Foster împotriva Regatului Unit

Reclamantul, dl Gary Foster, este un național britanic care s-a născut în 1961 și locuiește în Stockport. El a fost reprezentat în fața Curții, dna S. Baker, Departamentul de Muncă Socială, Stockport. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 8 ianuarie 1999 lăsând doi copii născuți în 1989 și 1992. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 2 februarie 1999 și a fost respinsă la 2 martie 1999, din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie.

Această decizie a fost confirmată de un tribunal de apel la 1 martie 2001. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 14-26, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit nr. 42949/98 și 53134/99, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Gary Foster, is a British national who was born in 1961 and lives in Stockport. He was represented before the Court Ms S. R. Baker, Social Work Department, Stockport. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 8 January 1999 leaving two children born in 1989 and 1992. His claim for widows’ benefits was made on 2 February 1999 and was rejected on 2 March 1999, on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. This decision was confirmed by an appeal tribunal on 1 March 2001. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom nos. 42949/98 and 53134/99, 25 July 2007.