ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2016

Decizia nr. 287/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 24 august 2015, contestatoarea SC A. SRL a formulat contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 1139 din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/32/2013, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., apreciind că dezlegarea dată pricinii prin decizia atacată constituie rezultatul unor grave erori materiale.

S-a susținut că instanța de recurs din eroare nu a observat existența la dosarul de finanțare a documentelor obligatorii, certificatul de atestare fiscală emis de Primăria Municipiului Bacău și situațiile financiare pentru anii 2008-2009, care au fost depus la data de 19 mai 2011 cu ocazia solicitării de clarificări, astfel cum recunoaște și pârâta;

De asemenea, s-a arătat că instanța de recurs a reținut in mod trunchiat că societatea a suportat din fondurile proprii costurile realizării celui de al patrulea siloz, fără să observe înscrisurile care ii dădeau dreptul acesteia să îl construiască.

Cu privire la panoul informativ, s-a arătat că in mod greșit instanța de recurs a reținut că nu ar fi contestat reclamanta lipsa acestuia, omițând punctul de vedere formulat de către reprezentantul societății către B.

În ceea ce privește neregulile referitoare la organizarea procedurilor de achiziții lucrări construcții, de asemenea, s-a arătat că in mod greșit instanța a constatat că societatea nu a infirmat neconcordanțele semnalate de echipa de verificare, in ceea ce privește faptul că datele de înregistrare la beneficiar a celor 3 oferte ar fi anterioare datelor de transmitere a invitațiilor.

S-a precizat că modificările olografe sesizate sunt rezultatul unor erori materiale, survenite ca erori de tehnoredactare in exemplarele copii, aspect atestat de exemplarul in original depus la B., in care aceste modificări nu se regăsesc.

A mai arătat contestatoarea că instanța a îmbrățișat punctul de vedere al recurentei - pârâte fără a verifica exemplarul original, invocându-se inundarea arhivei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 29 ianuarie 2016, intimata C. a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 1139 din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. x/32/2013 s-a admis recursul declarat de C. împotriva sentinței nr. 227 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a casat sentința atacată și a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că verificarea se face pe tot parcursul derulării și implementării proiectului pentru a se urmări legalitatea acordării finanțării Feadr, mai ales în cazul de față, în care autoritatea pârâtă a fost sesizată prin Nota de control înregistrată din 28 noiembrie 2012, referitoare la o serie de nereguli cu privire la proiectul „Înființare siloz cereale” al cărei beneficiar este reclamanta.

A fost considerată greșită soluția instanței de fond, în sensul anulării actelor administrative.

S-a reținut că putea face obiectul verificării conformitatea cererii de finanțare și după încheierea/semnarea contractului de finanțare menționat anterior, reținându-se și dispozițiile art. 11 privind încetarea contractului, în Anexa I la Contractul de finanțare.

S-aconcluzionat că încetarea contractului de finanțare, inclusiv prin modalitatea rezilierii, poate avea loc de plin drept, din inițiativa autorității contractante, fără intervenția instanței judecătorești, în cazul constatării unei nereguli, astfel cum această noțiune a fost definită la art. 17 alin. (1) din contract, citat anterior.

Referitor la neregulile reținute prin actele contestate, s-a reținut că cererea de finanțare este neconformă întrucât reclamanta trebuia să atașeze dosarului/ cererii de finanțare ca documente obligatorii, certificat fiscal pentru sediul social, emis de Primăria Bacău și situațiile financiare pentru anii 2008-2009, conform pct. 7 din partea a II-a a Fișei E2.1. din Manualul de procedură pentru evaluarea ași selectarea cererilor de finanțare, lipsă pe care aceasta nu a contestat-o.

Referitor la modificarea soluției tehnice aprobate pentru construirea silozului ce nu a fost comunicată B., s-a reținut că beneficiarul avea obligația de a notifica B. în legătură cu modificarea soluției tehnice aprobată pentru construirea silozurilor, în contextul în care dorea o mărire a construcției, astfel că, neprocedând în acord cu prevederile contractuale asumate, în mod corect a fost reținută această neregulă de autoritatea pârâtă.

ÎIn ceea ce privește lipsa panoului informativ, s-a constatat că instanța de fond în mod eronat a reținut o altă situație referitoare la neîndeplinirea acestei obligații, deși atitudinea procesuală a reclamantei confirma existența neregulii reținută în sarcina sa, dovadă în acest sens fiind inclusiv susținerile reclamantei din cuprinsul procesului-verbal contestat și cele expuse în cererea adresată instanței de judecată.

În ceea ce privește neregulile referitoare la organizarea procedurilor de achiziții de lucrări de construcții instanța de recurs, în raport de înscrisurile depuse la dosar, a reținut că există neconcordanțe în dosarul de achiziție a acestor lucrări.

Astfel, cu referire la procedura de atribuire lucrări construcții, s-a apreciat că sunt confirmate aspectele reținute în Nota de control din 16 noiembrie 2012, în Raportul de control aprobat la 24 ianuarie 2013 (filele 37-76 vol. II, dos.fond), precum și în cuprinsul actelor contestate în cauză, care constituie indicii ale manipulării procedurii de achiziție prin prezentarea de către beneficiar a unor oferte formale, în scopul obținerii avizării dosarului de achiziție și implicit a ajutorului financiar nerambursabil.

S-a mai reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui conflict de interese, fapt care însă nu poate conduce la anularea actelor contestate în condițiile în care au fost dovedite celelalte abateri de la prevederile contractuale și legale, reținute de autoritatea pârâtă și care au condus la încetarea contractului de finanțare încheiat cu reclamanta.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Strict formal, cererea formulată nu este inadmisibilă, pentru că motivul invocat este prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., excepția reprezentând, in fapt, o susținere cu privire la netemeinicia contestației pe fondul acesteia.

Potrivit acestui text, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale”.

Semnificația conceputului de „greșeală materială” a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural, ori confundarea unor elemente sau date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Esențial este, în cadrul acestui motiv de contestație în anulare, că nu se realizează o nouă judecată a faptelor prin reaprecierea probatoriului administrat, cum solicită autoarea cererii.

După cum rezultă din considerentele deciziei instanței de recurs, expuse la pct. 1, instanța a argumentat soluția pronunțată în ceea ce privește casarea sentinței șirespingerea acțiunii formulate, constatând legalitatea actelor administrative atacate, or o reevaluare a materialului probator nu este posibilă în limitele procedurii de față.

Conturând presupusa greșeală materială, contestatoarea a susținut, în esență, că aceasta ar consta în neobservareaexistenței la dosarul de finanțare a documentelor obligatorii, certificatul de atestare fiscală emis de Primăria Municipiului Bacău și situațiile financiare pentru anii 2008 -2009, care au fost depus la data de 19 mai 2011 cu ocazia solicitării de clarificări, precum și reținerea trunchiată a poziției contestatoarei de recunoaștere a aspectelor reținute in nota de control.

Constată instanța că aspectele invocate prin contestația în anulare de față au fost analizate și dezlegate pe baza înscrisurilor existente la dosar de instanța de recurs.

În realitate, ceea ce urmărește contestatoarea prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este tocmai repunerea în discuție a soluției adoptată în ceea ce privește analiza legalității și temeiniciei notei de constatare, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs.

Conchizând, Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în:Mitrea c România/2008, Stanca Popescu c România/2009).

În lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunile invocate au fost analizate de ambele instanțe de judecată (fond și recurs).

Văzând și dispozițiile art. 508 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1139 din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. x/32/2013, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016.