ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3789/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 32880 din 27 iulie 2012, emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 februarie 2011. Prin Sentința civilă nr. 58 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul C.I., ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii. În speță, hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului la data de 08 august 2012, că termenul pentru exercitarea contestației s-a împlinit la data de 08 septembrie 2012, iar contestația din speță a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj după expirarea acestui termen, respectiv la data de 20 decembrie 2012. Împotriva Sentinței civile nr. 58 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul C.I..

Recurentul a solicitat respingerea excepției tardivității, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, termenul de prescripție este de 6 luni. A solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj pentru a se administra proba testimonială și a se modifica Sentința civilă nr. 58 din 23 ianuarie 2013, în sensul anulării hotărârii contestate și acordării drepturilor bănești și sociale de refugiat, începând cu data de 01 februarie 2011. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță și susținerile recurentului-reclamant, Înalta Curte constată recursul nefondat, și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În speță, se apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, raportat la înscrisurile administrate în cauză și dispozițiile legale incidente. Art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 arată că "împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii (...)". Aceste dispoziții legale, ce instituie un termen de decădere de 30 de zile pentru învestirea instanței de contencios administrativ cu cererile având ca obiect contestația formulată împotriva hotărârilor emise de Casa de Pensii în procedura prevăzută de Legea nr. 189/2000, au caracter special și înlătură de la aplicare dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, invocate de către recurent, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

În cazul de față, în mod corect a reținut instanța de fond că hotărârea a fost comunicată recurentului la data de 08 august 2012, că termenul pentru exercitarea contestației s-a împlinit la data de 08 septembrie 2012, iar contestatorul a sesizat Curtea de Apel Cluj după expirarea acestui termen, respectiv la data de 20 decembrie 2012. În consecință, întrucât în mod corect a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva Sentinței civile nr. 58 din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014. Procesat de GGC - GV