ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 13 februarie 2013, reclamanta SC P.I. SRL a chemat în judecată A.P.I.A. și A.P.I.A.-Centrul municipal București, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 3422880 din 16 mai 2012 în ceea ce privește schema de plată națională directă complementară pentru tutun precum și obligarea pârâtelor să-i acorde suma de 2.370.017,19 lei, aferentă cultivării cu tutun a unei suprafețe de 465,83 ha în campania 2011. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a procedat la plantarea cu tutun având în vedere schemele de plăți oferite de pârâte, potrivit Ordinului nr. 246/2008, respectiv în cuantum fix pe fiecare hectar de teren arabil plantat.

Deși plantarea tutunului a avut loc, potrivit susținerii reclamantei, la data de 2 martie 2011, pârâtele au decis ca stabilirea schemelor de plăți să fie făcută în baza unui Ordin emis ulterior, la 5 aprilie 2011 cu nr. 67/2011, prin raportare la suprafața cultivată în anul 2009, împrejurare în raport de care suma cuvenită s-a redus la 356.141,09 lei. Prin sentința civilă nr. 2235 din 3 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că nu sunt întemeiate criticile referitoare la aplicarea retroactivă a Ordinului nr. 67/2011, în raport de faptul că la data contractării culturii de tutun, 26 aprilie 2011, ordinul era în vigoare, iar potrivit art. 10 alin. (5)-7 suprafața de referință eligibilă s-a determinat la nivelul anului 2009, suma cuvenită fiind stabilită pentru 70 ha, cât cultivase reclamanta în acel an.

Împotriva sentinței au declarat recurs SC P.I. SRL și F.D.N.S., în favoarea căruia a fost cedată creanța ce formează obiectul litigiului, în baza contractului de cesiune drepturi litigioase din 12 iunie 2013. Prin recursul declarat de SC P.I. SRL și continuat de F.D.N.S. s-a învederat că instanța a reținut în mod eronat incidența Ordinului nr. 67/2011, în contextul în care prezintă relevanță data plantării tutunului, perioada 2 martie-12 aprilie 2011, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recepție din 14 aprilie 2011 și nu data contractării culturii. În aceste împrejurări, a arătat recurentul, prin decizia contestată s-a produs un grav prejudiciu, întrucât schema de plată națională directă complementară pentru tutun a fost redusă nejustificat de la 2.370.017,19 lei, sumă cuvenită pentru suprafața de 465,83 ha,, pentru campania 2011 la doar 356.141,09 lei sumă aferentă suprafeței de 70 ha cultivată în anul 2009. Prin întâmpinare, A.P.I.A.

a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că în cauză au fost corect aplicate dispozițiile în vigoare, respectiv Ordinul nr. 67/2011, pentru modificarea și completarea Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008, potrivit cărora suprafețele parcelelor determinate în anul 2009 sunt cele care se iau în considerare în calcul la stabilirea valorii plăților naționale directe complementare. Pârâta a precizat că prevederile Ordinului nr. 67/2011 sunt aplicabile și culturilor cultivate de reclamantă, plata acordându-se în baza contractelor încheiate între producătorii agricoli și procesatorii autorizați de M.A.D.R., în speță contractul de cultură a tutunului fiind încheiat la 26 aprilie 2011. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea deciziei contestate, în raport de prevederile Ordinului nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare. Potrivit art. 10 alin. (3) din ordin, pentru cultura tutunului se acordă o plată națională directă complementară în sectorul vegetal, pentru toată producția livrată în baza contractelor de cultură încheiate între producătorii agricoli/grupul de producători și prim procesatori autorizați de M.A.D.R., cu îndeplinirea unor condiții specifice de eligibilitate.

Or, astfel cum rezultă din copia aflată la dosarul de fond la filele 98-109, contractul de cultură a tutunului brut a fost încheiat între SC P.I. SRL și SC P.T. SRL la data de 26 aprilie 2011, când deja intrase în vigoare Ordinul nr. 67/2011, prin s-au modificat prevederile art. 10 alin. (1)-(3) din Ordinul nr. 246/2008 și s-au introdus trei noi alineate, respectiv 5-7. Potrivit acestor dispoziții, suprafețele de referință eligibile pentru plățile naționale directe complementare pentru cultura de tutun sunt cele determinate în anul 2009, sumele cuvenite calculându-se prin compararea suprafețelor determinate în anul în curs cu suprafața determinată în anul de referință, alegându-se valoarea minimă dintre acestea.

În raport de cele expuse mai sus, critica formulată referitoare la aplicarea retroactivă a Ordinului nr. 67/2011 fiind neîntemeiată, Curtea va constata legalitatea hotărârii atacate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.D.N.S. și de SC P.I. SRL prin lichidator judiciar F. Sprl și continuat de F.D.N.S. împotriva sentinței civile nr. 2235 din 03 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2015.