COMANDARI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

privind admisibilitatea

Cererii nr. 12224/05

Vasile și Dumitru COMANDARI

c. Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 27 ianuarie 2009 într-o Cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte

,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători

,

și Lawrence Early,

Grefierul Secției,

Examinînd cererea nominalizată depusă la 25 martie 2005,

Examinînd observațiile prezentate de Guvernul reclamat și comentariile prezentate de reclamanți,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanții, dnii Vasile Comandari și Dumitru Comandari, sunt cetățeni a Republicii Moldova, născuți în 1974 și, respectiv, în 1978 și locuiesc în Bălți. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de către părți, por fi rezumate după cum urmează.

În urma urmăririi penale intentate ilegal împotriva reclamanților, aceștia au înaintat o acțiune civilă împotriva Guvernului și au solicitat compensarea prejudiciului moral.

Prin hotărîrea definitivă din 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a obligat Ministerul Finanțelor să achite fiecărui dintre reclamanți 16 190 lei moldovenești. La 19 octombrie 2004 reclamanții au solicitat oficial executarea hotărîrii judecătorești respective, iar sumele bănești au fost achitate la 14 septembrie 2005.

Reclamanții nu au informat Curtea despre faptul executării hotărîrii judecătorești pronunțate în favoarea lor și nici prin corespondența ulterioară comunicării cererii. Curtea a fost înștiințată despre executarea hotărîrii judecătorești din septembrie 2005 doar prin intermediul observațiilor Guvernului.

PLÎNGERI

Reclamanții s-au plîns potrivit articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, despre încălcarea dreptului său de acces la un tribunal urmare a executării tardive a hotărîrii judecătorești din 21 septembrie 2004.

ÎN DREPT

Reclamanții s-au plîns despre executarea tardivă a hotărîrii judecătorești din 21 septembrie 2004. Aceștia au invocat articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenție. Prevederile pertinente ale articolelor respective dispun după cum urmează:

Articolul 6 § 1:

“1.

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil.. într-un termen rezonabil a cauzei sale.. a încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil..”

Articolul 1 din Protocolul Nr. 1:

“1.

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional...”

În observațiile sale Guvernul a prezentat o copie a dispoziției de plată emise în beneficiul reclamanților, ce prevedea suma din hotărîrea judecătorească din 21 septembrie 2004. Guvernul a susținut că reclamanții nu pot să pretindă calitatea de victimă, din moment ce hotărîrea judecătorescă a fost executată.

Reclamanții au confirmat achitarea sumelor bănești însă au susținut că acestea nu au fost achitate într-un termen rezonabil.

Curtea notează că hotărîrea judecătorească pronunțată în favoarea reclamanților a devenit executorie la 19 octombrie 2004 și a fost executată la 14 septembrie 2005, perioadă ce a constituit mai puțin de unsprezece luni din momentul în care hotărîrea judecătorească a devenit executorie. Ținînd cont de jurisprudența sa în acest domeniu (a se vedea, spre exemplu,

Timofeyev c. Rusiei

, nr. 58263/00, § 37, 23

octombrie 2003) și de faptul că Ministerul Finanțelor s-a conformat integral prevederilor hotărîrii judecătorești într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că aceasta a fost executată într-un «

termen rezonabil

». Suplimentar, datorită faptului că nu a existat o circumstanță în prezenta cauză care ar fi necesitat o anumită diligență și executare mai rapidă, Curtea consideră că plîngerea nu conține vreo aparență a încălcării articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenție (a se vedea spre exemplu

Osoian c. Moldovei

(dec.), nr. 31413/03, 28

februarie 2006).

Astfel, cererea urmează a fi respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în conformitate cu articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate

Declară

cererea inadmisibilă.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte