AFFAIRE MATACHE ET AUTRES c. ROUMANIE
AFFAIRE MATACHE ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MATACHĂ ȘI ALTE C. ROMÂNIA (solicitarea nr. 38113/02) HOTĂRÂREA Satisfacție echitabilă STRASBURG 17 iunie 2008 DEFINITIVF 17/09/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Matache și alte c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Bo šjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 mai 2008, Rend la hotărâre, adoptată la această dată, PROCEDURA DE INIȚIERE A cauzei se află o cerere (n 3821/02) îndreptată împotriva României și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, domnul Constantin Matache și domnii mei Elena Matache și Zenova Sprinceane, au sesizat Curtea la 14 octombrie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Prin hotărârea din 19 octombrie 2006, Curtea a statuat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza executării, de către administrație, a hotărârii definitive din 23 mai 2002 prin care a fost stabilită la 13 233 970 592 vechi lei românești suma indemnizațiilor datorate reclamanților ca urmare a naționalizării bunurilor lor, precum și a eficienței legilor de restituire (Matache și altele c. România, n 38113/02, 19 octombrie 2006). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă de 2 234 850 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale; ei au considerat că au suferit un prejudiciu moral, dar au pus la îndoială înțelepciunea Curții în ceea ce privește repararea. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, alineatul 47 și punctul 4 din plan). Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Daune Teza p ă r ț ilor P ă r ț ilor P ă r ț ilor P ă r ț ii reclamanților au solicitat 2 234 850 EUR (EUR) pentru prejudiciul material, din care 1 124 857 EUR pentru pierderea de câștig începând cu data naționalizării bunurilor lor până în mai 2002, 934 992 EUR pentru valoarea actualizată a sumei stabilite prin hotărârea din 23 mai 2002 pentru perioada 2002-2004 și 175 000 EUR pentru bunurile mobile ale morii care fuseseră distruse. În observațiile lor formulate după adoptarea hotărârii pe fond a cauzei, reclamanții au solicitat reactualizarea sumelor de mai sus, ținând cont de interesul pentru anii 2004-2007, pentru a ajunge la o sumă de 2 406 515 EUR. De asemenea, au solicitat 500 000 EUR pentru prejudiciul moral. Poziția guvernului 10. ((dec.), nr. 46312/99, 11 iunie 2002), guvernul considera că inculpații nu aveau dreptul de a primi contravaloarea proprietății confiscate și lipsa de câștig. În orice caz, el contesta modalitățile de calculare a daunelor de către solicitanți. În opinia guvernului, suma stabilită de instanță la 23 mai 2002, reactualizată în conformitate cu datele furnizate de Institutul Național de Statistică, și anume de 641 783,61 EUR și de nu a fost plătită înainte de adoptarea Legii speciale privind repararea bunurilor naționalizate. 11. În observațiile sale din 31 august 2007, guvernul a susținut că legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile care au fost luate în mod abuziv de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mai 2002. De asemenea, acesta a informat Curtea că cererea formulată de solicitanți în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost analizată de Comisia Centrală instituită în temeiul acestei legi, care a decis să o trateze cu prioritate. 12. Guvernul a informat, de asemenea, că cererile suplimentare ale reclamanților ar trebui respinse de Curte, deoarece scrisoarea care conține pretențiile nu a fost semnată de toți reclamanții. 13. În ceea ce privește suma solicitată pentru prejudiciul moral, guvernul a arătat că nicio legătură de cauzalitate între încălcările constatate de Curte și aceste pretenții nu putea fi stabilită și a considerat că aceasta era în orice caz excesivă. Aprecierea Curții 14. Curtea amintește în primul rând că semnătura reclamanților cu privire la cererea formulată în temeiul articolului 41 nu este impusă prin art. 60 din Regulamentul de procedură al Curții. Prin urmare, nu poate fi reținută. 15. De asemenea, aceasta nu este convinsă de afirmațiile guvernului cu privire la posibilitatea de a obține plata pentru persoanele care au dreptul la plata sumei în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 în ultima sa versiune. 16. În această privință, Comisia amintește că regula epuizării căilor de atac interne nu se aplică în domeniul articolului 41 (De Wilde, Ooms și Versyp c. Belgia (art. 50), Hotărârea din 10 martie 1972, seria A n 14 pp. 7-9, § 15-16, Guzzardi c. Italia, Hotărârea din 6 noiembrie 1980, seria A n 39, p. 41, § 113, și Bozano c. Franța, Hotărârea din 18 decembrie 1986, seria A n 111, p. 28-29, § 66 17. În orice caz, presupunând chiar că reclamanții sunt obligați să utilizeze procedura indicată de guvern, Curtea are îndoieli cu privire la eficacitatea celor două opțiuni oferite părților interesate, din următoarele motive (pentru o descriere detaliată a procedurii în fața Comisiei Centrale instituite în temeiul Legii nr. 10/2001, a se vedea Tudor c. România, 29035/05, §§ 15 mai 20, 11 decembrie 2007). 18. Pe de o parte, reclamanții ar putea solicita plata sumei stabilite prin hotărârea din 23 mai 2002. Or, Ön a putut indica termenul în care reclamanții ar primi efectiv această sumă. În plus, nu este prevăzută nicio actualizare a sumei stabilite în 2002 pentru a ține seama de rata inflației. Cu toate acestea, în cazul în care reclamanții ar accepta plata valorii nominale, aceștia ar fi supuși devalorizării sumei fără a face vreo greșeală în întârzierea cu mai mult de șase ani a plății. 19. Pe de altă parte, Curtea constată că nu există nicio garanție pentru reclamanți în ceea ce privește durata sau rezultatul reevaluării bunurilor, propusă ca a doua opțiune prin această procedură 20. Curtea constată, în sfârșit, că, deși au trecut opt luni de la data la care Comisia a decis să prelucreze cu prioritate dosarul reclamanților, nu a fost furnizată nicio informație cu privire la demersurile concrete întreprinse de autoritățile din România. 21. Prin urmare, Curtea nu poate concluziona decât că reclamanții au suferit un prejudiciu material care nu a fost remediat de autoritățile române 22. În plus, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării cauzate de faptul că a fost executată hotărârea pronunțată în favoarea lor și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. 23. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și hotărând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea alocă în comun reclamanților suma globală de 650 000 EUR orice prejudiciu. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 24. Instanța nu a solicitat sume suplimentare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate după pronunțarea hotărârii pe fond a cauzei. 25. 25. Prin urmare, Curtea nu acordă nimic acestui titlu. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 650 000 EUR (șase 150 000 EUR) orice prejudiciu, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care urmează să fie convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 17 iunie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte