Patterson împotriva Regatului Unit

Reclamantul, dl Henry Patterson, este un național britanic care s-a născut în 1942 și locuiește în Liverpool. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. Benton, deputat al Parlamentului pentru o circumscripție în Liverpool. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 25 iulie 1986, lăsând doi copii dependente. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 11 iulie 2002 și a fost respinsă la 16 iulie 2002 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie.

Această decizie a fost confirmată de un tribunal de apel la 10 februarie 2003. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Reclamantul nu a primit beneficiile pentru copii la momentul cererii sale. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Henry Patterson, is a British national who was born in 1942 and lives in Liverpool. He was represented before the Court by Mr J. Benton, a Member of Parliament for a constituency in Liverpool. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 25 July 1986, leaving two dependant children. His claim for widows’ benefits was made on 11 July 2002 and was rejected on 16 July 2002 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. This decision was confirmed by an appeal tribunal on 10 February 2003. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

The applicant was not in receipt of child benefit at the time of his claim. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.