ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 13 februarie 2013, reclamanta SC P.I. SRL a

chemat în judecată A.P.I.A. și A.P.I.A.-Centrul municipal București, solicitând

anularea în parte a Deciziei nr. 3422880 din 16 mai 2012 în ceea ce privește schema

de plată națională directă complementară pentru tutun precum și obligarea pârâtelor

să-i acorde suma de 2.370.017,19 lei, aferentă cultivării cu tutun a unei suprafețe

de 465,83 ha în campania 2011.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că a procedat la plantarea cu tutun

având în vedere schemele de plăți oferite de pârâte, potrivit Ordinului nr. 246/2008,

respectiv în cuantum fix pe fiecare hectar de teren arabil plantat.

Deși

plantarea tutunului a avut loc, potrivit susținerii reclamantei, la data de 2

martie 2011, pârâtele au decis ca stabilirea schemelor de plăți să fie făcută

în baza unui Ordin emis ulterior, la 5 aprilie 2011 cu nr. 67/2011, prin

raportare la suprafața cultivată în anul 2009, împrejurare în raport de care suma

cuvenită s-a redus la 356.141,09 lei.

Prin

sentința civilă nr. 2235 din 3 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că nu sunt

întemeiate criticile referitoare la aplicarea retroactivă a Ordinului nr. 67/2011,

în raport de faptul că la data contractării culturii de tutun, 26 aprilie 2011,

ordinul era în vigoare, iar potrivit art. 10 alin. (5)-7 suprafața de referință

eligibilă s-a determinat la nivelul anului 2009, suma cuvenită fiind stabilită

pentru 70 ha, cât cultivase reclamanta în acel an.

Împotriva

sentinței au declarat recurs SC P.I. SRL și F.D.N.S., în favoarea căruia a fost

cedată creanța ce formează obiectul litigiului, în baza contractului de cesiune

drepturi litigioase din 12 iunie 2013.

Prin

recursul declarat de SC P.I. SRL și continuat de F.D.N.S. s-a învederat că instanța

a reținut în mod eronat incidența Ordinului nr. 67/2011, în contextul în care

prezintă relevanță data plantării tutunului, perioada 2 martie-12 aprilie 2011,

astfel cum rezultă din procesul-verbal de recepție din 14 aprilie 2011 și nu data

contractării culturii.

În

aceste împrejurări, a arătat recurentul, prin decizia contestată s-a produs un

grav prejudiciu, întrucât schema de plată națională directă complementară pentru

tutun a fost redusă nejustificat de la 2.370.017,19 lei, sumă cuvenită pentru suprafața

de 465,83 ha,, pentru campania 2011 la doar 356.141,09 lei sumă aferentă suprafeței

de 70 ha cultivată în anul 2009.

Prin

întâmpinare, A.P.I.A. a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că în

cauză au fost corect aplicate dispozițiile în vigoare, respectiv Ordinul nr. 67/2011,

pentru modificarea și completarea Ordinului M.A.D.R. nr. 246/2008, potrivit cărora

suprafețele parcelelor determinate în anul 2009 sunt cele care se iau în considerare

în calcul la stabilirea valorii plăților naționale directe complementare.

Pârâta

a precizat că prevederile Ordinului nr. 67/2011 sunt aplicabile și culturilor cultivate

de reclamantă, plata acordându-se în baza contractelor încheiate între producătorii

agricoli și procesatorii autorizați de M.A.D.R., în speță contractul de cultură

a tutunului fiind încheiat la 26 aprilie 2011.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel,

Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea

deciziei contestate, în raport de prevederile Ordinului nr. 246/2008 privind

stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de

eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe

complementare.

Potrivit

art. 10 alin. (3) din ordin, pentru cultura tutunului se acordă o plată

națională directă complementară în sectorul vegetal, pentru toată producția

livrată în baza contractelor de cultură încheiate între producătorii

agricoli/grupul de producători și prim procesatori autorizați de M.A.D.R., cu îndeplinirea

unor condiții specifice de eligibilitate.

Or,

astfel cum rezultă din copia aflată la dosarul de fond la filele 98-109,

contractul de cultură a tutunului brut a fost încheiat între SC P.I. SRL și SC

P.T. SRL la data de 26 aprilie 2011, când deja intrase în vigoare Ordinul nr. 67/2011,

prin s-au modificat prevederile art. 10 alin. (1)-(3) din Ordinul nr. 246/2008

și s-au introdus trei noi alineate, respectiv 5-7.

Potrivit

acestor dispoziții, suprafețele de referință eligibile pentru plățile naționale

directe complementare pentru cultura de tutun sunt cele determinate în anul

2009, sumele cuvenite calculându-se prin compararea suprafețelor determinate în

anul în curs cu suprafața determinată în anul de referință, alegându-se

valoarea minimă dintre acestea.

În

raport de cele expuse mai sus, critica formulată referitoare la aplicarea retroactivă

a Ordinului nr. 67/2011 fiind neîntemeiată, Curtea va constata legalitatea hotărârii

atacate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.D.N.S. și de SC P.I. SRL prin lichidator judiciar F. Sprl și

continuat de F.D.N.S. împotriva sentinței civile nr. 2235 din 03 iulie 2014 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 februarie 2015.