Martin împotriva Regatului Unit

Reclamantul, dl Francis Martin, este un național britanic care locuiește în județul Fermanagh, Irlanda de Nord. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna W. Stewart, Biroul de Consiliu al Cetățenilor Fermanagh. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 19 ianuarie 1987, lăsând patru copii născuți în 1972, 1973, 1976 și 1979. La 12 mai 2000, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor. La 26 mai 2000, reclamantul a fost informat că afirmația sa a fost respinsă deoarece nu era o femeie.

Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu este plătită nici o astfel de prestație de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Francis Martin, is a British national who lives in County Fermanagh, Northern Ireland. He was represented before the Court by Ms W. Stewart, Fermanagh Citizen’s Advice Bureau. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 19 January 1987, leaving four children born in 1972, 1973, 1976 and 1979. On 12 May 2000 the applicant applied for widows’ benefits. On 26 May 2000 the applicant was informed that his claim had been disallowed as he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.