ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4596/2014

Decizia nr. 4596/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7332/2/2013 la data de 08 noiembrie 2013, reclamantul Consiliul Local Lipnița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 27 august 2013, întocmite de către Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară din cadrul Ministerul Finanțelor Publice cu privire la proiectul „Drumul transfrontalier Lipnița - Kainargea”, cod MIS ETC 579, beneficiar Consiliul Local Lipnița, contractul de servicii de proiectare și execuție lucrări din 25 august 2011.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3920 din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea promovată de reclamantul Consiliul Local Lipnița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 27 august 2013 până la pronunțarea instanței de fond.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, a arătat, în esență, că instanța de fond în mod eronat a reținut că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ.

Mai mult, a precizat că motivele care au format convingerea instanței, în sensul că sunt îndeplinite aceste condiții, sunt motive care vizează fondul cauzei, asupra cărora prima instanță nu a fost investită să se pronunțe.

Astfel, a arătat recurentul că A.C.P. a constatat, pe baza documentelor puse la dispoziție, că nu au fost valorificate integral constatările cu implicații financiare din raportul său de verificare, care a avut ca obiectiv verificarea cheltuielilor declarate intr-o declarație lunară de cheltuieli.

În ceea ce privește interpretarea instanței in legătură cu cerința minimă de calificare referitoare la indicatorul lichiditate, a arătat că, deși legea nu interzice un prag al lichidității egal cu 100%, prin solicitarea nivelului indicatorului financiar „lichiditate generală” din ultimul bilanț de minim 100%, excede prevederile legale, fiind restricționată participarea la procedură.

În ceea ce privește existența unui prejudiciu, a arătat recurenta că în cazul constatării unor nereguli prin stabilirea unor încălcări a reglementărilor naționale privind achizițiile publice, structurile de control au obligație de a individualiza creanța bugetară prin aplicarea corecției financiare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 06 octombrie 2014 s-a admis în principiu recursul.

Apărările intimatului-reclamant.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuși titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Înalta Curte, investită cu soluționarea recursului reține că obiectul cauzei îl constituie cererea formulată de reclamantul Consiliul Local Lipnița, prin care a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 27 august 2013 întocmite de către Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară din cadrul Ministerul Finanțelor Publice cu privire la proiectul „Drumul transfrontalier Lipnița - Kainargea”, cod MIS ETC 579, beneficiar Consiliul Local Lipnița, contractul de servicii de proiectare și execuție lucrări din 25 august 2011.

În fapt, prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 27 august 2013 s-a reținut în sarcina autorității contractante stabilirea la pct. V.3.1. „Nivel minim impus” din fișa de date a achiziției a unei cerințe minime obligatorii în ceea ce privește nivelul minim impus privind valoarea indicatorului financiar „lichiditate generală”, apreciindu-se că prin impunerea acestei cerințe restrictive și disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică au fost încălcate prev. art. 9 lit. d) din H.G. nr. 925/2006 și art. 178 alin. (2) și 179 din O.U.G. nr. 34/2006, dar și că impunerea acestei cerințe are ca efect încălcarea disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006.

Totodată, prin încălcările menționate, s-a constatat și încălcarea principiului proporționalității prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006, pe care autoritatea contractantă are obligația de a-l respecta atunci când stabilește nivelul cerințelor minime solicitate.

Ținând cont de faptul că au fost constatate încălcări ale legislației naționale în domeniul achiziției publice în ceea ce privește atribuirea contractului, referitoare la criteriul minim de calificare și/sau selecție privind indicatorul financiar „lichiditate generală” inclus la pct. 3.1 „Nivel minim impus” din Fișa de date a achiziției, această faptă a apreciat pârâtul că reprezintă o neregulă în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și se încadrează în prevederile pct. 2.3.

Urmare a analizei gravității neregulii, echipa de control a stabilit rata reducerii/corecției financiare la nivelul de 5%.

Prin același act s-au stabilit atât valoarea corecției financiare, cât și valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli, în final Consiliul Local Lipnița datorând autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 17.952,98 euro (echivalent a 79.714,82 RON).

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În concret, autoritatea recurentă a invocat în emiterea notei de constatare împrejurarea că a fost încălcată legislația achizițiilor publice prin încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data publicării invitației de participare din 04 iunie 2011, fapt pentru care, în temeiul pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea contractului supus verificării.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate in raport cu dispozițiile legale, prin care s-a prejudiciat bugetul U.E.

Înalta Curte, în acord cu instanța fondului, apreciază că din cuprinsul notei de constatare nu rezultă considerentele pentru care A.C.P. a constatat că nu au fost valorificate integral constatările cu implicații financiare din rapoartele sale de verificare astfel că nu se poate face aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 alin. (2) lit. d) pct. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul de a se efectua o nouă verificare a unei suspiciuni de neregulă care nu s-a confirmat.

Totodată, s-a apreciat că nu poate fi primită susținerea că prin restricționarea participării la procedură a operatorilor economici ce au indicatorul „lichiditate generală” inferior valorii de 100% se constată încălcarea art. 9 lit. d) întrucât cerința legală în discuție permite instituirea unui nivel al indicatorului financiar de până la 100% inclusiv, interzicând stipularea unui nivel superior cotei de 100%.

Instanța de control judiciar, la verificarea aparenței de legalitate a actului administrativ, in cadrul procedurii de suspendare a acestuia, constată natura pur formală a acestei pretinse încălcări a legislației achizițiilor publice.

În același sens se rețin și dispozițiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 care arată că orice măsură administrativă trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, iar în aplicarea acestui principiu, la pct. 1.12 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 se prevede că dată neregula este pur formală, fără un potențial impact financiar, în condițiile în care nicăieri în cuprinsul notei nu se identifică vreun prejudiciu adus finanțatorului fondurilor europene deja eliberate sau care urmează a fi eliberate în viitor, nu trebuie aplicată o corecție.

În ceea ce privește ceea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte reține că și această condiție este îndeplinită în raport de impactul pe care valoarea corecției îl are asupra implementării proiectului, având în vedere și calitatea intimatei-reclamante.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3920 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 decembrie 2014.