ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2014

Decizia nr. 172/2014

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții A. și SC B. SRL au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. anularea actului administrativ denumit Autorizația pentru servicii medicale din 01 ianuarie 2010 și a Anexei A la această autorizație, precum și emiterea unei noi autorizații pentru serviciile medicale clasele 1, 2 și 3, astfel cum sunt prevăzute și definite pentru personalul controlori trafic aerian, conform dispozițiilor.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (8), art. 11 alin. (1) lit. a) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 3685 din 04 noiembrie 2011, Tribunalul București secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei secții la data de 22 decembrie 2011.

Prin completarea la întâmpinare depusă la data de 16 mai 2012, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. SRL.

Prin cererile de intervenție formulate la data de 13 iunie 2012, D. și E. au solicitat anularea autorizațiilor pentru servicii medicale emise pe numele lor, precum și emiterea unei noi autorizații pentru servicii medicale clasele 1, 2 și 3. Cererile de intervenție au fost admise în principiu la data de 10 octombrie 2012.

Prin sentința civilă nr. 6913 din 5 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. SRL și a respins acțiunea acesteia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

Totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. și a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție formulate de intervenienții în nume propriu D. și , în contradictoriu cu pârâta C.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. SRL, este întemeiată, în condițiile în care autorizațiile a căror anulare se solicită nu au fost emise pentru această reclamantă. În consecință, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond a admis excepția și a respins acțiunea reclamantei SC B. SRL ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea autorizațiilor pentru servicii medicale eliberate de pârâtă în anii 2010-2012 pe numele reclamantului și al celor doi intervenienți, întrucât aceștia nu au fost autorizați și pentru examinarea medicală și eliberarea certificatelor medicale pentru personalul de Control Trafic Aerian corespunzător clasei 3, ci numai pentru clasele 1 și 2.

Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de reclamant și intervenienți nu sunt motive de anulare a autorizațiilor pentru servicii medicale eliberate de pârâtă în anii 2010-2012 (autorizații emise în mod legal pentru personalul din clasele 1 și 2), ci argumente în susținerea caracterului nejustificat al refuzului autorității pârâte de a emite autorizații și pentru eliberarea certificatelor medicale clasa 3. S-a constatat însă că la data de 02 noiembrie 2012 au fost eliberate pe numele reclamantului și al celor doi intervenienți autorizații pentru examinarea medicală și eliberarea certificatelor medicale personalului aeronautic civil din toatele cele trei clase, deci nu se mai poate susține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Împotriva hotărârii instanței de fond, recurentul A. și intervenienții D. și au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului recurenții arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile codului de procedură civilă de la 1865, art. 304

1

potrivit căruia, instanța de recurs nefiind ținută de motivele prevăzute de art. 304 poate cerceta cauza sub toate motivele de nelegalitatea și de netemeinicie.

Se mai arată că judecătorul cauzei nu a avut nici cel mai mic interes de a da o soluție cauzei dedusă judecății, deoarece motivarea sentinței are 9 rânduri.

Constatând că în timpul derulării cauzei „Autoritatea Aeronautică Civilă"a revenit la refuzul de a autoriza medicii pentru examinări medicale de revalidare și reînnoire pentru persoane clasa a 3-a, dar nu și retroactiv, judecătorul nu a mai considerat necesar să cerceteze cauza ca un refuz nejustificat, concluzionând doar că motivele invocate nu sunt motive de anulare a autorizațiilor emise numai pentru clasele 1 și 2 și nici în susținerea caracterului nejustificat al refuzului autorității pârâte de a emite autorizații și pentru eliberarea certificatelor medicale clasa 3-a.

Întrucât instanța de fond nu a soluționat cauza, niciuna dintre probele administrate nu a fost analizată, iar în baza acestei analize să concluzioneze.

Se mai arată că au solicitat anularea actelor administrative emise de pârâtă prin omiterea clasei 3-a ci și obligarea pârâtei să emită pentru perioada în care dreptul nostru a fost încălcat autorizațiile legale cu includerea claselor 1, 2, și 3 astfel cum acestea s-au emis anterior refuzului și cum au fost din nou emise după ce Autoritatea Națională a Protecției Consumatorului a cerut reintrarea în legalitate.

Perioada în care reclamantul A. a fost lipsit de dreptul de a examina și emite certificate medicale și pentru clasa a III-a a fost cuprinsă între 01 septembrie 2010 - 01 septembrie 2012, aceeași perioadă (2010-2012) și pentru intervenienții D. și , ale căror cererii de intervenție în interes propriu au fost respinse ca neîntemeiate, fără absolut nicio motivare.

Recurenții mai precizează că instanța de fond nu a ținut cont nici de concluziile scrise depuse la dosar la 21 noiembrie 2012 la care nu se face nicio trimitere.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Instanța de fond în mod judicios a apreciat că motivele invocate de reclamant și de cei doi intervenienți nu sunt motive de anulare a actelor administrative.

Potrivit principiului disponibilității, cadrul procesual este stabilit de către reclamant, care menționează în cererea de judecată persoanele cu care înțelege să se judece și obiectul cererii, adică ceea ce pretinde.

Reclamantul și intervenienții, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 21 martie 2012, au solicitat anularea tuturor actelor administrative denumite „Autorizația de Servicii Medicale" și Anexele A la acestea" emise pentru medicii autorizați competenți ai SC B. SRL" la 01 septembrie 2010 și „emiterea autorizațiilor pentru examinarea medicală și eliberarea certificatelor medicale Clasele 1, 2 și 3 în aceleași condiții ca cele emise pentru anii 2006, 2007, 2008 și 2009 și până la data de 01 septembrie 2010, pentru toți medicii autorizați de autoritatea legală, ai SC B. SRL".

Potrivit prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. SC B. SRL civ., „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății."

În sensul acestui text, prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, a fost fixat cadrul litigiului, a fost determinat limitele acestuia și a fost stabilit obiectul pricinii supus judecății, care se reflectă întocmai în dispozitiv.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că Autorizațiile pentru Servicii Medicale pentru certificarea medicală clasa 1 și 2 au fost emise cu respectarea prevederilor legale. De altfel, și recurenții au solicitat emiterea autorizațiilor pentru servicii medicale pentru certificarea medicală clasa 1 și 2 - capătul 2 de cerere.

Nu există reglementări care să stabilească obligația emiterii unei singure autorizații pentru servicii medicale pentru certificarea medicală pentru cele trei clase.

De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat și asupra caracterului nejustificat al refuzului de a emite autorizație și pentru eliberarea certificatelor medicale clasa 3.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n): „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.

Din interpretarea prevederilor legale citate, rezultă că atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit, impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport cu scopurile vizate (Curtea Europeană a Dreptului Omului, cauza Buzescu c. României, hotărârea din 24 mai 2005, parag. 96).

În motivarea sentinței, Curtea de Apel București a arătat că la data pronunțării nu exista un refuz nejustificat de soluționare a cererii, la dosarul instanței fiind depuse dovezi privind emiterea autorizațiilor și pentru eliberarea certificatelor medicale clasa 3.

Invocarea în recurs a faptului că „judecătorul nu a mai considerat necesar să cerceteze cauza ca un refuz nejustificat și păgubitor" fără ca prin cererea de chemare în judecată să fi fost invocate pagube, nu poate fi primită.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul A. și intervenienții D. și  împotriva sentinței civile nr. 6913 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.