BEREZIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 24159/04

introdusă de Liubovi BEREZIN

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 17 iunie 2008

într-o cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte

,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători

,

și dl Lawrence Early,

Grefierul Secției

,

Examinînd cererea de mai sus introdusă la 19 mai 2004,

Examinînd decizia de a aplica articolul 29 § 3 din Convenție și de a examina în același timp admisibilitatea și fondul cauzei,

Examinînd observațiile depuse de Guvernul pîrît și observațiile înaintate de reclamant,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanta, dna Liubovi Berezin, este cetățeancă a Republicii Moldova, care s-a născut în 1935 și are domiciliul în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu și de dna Lilia Grimalschi, Șef al Direcției Agent Guvernamental.

A. Circumstanțele cauzei.

Circumstanțele de fapt ale cauzei, prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1994 reclamanta a încheiat un contract cu ASITO (o companie de asigurări înregistrată în Moldova), potrivit căruia ea a achitat o primă de asigurare în schimbul unei pensii lunare viagere de 1 000 lei moldovenești (aproximativ 240 Dolari americani la acel moment).

În 1999 ASITO a încetat să achite pensia, invocînd schimbarea ratei dobînzii Băncii Naționale a Moldovei și cerînd rezilierea contractului.

La o dată nespecificată din 2001, reclamanta a inițiat o acțiune civilă împotriva ASITO, urmărind achitarea pensiei restante și a cerut respectarea obligațiilor asumate de compania ASITO conform contractului din 1994.

Printr-o hotărîre definitivă din 9 aprilie 2002, tribunalul Chișinău s-a pronunțat în favoarea reclamantei și a dispus ca ASITO să achite pensia restantă și să reia executarea contractului.

La 14 decembrie 2001, Procurorul General, în contextul unei proceduri diferite însă legată de aceasta, a depus un „demers în interesul legii” la Curtea Supremă de Justiție. Conform Procurorului General, demersul a avut scopul de a clarifica controversele referitoare la contracte și de stabilire a unei practici uniforme pentru toate instanțele judiciare.

La 11 martie 2002, Plenul Curții Supreme de Justiție a adoptat o hotărîre soluționînd disputa dintre ASITO și beneficiarii de pensii în favoarea ultimilor. În speță, Plenul Curții Supreme de Justiție a determinat că crizele economice, inflația și schimbul ratei dobînzii Băncii Naționale a Moldovei pot fi invocate de compania “ASITO” în mod unilateral pentru evitarea respectării obligației contractuale

.

De asemenea, Plenul a statuat că hotărîrea sa este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești, deși aceasta nu putea să se răsfrîngă asupra hotărîrilor judecătorești existente și nici asupra părților din acele procese care au fost deja examinate.

Ulterior, la o dată nespecificată în 2002, ASITO a înaintat o acțiune civilă împotriva reclamantului solicitînd rezilierea contractului încheiat în 1994. Aceasta se baza pe aceleași motive conținute în hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 11 martie 2002.

Printr-o decizie definitivă din 19 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a statuat în favoarea ASITO și a dispus rezilierea contractului încheiat în 1994.

La 25 octombrie 2004, Plenul Curții Supreme de Justiție a admis o cerere de revizuire depusă împotriva hotărîrii sale din 11 martie 2002 de un grup de pensionari ASITO. Curtea Supremă a anulat hotărîrea sa anterioară, în timpul stabilirii, printre altele, că ASITO nu putea să se bazeze pe criza economică, inflație și pe schimbul ratei dobînzii a Băncii Naționale a Moldovei pentru a evita contractele de rentă ale sale.

După comunicarea cauzei de către Curte, Agentul Guvernamental a solicitat Procurorului General să depună o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție pentru anularea deciziei sale din 19 noiembrie 2003. Pe 30 noiembrie 2007, Procurorul General s-a conformat cererii Agentului Guvernamental. El a depus o cerere de revizuire bazîndu-se pe articolul 449 § 1 (j) la Codului de procedură civilă și a argumentat că prin încetarea contractului din 1994 au avut loc încălcări similare a drepturilor reclamantului din Convenție, ca și în cazul

Macovei și alții c. Moldovei

(nr. 19253/03, 17667/03, 31960/03, 19263/03, 17695/03 și 31761/03, 25 aprilie 2006).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2007 a fost acceptată cererea de revizuire a Procurorului General, anulată decizia sa din 19 noiembrie 2003 și dispusă rejudecarea cauzei în fața Curții Supreme.

