ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1633/2016

Decizia nr. 1633/2016

Asupra recursului de față;

A.

Obiectul cererii introductive.

1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă, la data de 5 iunie 2013, sub nr. x/3/2013, reclamantul A.,

prin fiul său, avocat B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român - Ministerul de Finanțe, obligarea acestuia la plata unor daune

morale în cuantum de 135.000.000 lei.

B. Hotărârea primei

instanțe.

952 din 2 septembrie 2014, Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul A., decedat la 17 ianuarie 2014, și continuată de

moștenitorul său, B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

C. Calea de atac împotriva

hotărârii primei instanțe.

instanțe a declarat apel reclamantul B.

așa după cum a reținut și prima instanță în

sentința atacată, reclamantul A. a fost supus măsurii

arestării timp de 16 zile fără a fi vinovat de comiterea vreunei

infracțiuni, pe numele acestuia fiind trimis de către

autoritățile austriece un mandat de aducere ca martor într-un proces

având ca obiect furtul unui automobil și nu un mandat european de

arestare, așa cum eronat s-a constatat.

fără existența unui mandat de arestare, în mod nelegal, în baza

unui mandat de aducere, spre a depune mărturie într-un proces având ca

obiect furtul și tăinuirea unui automobil, înscris redactat în limba

germana și netradus în limba română. Nefiind tradus din limba

germană în limba română, înscrisul emis de autoritățile

austriece a fost interpretat greșit. Organele abilitate române erau

solicitate prin respectivul mandat de aducere să-l aducă pe

reclamantul A. în fața instanțelor austriece pentru a depune

mărturie într-un proces având ca obiect furtul și tăinuirea unui

automobil. Acesta nu era învinuit de nicio infracțiune.

totuși măsura arestării preventive împotriva reclamantului

pentru o perioadă totală de 16 zile, fără existența

unui mandat real european de arestare. Ele au considerat mandatul de aducere

spre a depune mărturie, în mod eronat mandat european de arestare, acest

fapt petrecându-se din cauza faptului că actul în limba germană emis

de autoritățile austriece nu a fost tradus și astfel, nu i s-a

cunoscut adevăratul conținut, adică solicitarea făcută

organelor române de a-l aduce pe reclamant să depună mărturie.

a fost ținut în arestul IPJ Bacău, fapt care i-a cauzat

vătămări grave ale sănătății și i-au

grăbit decesul intempestiv. Ulterior acestor zile, reclamantul a fost

trimis cu avionul de pe Aeroportul Otopeni pentru a depune mărturie în

procesul din fața instanțelor austriece.

măsura arestării preventive împotriva reclamantului A. și în

situația în care acesta ar fi fost, așa cum în mod eronat și fals

au scris, vinovat de săvârșirea infracțiunii de tăinuire,

tot nu ar fi trebuit să dispună măsura arestării preventive

împotriva acestuia, întrucât această măsură încalcă

dispozițiile art. 148 C. proc. pen., respectiv ale art. 148 alin. (2) C.

proc. pen. care dispune că "în cazurile prevăzute în alin. (1)

lit. a) - e) măsura arestării preventive a inculpatului poate fi

luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este

detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani."

Or, așa cum a reținut și prima instanță, pentru

infracțiunea de furt prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen.

sancțiunea este "pedeapsa prevăzută de art. 227 sau art.

228 ale cărei limite speciale se reduc cu o treime", astfel, rezultă

că pedeapsa pentru furtul care are ca obiect un vehicul este mai mică

de 4 ani.

dispozițiile art. 466 C. proc. civ., art. 1391 C. civ.

D. Hotărârea instanței de

apel.

din 23 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de

apelantul-reclamant B., moștenitorul lui A., împotriva Sentinței

civile nr. 952 din 2 septembrie 2014, pronunțate de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu

cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

A fost anulată sentința

apelată și, evocând fondul, s-a dispus respingerea cererii, ca

neîntemeiată.

E. Calea de atac împotriva

hotărârii instanței de apel.

declarat recurs recurentul-reclamant B., moștenitorul lui A., aducându-i

următoarele critici:

sunt eronate.

Astfel, din actele depuse la dosarul

cauzei rezultă că înainte de intrarea reclamantului în starea de

arest nelegal, starea sănătății sale era ameliorată,

așa după cum rezultă din biletul de externare emis la 1 august

2012 și din scrisoarea medicală emisă la 7 septembrie 2012,

însă după arest, starea sănătății sale era mult

agravată și s-a agravat progresiv până la deces, așa

după cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap

din 7 ianuarie 2013, scrisoarea medicală din 11 martie 2013, biletele de

externare din 1 aprilie 2013 și 19 aprilie 2013, respectiv certificatul de

deces.

consideră că hotărârea instanței de apel este nelegală

deoarece, deși, s-a reținut caracterul nelegal al arestului, nu s-a

reținut și faptul că această stare de arest a produs

grăbirea deteriorării stării de sănătate a defunctului

A. și că acesta avea dreptul la despăgubiri.

speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 252, art. 253

și art. 1391 C. civ.

F. Apărările formulate de

către intimatul-pârât.

intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului, apreciind că în cauză nu s-a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale civile.

recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei un răspuns la întâmpinare

prin care a solicitat admiterea recursului și acordarea

despăgubirilor morale solicitate, arătând că în speță

sunt aplicabile dispozițiile art. 1391 C. civ., dar că instanța

de apel, în mod eronat, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale, susținând că fapta ilicită

constă în arestarea nelegală a reclamantului; organele statului au

săvârșit cu vinovăție fapta ilicită, prin aceea

că au pronunțat hotărâri împotriva dispozițiilor legale

aplicabile; atât reclamantul, înainte de a deceda, cât și familia sa au

suferit un prejudiciu de ordin moral (decedatul a suferit și un prejudiciu

fizic pe timpul arestării), există raport de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciu.

G. Hotărârea instanței de

recurs.

prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1)

pct. 6 C. proc. civ., aceasta necuprinzând motivele pe care se întemeiază.

extrem de lapidară în considerente, necuprinzând, practic, analiza

susținerilor reclamantului în ce privește îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 1391 C. civ., respectiv ale

răspunderii delictuale civile.

analizat dacă arestarea a fost nelegală, respectiv dacă mandatul

ce privea pe reclamantul decedat era un mandat de aducere sau un mandat de

arestare, dacă eventuala arestare nelegală a acestuia a produs

consecința înrăutățirii stării sale de

sănătate, conducând, în final, la deces și dacă, în aceste

împrejurări, reclamantul continuator al acțiunii avea dreptul la

despăgubirile prevăzute de art. 1391 C. civ. și în ce cuantum.

administrarea probelor ce se impun, în baza art. 496 și art. 497 C. proc.

civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa decizia recurată și

va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

B., moștenitorul lui A. împotriva Deciziei civile nr. 401 A din 23

septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL