adică de la reclamanți sau de la alții, care achiziționaseră de la ei). Înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că au folosit semnele înregistrate de pârâtă ca mărci cu mult înainte ca aceasta să fi început comerțul cu produse purtătoare a semnelor înregistrate și, prin urmare, au calitatea de utilizatori anteriori, iar înregistrarea mărcilor de pârâtă s-a făcut cu rea credință, în frauda lor.

Și cu privire la ambalajele folosite de ei încă din 1994 au făcut dovada folosirii lor în forma înregistrată de către pârâtă. Martorul audiat în fața instanței de apel a descris în amănunt ambalajul sub care a fost pus pe piață produsul S.A.T. După înregistrarea mărcilor pârâta le-a comunicat, prin intermediul societății civile executori judecătorești A. și C., somându-i să înceteze :aplicarea pe ambalajul produsului comercializat, semnul distinctiv pentru care pârâta are protecție exclusivă și a cuvântului S.; comercializarea/importul acestui produs - ceai antiadipos -, produs identic cu cel comercializat pârâtă, inscripționând pe ambalaj mărcile pârâtei; utilizarea semnului și a cuvântului S. pe documente sau în scop publicitar.

Tot după înregistrarea mărcilor, pârâta le-a propus încheierea unui contract de licență și, întrucât au refuzat semnarea acest contract, nu mai comercializează produsul S.A.T. Față de cele mai sus, rezultă că: - înainte de comercializarea produselor de către pârâtă, produsele purtând semnele înregistrate ca mărci de către pârâtă existau pe piața din România, cel puțin denumirea S.A.T., iar înregistrarea mărcilor s-a făcut în frauda drepturilor sale, ca utilizator anterior, având în vedere că pârâta cunoștea acest lucru. - scopul înregistrării semnelor ca mărci nu a fost acela ca pârâta să-și deosebească marcheze produsele de cele alte altor persoane, ci scopul înregistrării a fost să elimine de pe piață ceilalți utilizatori ai semnelor înregistrate, iar atitudine avută de pârâtă după înregistrarea mărcilor demonstrează din plin acest fapt.

Toate acestea sunt manifestări specifice relei credințe și se constituie în dovezi convingătoare în susținerea cererii de anulare pentru înregistrare cu rea credință. 2. Instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 48 din Legea nr. 84/1998 când a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în anularea și a mărcilor înregistrate și pentru clasele 35 și 39. Art. 48 din Legea nr. 84/1998 prevede că orice persoană interesată poate să ceară anularea unei mărci pentru motivele limitativ prevăzute în acest text de lege. Interesul este justificat de afirmarea dreptului de a utiliza nestingherite semnele înregistrate de pârâtă în legătură cu produsele pe care le comercializează reclamanta, iar acesta este născut, legitim, personal și actual câtă vreme pârâta a înregistrat în nume propriu acest semn ca marcă și le-a notificat interdicția de a mai folosi semnul.

3. Instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 în ceea ce privește marca. Denumirea S. pe care a revendicat-o pârâta este denumirea unui tip de ceai pentru slăbit, recunoscut ca atare în piață și este produs în China, fiind distribuit sub acest nume în multe țări de pe glob. Denumirea de S. vine de la S. care în limba chineză înseamnă trei frunze și indică trei tipuri de plante care sunt folosite, pe lângă ceaiul verde, la realizarea ceaiului de slăbit S. Având în vedere faptul că denumirea, oricum devenită uzuală prin utilizarea ei pentru a desemna tipul de ceai și nu produsul anume al vreunui producător chinez, era lipsită de caracter distinctiv, indicând numărul ingredientelor rețetei unice de ceai tip S., se impunea anularea înregistrării mărcii pentru neîndeplinirea dispozițiilor imperative ale art. 5 lit. d) lin Legea nr. 84/1998.

Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului si casarea deciziei, în parte, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Curte de apel, în considerarea celor ce succed: 1. Cu privire la cererea de anulare a mărcilor întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Sub aspectul importului și folosirii pentru prima dată a produsului ceai cu semnele în discuție de către reclamanți, instanța de apel a reținut că este corectă soluția pronunțată de tribunal în sensul că dovada acestor împrejurări nu s-a făcut în cauză.

Cu referirea generică și la probele noi administrate în apel, Curtea a reținut că, pe de o parte, din cuprinsul documentelor ce atestă efectuarea actelor de import nu rezultă semnele ce erau folosite pentru identificarea produselor, arătând că facturile sunt tipărite pe documente distincte de filele pe care este copiat ambalajul cutiilor de ceai, neputându-se face astfel nicio corelare a acestora și nu se poate reține că ceaiul astfel importat în perioada 1994-1996 de către societatea reclamantă a fost comercializat în cutii folosind aceste semne.

Totodată, s-a apreciat că susținerile martorilor audiați în cauză, deși descriu cutiile în care astfel de ceai era comercializat de către reclamantă, nu au fost reținute în cauză, cu motivarea că acestea nu se coroborează cu celelalte acte ale cauzei, Procedând în acest fel, instanța de apel nu a avut în vedere toate apărările/probele invocate în cauză prin cererea de apel, reluate și prin cererea de recurs, și nu a arătat nici argumentele pentru care acestea nu sunt apreciate ca pertinente în cauză. Nu s-a justificat totodată, cu trimitere la normele apreciate relevante, argumentul că nu se pot corela probele privind facturile și ambalajele întrucât sunt tipărite pe file distincte, precum și faptul că nu s-a dat relevanță distinctă acestora, fie prin coroborare cu alte probe.

