ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3238/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță Prin sentința nr. 1550 din 7 mai 2013, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I.N.M. și ca neîntemeiată acțiunea reclamantei D.M.E., în contradictoriu cu pârâții I.N.M. și C.S.M., privitor la anularea Deciziei de încadrare nr. 473 din 10 octombrie 2012 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 529 din 13 decembrie 2012, cu obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale invocate de pârâtul I.N.M. este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 105 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, Consiliul științific al I.N.M.

propune proiectul de buget și hotărăște asupra problemelor care privesc organizarea și funcționarea Institutului, la propunerea directorului acestei instituții. S-a apreciat că în raport de prevederile art. 106 din Legea nr. 304/2004, art. 106 și 107 din aceeași lege, pârâtul I.N.M. are buget propriu, structură proprie de personal, finanțarea realizându-se prin C.S.M., de la bugetul de stat, totodată această instituție cu personalitate juridică, aflându-se sub coordonarea C.S.M. Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta își desfășoară activitatea începând cu data de 1 ianuarie 2010, în cadrul I.N.M., ca expert-personal de specialitate juridică asimilat magistraților.

Anterior acestei perioade, respectiv, între 1 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, a îndeplinit funcția de consilier juridic. Reclamanta a apreciat că, datorită faptului că, perioada cât a fost consilier juridic, potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, constituie vechime în magistratură, începând cu data de 1 octombrie 2012, i s-ar fi cuvenit un salariu calculat pe baza coeficientului de multiplicare de 13,5, corespunzător vechimii în magistratură de 3 ani. Prima instanță a considerat că prin Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-au prevăzut pentru personalul din sistemul justiției, coeficienții de ierarhizare, în vederea stabilirii salariului și gradațiile pentru vechimea în muncă, în Anexa VI.

Acești coeficienți de ierarhizare s-au raportat la vechimea în funcție, iar potrivit art. 1 din Nota la Anexa VI, prin vechime în funcție se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal de specialitate asimilat magistraților, magistrat asistent. Art. 8 din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, a prevăzut că, judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora, magistrații asistenți, au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în muncă și în funcție. Ca urmare, la data de 1 octombrie 2012, dată la care erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 284/2010, reclamanta nu avea vechimea în funcție de 3 ani, această vechime presupunând ca în ultimii 3 ani să fi lucrat ca personal de specialitate asimilat judecătorilor și procurorilor.

Deși funcția de consilier juridic deținută în perioada 1 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, este și va rămâne vechime în magistratură, în sensul art. 86 din Legea nr. 303/2004, vechimea în magistratură nu este unul și același lucru cu vechimea în funcție, prima fiind avută în vedere în alte situații, precum stabilirea vechimii în vederea pensionării, stabilirea vechimii necesare pentru înscrierea la diferite examene de promovare, însă nu și pentru stabilirea coeficientului de ierarhizare salarială. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D.M.E. 1.1. Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004 constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul sau persoana de specialitate juridică prevăzută la art. 87 alin. (1) a îndeplinit funcția de judecător, procuror sau consilier juridic.

A precizat că urmare acestei prevederi legale, în mod greșit s-a exclus de la calculul vechimii în magistratură, în vederea acordării coeficientului corespunzător acestei vechimi, perioada cât a ocupat funcția de consilier juridic. În drept cererea de recurs a fost încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) din N.C.P.C. 1.2. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 27/2006 au fost abrogate la 1 octombrie 2010, prin Legea nr. 330/2009, iar decizia de stabilire a drepturilor salariale a fost emisă la 1 noiembrie 2012, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 284/2010. 1.3. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs și sentința primei instanțe, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

În materia salarizării magistraților s-au succedat mai multe acte normative. Astfel, O.U.G. nr. 27/2006 a reglementat salarizarea magistraților până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330 din 5 noiembrie 2009, care a stabilit o nouă grilă de salarizare. Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010, în cuprinsul căreia s-a prevăzut în art. 1 alin. (2) că începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute în această lege. În Anexa VI a legii, care reglementează familia ocupațională de funcții în justiție, art. 8, se prevede ca judecătorii, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat acestora au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare în raport cu nivelul instanței, funcția deținută și vechimea în muncă și în funcție.

Potrivit Notei de la cap. I, Anexa VI, prin vechime în funcție se înțelege vechime în funcția de judecător, procuror, personal asimilat sau magistrat asistent. La data adoptării deciziei de salarizare a reclamantei erau în vigoare prevederile Legii nr. 284/2010 și cum vechimea în funcție, în vederea salarizării, avea o determinare legală, în mod corect s-a avut în vedere la stabilirea coeficientului de ierarhizare numai vechimea în funcția de personal asimilat. Vechimea prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 constituie vechime în magistratură, însă aceasta nu este aplicabilă în vederea salarizării, pentru că printr-o lege specială s-a definit noțiunea de vechime în funcție, în vederea salarizării.

Actul normativ a reglementat vechimea în funcție, în vederea salarizării, ca fiind vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat sau magistrat asistent. Astfel cum s-a explicat și mai sus, în speță sunt aplicabile prevederile Legii nr. 284/2010 și nu cele ale art. 86 din Legea nr. 303/2004, raportul dintre normele legale aflate în discuție fiind cel dintre general și special, context în care se aplică principiul general de drept specialia generalibus derogant. În considerarea conținutului normativ al Anexei VI, cap. I, care enumeră limitativ categoriile profesional ce se circumscriu noțiunii de vechime în funcție, actul de stabilire a drepturilor salariale este legal. Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, astfel că în baza art. 496 N.C.P.C., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.M.E. împotriva sentinței civile nr. 1550 din 7 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2014.