MERENIUC v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 29497/06

depusă de

Tudor MERENIUC

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 21 octombrie 2008

într-o cameră compusă din:

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judecători

,

și dl

L

awrence

Early

,

Grefierul Secției

,

Examinînd cererea nominalizată depusă la 7 iulie 2006,

Examinînd declarațiile oficiale ale părților privind acceptarea reglementării amiabile a prezentei cauze,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Tudor Mereniuc, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1959 și locuiește în Molovata Nouă. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de agentul său, dl Vladimir Grosu.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne („Ministerul”).

La 22 septembrie 1997 Judecătoria Dubăsari a dispus Ministerului să achite reclamantului o compensație în mărime de 1

408 lei moldovenești (MDL) (300 euro (EUR) la acel moment). Împotriva hotărîrii respective nu a fost depus apel și aceasta a devenit definitivă cincisprezece zile mai tîrziu. Judecătoria a eliberat titlul executoriu, care a fost remis Ministerului spre a fi executat.

La o dată nespecificată din 2006, reclamantul a solicitat executarea hotărîrii. La 23 aprilie 2006 Ministerul a informat reclamantul despre faptul că titlul executoriu a fost remis în septembrie 2005 la Oficiul de executare Centru.

La 11 iulie 2006 Ministerul s-a conformat cu hotărîrea judecătorească din 22 septembrie 1997 și a achitat în beneficiul reclamantului 1

408 lei moldovenești. Cu toate acestea, reclamantul a înaintat o acțiune în judecată împotriva Ministerului, solicitînd achitarea compensației în mărime de 68

710,40 lei moldovenești (4

051 EUR), pentru prejudiciul material și 48

800 lei moldovenești (2

877 EUR) în calitate de prejudiciu moral, suportat urmare a neexecutării hotărîrii judecătorești din 22 septembrie 1997 într-un termen rezonabil. Prin decizia definitivă din 2 mai 2007 Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

PLÎNGERI

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, precum că dreptul său de acces la un tribunal a fost încălcat prin neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărîrii definitive pronunțate în favoarea sa.

De asemenea reclamantul a pretins că prin executarea tardivă a hotărîrii a fost încălcat dreptul la protecția proprietății garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT

La 10 septembrie 2008 Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului:

„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova se obligă să achite 2 000 (două mii) EUR dlui Tudor Mereniuc în vederea asigurării reglementării amiabile a cauzei menționate

supra

aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, destinată să acopere prejudiciul moral, urmează să fie convertită în lei moldovenești la rata de schimb aplicabilă la data executării, și va fi scutită de orice taxe care pot fi aplicate. Aceasta va fi achitată în decurs de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte potrivit articolului 37 §

1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În ipoteza omisiunii de a achita această sumă în decursul celor trei luni menționate Guvernul, din momentul expirării perioadei de referință, pînă la data executării, trebuie să achite o rată simplă a dobînzii la această sumă egală cu rata de împrumut a Băncii Centrale Europene pentru perioada de întîrziere plus trei procente.”

La 1 septembrie 2008 Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant:

„Eu, dl Tudor Mereniuc, notez că Guvernul Republicii Moldova este dispus să achite suma de 2 000 (două mii) EUR în vederea asigurării reglementării amiabile a cauzei menționate

supra

aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, destinată să acopere prejudiciul moral, urmează să fie convertită în lei moldovenești la rata de schimb aplicabilă la data executării, și va fi scutită de orice taxe care pot fi aplicate. Aceasta va fi achitată în decurs de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte potrivit articolului 37 §

1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În ipoteza omisiunii de a achita această sumă în decursul celor trei luni menționate Guvernul, din momentul expirării perioadei de referință, pînă la data executării, trebuie să achite o rată simplă a dobînzii la această sumă egală cu rata de împrumut a Băncii Centrale Europene pentru perioada de întîrziere plus trei procente.”

Eu accept propunerea și îmi retrag pretențiile înaintate împotriva Republicii Moldova în legătură cu circumstanțele care au stat la baza înaintării acestei cereri. Eu declar că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia act de reglementarea amiabilă încheiată între părți. Curtea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1

in fine

din Convenție).

Din aceste considerente, Curtea în unanimitate

Decide

să radieze cererea de pe rol.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte