ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2012 sub nr. 1722/33/2012 reclamantul N.T. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 31325 din 21 februarie 2012 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 115 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul N.T. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte: Actele depuse de reclamant, respectiv confirmarea de primire, atestă că reclamantului i-a fost comunicată hotărârea Casei de Pensii Cluj în data de 4 mai 2012, iar acțiunea în instanță a fost promovată abia în 7 decembrie 2012 cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva Sentinței civile nr. 115/2013 din 6 februarie 2013 a formulat recurs reclamantul N.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca tardivă, întrucât nu-i aparține semnătura aflată pe borderoul care face dovada comunicării hotărârii Casei de Pensii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie anularea Hotărârii nr. 31325 din 21 februarie 2012 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat. Prima instanță a respins acțiunea ca tardivă, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, "beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: [...] c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate". În cauză, Hotărârea nr. 31325, a fost adoptată la data de 21 februarie 2012, a fost comunicată reclamantului în data de 4 mai 2012, iar acesta a contestat hotărârea abia la data de 7 decembrie 2012. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului, simpla susținere a recurentului în sensul că nu-i aparține semnătura aflată pe borderoul care face dovada primirii hotărârii contestate, nefiind suficientă, astfel că până la proba contrarie acest borderou confirmă data comunicării Hotărârii nr. 31325 din 21 februarie 2012, respectiv data de 4 mai 2012. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii emise în temeiul acestei legi persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 au caracter imperativ, în sensul că nerespectarea termenului prevăzut expres are ca efect decăderea din drepturi. De altfel, prin Decizia nr. XXXII din 16 aprilie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că hotărârea Comisiei pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, poate fi contestată la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, din această perspectivă, contestația formulată de reclamant, este tardivă, întrucât termenul de 30 de zile a expirat.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de N.T. împotriva Sentinței civile nr. 115/2013 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2014. Procesat de GGC - AP