ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2015

Decizia nr. 2408/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea de la data de 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca inadmisibile cererile de intervenție voluntară principală formulate de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M.

Cererile de recurs. Principalele argumente invocate

Prin cererile de recurs formulate de A., B., C., D., E., F. și G. a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurenții au arătat faptul că instanța de fond nu a dispus strigarea petenților, care au formulat cereri de intervenție în cauză, deși erau prezenți în sală 8 din cei 13 petenți, astfel încât nu li s-a acordat cuvântul și nu au putut pune concluzii în legătură cu cererile de intervenție principală, formulate în dosar.

Cu privire la fondul recursului

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurenți prin motivele de recurs și, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, va menține încheierea pronunțată în totalitate, pentru considerentele ce urmează:

Instanța de recurs constată că instanța de fond a comunicat cererile de intervenție formulate în cauză, fiind respectat dreptul la un proces echitabil, iar, la termenul din data de 30 aprilie 2015, contrar celor susținute de recurenți, așa cum rezultă din practicaua încheierii atacate, la apelul nominal al părților a răspuns numai reclamantul N., căruia instanța i-a acordat cuvântul pe cererile de intervenție voluntară principală, formulate în cauză.

Astfel, Înalta Curte reține că au fost respectate prevederile art. 64 alin. (1) și (2) C. proc. civ., republicat, astfel încât critica recurenților privitoare la nerespectarea procedurii prevăzute de dispozițiile legale nu poate fi admisă de instanța de control judiciar.

Înalta Curte reține că instanța de fond a analizat admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție formulate și, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 61 alin. (2) C. proc. civ., republicat, le-a respins ca inadmisibile.

Or, Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere la soluționarea admisibilității în principiu domeniul de aplicare a intervenției, interesul propriu al terților și legătura existentă între cererea de intervenție și cea principală, astfel încât, întrucât toate aceste elemente obligatorii se regăsesc în motivarea încheierii atacate, instanța de control judiciar o va menține în totalitate și, pe cale de consecință, cererile de recurs formulate vor fi respinse ca nefondate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, constatând că nu există motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A., B., C., D., E., F. și G. împotriva încheierii din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2015.