ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2016

HOTĂRÂRE

08.06.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1304/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 18 august 2015, reclamanta A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 165/2013 și contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Prefectura Constanța - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului și Primăria Amzacea - Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar, anularea Deciziei de invalidare nr. 4579 din 28 mai 2015, emisă de prima pârâtă.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 26 din 8 ianuarie 2016 a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, văzând dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, instanța a apreciat că articolul face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul entității învestite cu soluționarea pe fond a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin Sentința nr. 829 din 15 aprilie 2016 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că entitatea la care face referire prevederea cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât entitatea emitentă a deciziei contestate de către reclamantă, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor, cu sediul în București, situație față de care competența teritorială în judecarea cererii de anulare a unei decizii emise de aceasta revine Tribunalului București.

A invocat, în susținere, decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauze similare.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Se observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de "entitate" folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei de invalidare nr. 4579/2015 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente.

Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în București, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi stabilita în favoarea acestei instanțe.