BLIDARI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Maxim BLIDARI contra Moldovei

Cererea nr. 2604/05

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 18 noiembrie 2008 într-o Cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte

,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi

,

judecători

,

și Lawrence Early,

Grefier al Secției

Examinînd cererea nominalizată depusă la 14 decembrie 2004,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Maxim Blidari, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1968 și locuiește în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de părți, por fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul a fost angajat în cadrul unei companii private. La 22 martie 2002 acesta a fost concediat. Reclamantul a înaintat o acțiune în judecată, solicitînd restabilirea în serviciu și achitarea restanțelor salariale pentru întreaga perioadă de absență forțată de la serviciu.

La 28 iunie 2002 judecătoria Ciocana a admis toate pretențiile acestuia și a emis un titlu executoriu. Nu a fost depus nici un apel și hotărîrea judecătorească a devenit definitivă și executorie după 15 zile.

La 11 iulie 2002 reclamantul iarăși a fost concediat. La 7 noiembrie 2002 judecătoria Ciocana a dispus restabilirea acestuia în serviciu și achitarea restanțelor salariale în mărime de 1 453 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 112 euro (EUR)). Nu a fost depus nici un apel și hotărîrea judecătorească a devenit definitivă și executorie după 15 zile. Instanța de judecată a emis un titlu executoriu.

La 15 noiembrie 2002 angajatorul a restabilit în serviciu reclamantul, dar nu a achitat restanțele salariale în modul stabilit de instanța de judecată.

La 3 aprilie 2003 reclamantul iarăși a fost concediat. La 5 noiembrie 2003 judecătoria Ciocana a dispus restabilirea în serviciu a acestuia și achitarea restanțelor salariale în mărime de 2 848 MDL (aproximativ 180 EUR). Nu a fost depus nici un apel și hotărîrea judecătorească a devenit definitivă și executorie după 15 zile. În aceeași zi instanța de judecată a emis un titlu executoriu, сare a fost transmis companiei de către reclamant.

La 24 octombrie 2003 reclamantul a solicitat repetat Departamentului de executare a deciziilor judiciare a Ministerului Justiției („Departamentul”) să execute hotărîrea din 7 noiembrie 2002.

Odată ce compania a omis să se conformeze hotărîrilor judecătorești, la 17 decembrie 2003 reclamantul a expediat în adresa Departamentului toată corespondența cu angajatorul său referitoare la executărea acestora, cu solicitarea de a asigura executarea titlurilor executorii emise la 7 noiembrie 2002 și 5 noiembrie 2003.

La 22 decembrie 2003 reclamantul a fost informat despre faptul că cererile sale au fost remise oficiului de executare Ciocana, cu stabilirea termenului-limită de executare pentru 15 ianuarie 2004. Potrivit reclamantului, acesta nu a fost informat despre careva acțiuni întreprinse ulterior de către Departament. La 7 mai 2004 reclamantul a solicitat în mod repetat Departamentului să execute cele două hotărîri judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa. Acesta a fost informat despre faptul că oficiul de executare Ciocana este responsabil de executare și că noul termen-limită a celor două titluri executorii a fost stabilit pentru 1 iunie 2004.

La 14 iunie 2004 Departamentul a informat reclamantul despre faptul că cele două titluri executorii, pe care acesta le-a primit la 4 decembrie 2003, au fost executate și că sumele bănești au fost transferate în contul acestuia la 3 iunie 2004. Nu s-a menționat însă nimic despre faptul restabilirii în funcție. Reclamantul a fost invitat să se prezinte la Departament pentru a ridica banii. În schimb, acesta a indicat contul bancar pentru transferarea sumelor bănești de către Departament.

Potrivit reclamantului, deși au fost înaintate solicitări repetate în adresa Departamentului, prin scrisorile din 12 și 14 iulie 2004, sumele nu au fost transferate pînă în prezent.

PLÎNGERI

Reclamantul s-a plîns potrivit articolului 6 § 1 din Convenție despre faptul neexecutării hotărîrilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa.

De asemenea reclamantul s-a plîns potrivit articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție, despre încălcarea dreptului

la respectarea bunurilor sale urmare a omisiunii de a executa hotărîrile judecătorești.

IN DREPT

La 19 februarie 2007 Curtea a primit observațiile Guvernului asupra cauzei. Curtea a remis observațiile respective reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale în scris pînă la 10 aprilie 2007. La demersul reprezentantului reclamantului, Curtea a prelungit termenul-limită pînă la 7 mai 2007.

La 21 mai 2007 reprezentantul reclamantului a informat Curtea despre faptul că acesta nu va mai reprezenta clientul său în procedurile din fața Curții, din motivul omiterii din partea reclamantului de a prezenta anumite documente relevante.

La 12 iunie 2007 Curtea a expediat în adresa reclamantului scrisoarea fostului său reprezentant, inclusiv și observațiile Guvernului. În mod excepțional a fost extins termenul limită pînă la 24 iulie 2007 pentru prezentarea de către reclamant a observațiilor sale și a pretențiilor de satisfacție echitabilă. Curtea nu a primit nici un răspuns în acest sens.

Printr-o scrisoare recomandată din 13 august 2007, recepționată la 30 august 2007, Curtea a avertizat reclamantul despre faptul că aceasta ar putea decide să radieze de pe rol cauza. Reclamantul nu a răspuns.

În lumina celor enunțate mai sus, ținînd cont de prevederile articolului 37 § 1 (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și mențină cererea sa. În plus, Curtea nu constată careva circumstanțe particulare în partea ce ține de respectarea drepturilor omului, garantate de Convenție sau Protocoalele acesteia, care ar impune continuarea examinării cererii. În consecință, cauza urmează a fi radiată de pe rolul Curții.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate

Decide

radierea cererii de pe rol.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte