MOORE v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl Ronald Moore, este un național britanic care s-a născut în 1947 și locuiește în Yorkshireul de Vest. A fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 26 februarie 1997. La 3 martie 2001, reclamantul a solicitat pentru a doua oară beneficiile văduvelor. La 9 martie 2001, reclamantul a fost informat că afirmația sa nu va fi luată în considerare deoarece nu a fost o femeie. La 20 martie 2001, reclamantul a solicitat din nou beneficiile văduvelor. La 4 mai 2001, reclamantul a fost informat că afirmația sa a fost respinsă deoarece nu era o femeie. La 30 mai 2001, reclamantul a făcut apel. La 22 iunie 2001, el a fost informat că decizia a rămas neschimbată. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu este plătită nici o astfel de prestație de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Reclamantul a încetat să fie eligibil pentru beneficiul copilului la 11 septembrie 2000; prin urmare, el nu a primit beneficiul copilului la momentul cererii sale. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Ronald Moore, is a British national who was born in 1947 and lives in West Yorkshire. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 26 February 1997. On 3 March 2001 the applicant applied for widows’ benefits for the second time. On 9 March 2001 the applicant was informed that his claim would not be considered as he was not a woman. On 20 March 2001 the applicant again applied for widows’ benefits. On 4 May 2001 the applicant was informed that his claim had been disallowed as he was not a woman. On 30 May 2001 the applicant appealed. On 22 June 2001 he was informed that the decision remained unchanged. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law. The applicant ceased to be eligible for child benefit on 11 September 2000; therefore, he was not in receipt of child benefit at the time of his claim. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.