ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2751/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

În Dosarul nr. 15639/302/2012 aflat

pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, având ca obiect recursul declarat de recurenta-pârâtă H.G., împotriva

deciziei civile nr. 2088 A din data de 16 decembrie 2014, pronunțată de către Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant H.M.

și cu Autoritățile tutelare Primăria sector 5 și Primăria Măneciu, pârâta H.G. a

solicitat suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 2088 A din data de

16 decembrie 2014, pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în Dosarul nr. 15639/302/2012 până la soluționarea recursului.

Prin încheierea

din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în majoritate, s-a admis cererea de suspendare a

executării deciziei civile nr. 2088 din 16 decembrie 2014, pronunțată de către Tribunalul

București, secția a V-a civilă, exclusiv în privința dispoziției privind stabilirea

locuinței copilului.

Împotriva încheierii

de ședință din 22 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamantul

H.M., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând recursul

în raport de excepția de madmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară în raport de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 300 alin. (2) C. proc. civ. „la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului

poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri

decât cele la care se referă alin. (1)".

Alin. (3) al aceluiași

articol prevede că „dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător".

Art. 403

alin. (3) arată că „asupra cererii de suspendare (...) instanța, în toate cazurile,

se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat".

În speță, recursul

declarat de reclamantul H.M. vizează soluția majoritară de admitere a cererii de

suspendare a executării, soluție care a fost pronunțată de curtea de apei în recurs.

Legalitatea căilor

de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor

de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege

nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă

are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând

că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile

legii.

Recursul este

o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ

prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile

de drept.

Dispozițiile

art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377

alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs

chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin urmare, rezultă

că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională,

în condițiile prevăzute de lege.

Din analiza coroborată

a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei hotărâri

irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind

susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În speță, încheierea

de ședință din 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul

nr. 2918/2/2014, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului,

a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de suspendare a executării, formulată

în cadrul unui dosar de recurs.

Astfel, întrucât

stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza are caracter

irevocabil, și dispoziția instanței din încheierea recurată, prin care s-a soluționat

un incident procedural, își însușește acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.

Raportat la dispozițiile

legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat împotriva

încheierii din 22 septembrie 2015 a Curții de Apei București, secția a IlI-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 15639/302/2012,

va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul H.M. împotriva încheierii din 22 septembrie 2015

a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 15639/302/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 decembrie 2015.