TURCHIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

Cererea nr. 32808/07

depusă de Vasile TURCHIN

împotriva Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 01 decembrie 2009 în Cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judecători,

și

Fatoș Aracı,

Grefier adjunct al Secției

,

Examinînd cererea sus-menționată, depusă la 17 mai 2005,

Examinînd observațiile prezentate de Guvern și observațiile prezentate în replică de reclamant,

Deliberînd, a decis următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, Vasile Turchin, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1929, locuiește în Edineț. El a fost reprezentat la Curte de dl V. Marcu, avocat din Edineț. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Membrii familiei reclamantului au fost victime represiunilor Statului Sovietic, în timpul cărora au fost deportați din Moldova, iar proprietatea lor a fost confiscată.

La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea Nr. 1225-XII privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvîrșite de regimul comunist de ocupație (Legea din 1992) (Legea nr. 1225-XII). Legea a permis victimelor represiunilor sovietice să-și recupereze proprietățile confiscate sau naționalizate.

În temeiul Legii din 1992, procurorul din Edineț a depus o cerere de chemare în judecată, în interesul reclamantului și a fratelui său, solicitînd achitarea compensațiilor. La 21 decembrie 2006, Curtea de Apel Bălți a admis acțiunea civilă și a dispus Direcției Finanțe a raionului Edineț să achite reclamantului și fratelui său 143.236 lei moldovenești (MDL) (8.415 euro). Nu a fost depus apel și hotărîrea peste cincisprezece zile a rămas definitivă și irevocabilă.

La 21 februarie 2007, reclamantul a depus titlul executoriu, solicitînd executarea hotărîrii. Dînsul a fost informat că în bugetul raionului Edineț nu era prevăzută plata unei asemenea compensații și că fusese făcută o solicitare Guvernului întru alocarea resurselor suplimentare, în vederea achitării cît a compensației în favoarea reclamantului așa și în beneficiul altor persoane deținătoare a unor titluri executorii similare.

La 26 noiembrie 2007, Guvernul a transferat 1.368.500 MDL în bugetul raionului Edineț. La 17 decembrie 2007, reclamantul a primit 143.236 MDL,astfel hotărîrea definitivă în favoarea sa fiind executată.

Reclamantul nu a informat Curtea că hotărîrea în favoarea sa fusese executată și numai urmare a observațiilor Guvernului, Curtea a luat cunoștință despre executarea hotărîrii.

PLÎNGERI

Reclamantul s-a plîns, în temeiul Articolului 6 § 1 al Convenției, că dreptul său de acces la justiție a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărîrii definitive în favoarea sa.

Reclamantul a pretins, de asemenea, că prin neexecutarea hotărîrii a fost încălcat dreptul său la protecția proprietății, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT

Reclamantul s-a plîns că hotărîrea din 21 decembrie 2006 a fost executată cu întîrziere. El a invocat Articolul 6 § 1 al Convenției și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în partea sa relevantă, prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1:

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... într-un termen rezonabil a cauzei sale..., de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil....”

Articolul 1 din Protocolul nr. 1:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”

Guvernul a pledat că deoarece hotărîrea a fost deja executată, reclamantul nu poate pretinde că deține statutul de victimă. În opinia Guvernului, acțiunile de executare a hotărîrii urmează a fi considerate ca finalizate în perioada între 21 februarie și 17 decembrie 2007.

Reclamantul a confirmat că hotărîrea din 21 decembrie 2006 a fost executată pe 17 decembrie 2007, dată la care el a semnat o recipisă cu privire la suma de 143.236 MDL.

Curtea notează că hotărîrea în favoarea reclamantului a devenit executorie la 5 ianuarie 2007 și a fost executată la 17 decembrie 2007, ceea ce constituie unsprezece luni și unsprezece zile după ce hotărîrea devenise executorie. Avînd în vedere propria sa jurisprudența cu privire la acest aspect (a se vedea, de exemplu,

Timofeyev v. Russia

, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) și faptul că Direcția Finanțe a raionului Edineț a executat-o într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că hotărîrea judecătorească a fost executată într-un „termen rezonabil”. Astfel, neexistînd în prezenta cauză factori suplimentari care ar putea fi considerați că necesită o diligență specială și o executare urgentată (a se vedea,

a contrario

,

Ungureanu c. Moldova

, nr. 27568/02, 6 septembrie 2007), Curtea

constată că această plîngere nu dezvăluie existența unei violări a

Articolului 6 § 1 din Convenție sau a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea, de exemplu,

Osoian c. Moldova

(dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006).

În consecință, cererea trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, conform Articolului 35 §§ 3 și 4 ale Convenției.

Din aceste considerente, Curtea în unanimitate

Declară

cererea inadmisibilă.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier Adjunct

Președinte