În susținerea cererii reclamanții se prevalează, cu prioritate, de calitatea de primi importatori și distribuitori ai produsului ceai sub semnele în dispută, având astfel anterioritate pe piața românească, cu efectele inerente ale unui produs apreciat de consumatori; se susține totodată că pârâta a avut numai calitatea de distribuitor al produsului purtând semnele înregistrate ulterior ca marcă, în relația comercială avută cu reclamanții, aceștia din urmă fiind importatorii. Pârâta combate poziția reclamanților, pretinzând, la rândul său, că are calitatea de prin importator al produsului purtând semnele înregistrate ulterior ca mărci, distribuindu-l ulterior și prin intermediul reclamantei. Se recunoaște relația comercială cu reclamanta, ca distribuitor al acestuia din urmă, dar se contestă folosirea în această relație a semnelor în dispută.

Cu privire la relațiile comerciale dintre părți, instanța de apel a reținut că acestea sunt necontestate în cauză, apreciindu-se că nu necesită o analiză aparte, și că nu există probe în sensul că semnele sub care au fost comercializate ceaiurile în raporturile comerciale dintre aceste două societăți sunt cele pe care pârâta le-a înregistrat ca și mărci de comerț, pe calea certificatelor a căror anulare se solicită în cauză. În condițiile în care ambele părți indică folosirea semnului de către cealaltă urmare relațiilor comerciale dintre ele, rezultă că prin constatările făcute sub acest aspect instanța de apel nu a stabilit complet situația de fapt, pentru ca instanța de recurs să poată dispune în cauză, din perspectiva art. 314 C. proc.

civ. Este necesar astfel să se stabilească, în contextul recunoscut de părți, care dintre acestea a folosit pentru prima dată semnele în conflict, chiar și parțial, precum și relațiile comerciale dintre părți, iar ulterior, în funcție de cele constatate, dacă se poate reține reaua credință imputată a pârâtei intimate la înregistrarea mărcilor. O analiză a cauzei în sensul relevat mai sus nu este posibilă în fața Înaltei Curți, nefiind permisă de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Pentru o completă și corectă stabilire a situației de fapt, care să permită în condiții optime analiza motivului de anulare referitor la înregistrarea mărcilor cu rea credință, instanța urmează să dispună orice probe apreciate pertinente în cauză, în aplicarea art. 129 alin. (3) și (4) C. proc.

civ. 2. La soluționarea cauzei, instanța va avea în vedere mărcile, astfel cum acestea au fost înregistrate, întrucât s-a reținut în mod greșit lipsa interesului relativ la anumite clase. Art. 48 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 permite oricărei persoane interesate să solicite anularea înregistrării, fără a defini noțiunea interesului, ceea ce înseamnă că aprecierea acestuia rămâne în sarcina judecătorului, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte. Dacă s-ar condiționa dreptul la acțiune în anularea înregistrării pentru rea credință de activitatea desfășurată de către reclamant, respectiv categoriile de produse sau servicii pentru care aceasta ar folosi,sau cel puțin susține, semnele în discuție, reglementarea din art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 ar fi limitată nejustificat.

Aceasta întrucât, chiar dacă reclamantul momentan ar folosi semnele doar pentru anumite produse/servicii, care s-ar suprapune parțial cu cele pentru care mărcile pârâtului sunt înregistrate, acesta dorește să fie singurul care le utilizează pe piață sau, după cum se susține în recurs, să le utilizeze nestingherit în legătură cu produsele pe care le comercializează, aceasta cu atât mai mult pârâta le-a notificat interdicția de a mai folosi semnul. 3. Motivul de recurs referitor la anularea mărcii, cu incidența art. 48 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 5 lit. d) din lege, este nefondat. Art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 se referă la refuzul de înregistrare/nulitate a mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații, putând servi în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.

Susținerea recurenților în sensul că semnul indică numărul ingredientelor rețetei unice de ceai tip S. poate fi discutată în raport de dispozițiile susmenționate, invocate în cauză, însă nu sunt îndeplinite cerințele acestui text legal,după cum a reținut și instanța de apel. Aceasta întrucât semnul este exprimat într-o limbă străină, care spre deosebire de altele, exclude orice asemănare cu termeni existenți în limba română pentru a desemna o asemenea indicație/semnificație. Concluzia se impune cu atât mai mult cunoașterea acestei limbi de către consumatorii avizați nu poate fi susținută. În considerarea celor reținute mai sus cu privire la primele două motive de recurs, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 314 C. proc.

civ., dispunând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Se vor menține dispozițiile din decizie referitoare la admiterea apelului pârâtei, modificarea în parte a sentinței și respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a mărcii înregistrate, având ca temei de drept prevederile art. 48 lit. a) raportat la art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/96, față de modul de soluționare a ultimului motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții SC G.S.I. SRL și N.S. împotriva Deciziei civile nr. 185/A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează în parte decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Menține dispozițiile din decizie referitoare la admiterea apelului pârâtei SC M.E.P.S. SRL, modificarea în parte a sentinței și respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a mărcii înregistrate, având ca temei de drept prevederile art. 48 lit. a) raportat la art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/96. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2011.