La 20 decembrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat o decizie nouă prin care a respins acțiunea inițiată în septembrie 2002 de compania “ASITO”. Invocînd cauza

Macovei și alții

(citat

supra

) Curtea Supremă de Justiție a constatat că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și de articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție în rezultatul încălcării principiului securității raporturilor juridice prin anularea hotărîrii definitive din 9 aprilie 2002, și a acordat 3 515 euro pentru compensarea daunelor materiale și 2 000 euro pentru daune morale. De altfel s-a mai menționat în hotărîre că contractul din 1994 rămîne valabil și că părțile trebuie să se conformeze prevederilor acestuia.

B.

Legea națională pertinentă.

Legea națională pertinentă este expusă în Macovei și alții c. Moldovei, citat mai sus, §§16-18.

Prevederile pertinente a Codului de procedură civilă stabilesc după cum urmează:

Articolul 49 Bazele revizuirii

„ Revizuirea poate fi cerută:

...

j) Cînd Guvernul republicii Moldova, reprezentat de Agentul Guvernamental, sau de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a demarat o procedură de reglementare amiabilă într-o cauză pendinte contra Republicii Moldova, și Guvernul consideră că printr-o decizie definitivă a unei instanțe, un drept fundamental garantat de Constituția Republicii Moldova sau prin Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale au fost încălcate.

k) Cînd Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a stabilit încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale, la fel și cînd a fost determinat faptul că persoana interesată poate obține, în conformitate cu legea națională, cel puțin reparație parțială prin anularea unei hotărîri pronunțate de o instanță națională.

PLÎNGERI

Reclamanta s-a plîns, în particular, de încălcarea principiului securității raporturilor juridice prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenție. Ea a susținut că validitatea contractului său de pensie a fost confirmată prin hotărîrea judecătorească definitivă pronunțată în favoarea sa; însă însă cu toate acestea, valabilitatea contractului a fost pusă în discuție mai tîrziu, după pronunțarea de către Plenul Curții Supreme de Justiție a hotărîrii din 11 martie 2002, cînd instanța a admis acțiunea companiei “ASITO” înaintată împotriva sa și a dispus rezilierea contractului.

Reclamanta de asemenea s-a plîns de faptul că dreptul ei, în modul garantat de articolul 1 al Protocolului 1 la Convenție, la respectarea bunurilor sale

(anume dreptul la pensie) a fost încălcat prin hotărîrea judecătorească definitivă în rezultatul căreia a fost anulat contractul de pensie lunară viageră.

ÎN DREPT

Articolul 37 al Convenției, în partea pertinentă, prevede următoarele:

„„1.

În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele permit să se tragă concluzia că:

(a)

reclamantul nu dorește să-și mai mențină cerere sa; sau

(b)

litigiul a fost rezolvat...”

Regula 43 § 1 a Regulamentului Curții, în partea pertinentă, prevede următoarele:

„În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol în conformitate cu articolul 37 al Convenției.”

Pe 26 decembrie 2007, Guvernul a informat Curtea despre rezultatul procesului judiciar, care s-a încheiat cu decizia Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2007. La 21 mai 2008 a fost depusă copia ordinului de plată din 23 aprilie 2008, în conformitate cu care reclamanta a primit sumele acordate la 20 decembrie 2007. Guvernul a considerat că reclamantei i s-a acordat o compensație adecvată și a cerut Curții să radieze cererea de pe rol în temeiul articolului 37 din Convenție.

La 11 aprilie 2008 reclamanta a informat Curtea despre rezultatele procesului judiciar, care s-a încheiat cu decizia Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2007. La 21 mai 2008 ea a confirmat că a primit sumele acordate pe 20 decembrie 2007. Din moment ce Curtea Supremă i-a acordat reclamantei o compensație adecvată pentru încălcările prevederilor Convenției, ea a solicitat Curții radierea cererii de pe rol.

Cu referire la articolul 37 §§ 1 (a) și (b) al Convenției, Curtea notează că reclamantei i-a fost acordat o compensație adecvată de către instanțele judecătorești naționale și că reclamanta nu mai urmărește examinarea în continuare a cauzei. Prin urmare, Curtea nu constată circumstanțe particulare în partea ce ține de respectarea drepturilor omului, garantate prin Convenție și Protocoalele sale, care ar impune continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

).

În consecință, articolul 29 § 3 din Convenție nu este aplicabil prezentei cauze și cererea urmează a fi radiată de pe rolul Curții.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate

Decide

să radieze cererii de pe rol

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte