PAREKH v. THE UNITED KINGDOM

Dl Ayub Mohamed Parekh este un național britanic născut în 1950 și locuiește în Bombay, India. A fost nereprezentat în fața Curții. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 18 iulie 2000 lăsând un copil născut în 1982. La 17 aprilie 2001, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor. La 1 mai 2001, reclamantul a fost informat că afirmația sa a fost neautorizată. Reclamantul a cerut reconsiderarea. La 14 februarie 2002, această chestiune a fost reexaminată și decizia a rămas nemodificată. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu este plătită nici o astfel de prestație de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie.

Reclamantul a primit beneficiile pentru copii la momentul cererii sale. El a încetat să fie eligibil pentru astfel de beneficii la 25 decembrie 2001. Reclamantul a primit sprijin de venit de la moartea soției sale care a depășit rata de alocare a mamei văduvă. În plus, soția reclamantului nu a plătit contribuțiile naționale de asigurare necesare. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Ayub Mohamed Parekh, is a British national who was born in 1950 and lives in Bombay, India. He was unrepresented before the Court. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 18 July 2000 leaving one child born in 1982. On 17 April 2001 the applicant applied for widows’ benefits. On 1 May 2001 the applicant was informed that his claim had been disallowed. The applicant asked for reconsideration. On 14 February 2002 the matter was reconsidered and the decision remained unchanged.

The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law. The applicant was in receipt of child benefit at the time of his claim. He ceased to be eligible for such benefit on 25 December 2001. The applicant has been in receipt of income support since his wife’s death which exceeded the rate of Widowed Mother’s Allowance. Moreover, the applicant’s wife had not paid the required national insurance contributions. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.