FORSYTH v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl Morris Peter Forsyth, este un național britanic care s-a născut în 1937 și locuiește în Newport. A fost nereprezentat în fața Curții. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 31 martie 1995. Nu aveau copii de la căsătorie. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 5 decembrie 2000 și a fost respinsă la 12 decembrie 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie.

Această decizie a fost confirmată de un tribunal de apel la 28 ianuarie 2001. Reclamantul a fost informat cu privire la aceasta la 19 februarie 2001. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Morris Peter Forsyth, is a British national who was born in 1937 and lives in Newport. He was unrepresented before the Court. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 31 March 1995. They had no children from the marriage. His claim for widows’ benefits was made on 5 December 2000 and was rejected on 12 December 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. This decision was confirmed by an appeal tribunal on 28 January 2001. The applicant was informed of this on 19 February 2001. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.