ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2751/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: În Dosarul nr. 15639/302/2012 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, având ca obiect recursul declarat de recurenta-pârâtă H.G., împotriva deciziei civile nr. 2088 A din data de 16 decembrie 2014, pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant H.M. și cu Autoritățile tutelare Primăria sector 5 și Primăria Măneciu, pârâta H.G. a solicitat suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 2088 A din data de 16 decembrie 2014, pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 15639/302/2012 până la soluționarea recursului.

Prin încheierea din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în majoritate, s-a admis cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 2088 din 16 decembrie 2014, pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, exclusiv în privința dispoziției privind stabilirea locuinței copilului. Împotriva încheierii de ședință din 22 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamantul H.M., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând recursul în raport de excepția de madmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. „la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)". Alin. (3) al aceluiași articol prevede că „dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător". Art. 403 alin. (3) arată că „asupra cererii de suspendare (...) instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat". În speță, recursul declarat de reclamantul H.M. vizează soluția majoritară de admitere a cererii de suspendare a executării, soluție care a fost pronunțată de curtea de apei în recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În speță, încheierea de ședință din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2918/2/2014, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de suspendare a executării, formulată în cadrul unui dosar de recurs. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil, și dispoziția instanței din încheierea recurată, prin care s-a soluționat un incident procedural, își însușește acest caracter, urmând soarta hotărârii finale. Raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 a Curții de Apei București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 15639/302/2012, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul H.M. împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 15639/302/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2015.